Cronologia adevăraților creștini ortodocși din Rusia și Grecia și a marii apostazii a ortodoxiei în secolul XX

 

Publicată de Schitul Adormirea Maicii Domnului, Buena Vista, Colorado SUA

  • 1902-1904 Patriarhiile Constantinopolului, sub Ioachim al III-lea și Patriarhia Ierusalimului, sub Damianos, împreună cu sfintele Sinoade ale Bisericilor din Rusia, Grecia și România au condamnat oficial noul calendar de la 1582 al Papei Grigorie al XIII-lea (care este denumit Calendarul Gregorian). Ei promit solemn să rămână în Calendarul Iulian, denumit astfel după Iulius Cezar, pe care Biserica l-a adoptat încă din vremea lui Hristos. Ei au fost nevoiți să facă aceste declarații oficiale din cauza presiunilor existente în secolul XX pentru modernizarea Bisericii.
  • În 1903, Sfântul Serafim de Sarov este canonizat de către Biserica Rusă și de Țarul Nicolae al II-lea.
  • 1904-1905 – războiul ruso-japonez, și revoluția socialistă din 1905 l-au forțat pe Țar să aprobe constituția și să constituie un parlament, sau Duma.
  • 20 decembrie 1908, sfântul Ioan de Kronstadt adoarme întru Domnul, proorocind despre viitoarele nenorociri care vor veni asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și asupra poporului său.
  • În 1909, Meletie al IV-lea (Metaxakis), viitor patriarh al Constantinopolului, devine francmason în Loja Marelui Orient din Grecia; în 1910 el atinge gradul 33. Francmasonii sunt păgâni și ecumeniști care cred că dogmele și practicile religioase nu sunt impedimente în calea unirii tuturor religiilor, și prin urmare, nici una dintre biserici nu poate pretinde că este “stâlpul și temelia adevărului” precum o face Biserica Ortodoxă.
  • În 1910, la Conferința Misionară Mondială din Edinburgh, Scoția, se naște în mijlocul heterodocșilor Mișcarea Ecumenică.
  • Între 1914-1918 primul război mondial, bolșevicii incită la rebeliune în Rusia Ortodoxă
  • În 1917, Țarul rus Nicolae al II-lea este trădat și abdică de la tron; el este martirizat împreună cu întreaga sa familie. În acest fel s-a împlinit profeția Sfântului Apostol Pavel cu referire la antichrist care zicea: “Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege…”, adică antichrist.
  • În august 1917 se întrunește Sinodul Bisericii tuturor rușilor și reorganizează Patriarhia. Mitropolitul Tihon este ales drept Patriarh prin tragere la sorți.
  • Octombrie 1917 – bolșevicii răstoarnă guvernul provizoriu.
  • 1918 – tratatul de la Brest-Litovosk pune capăt războiului cu Germania, dar asta costă Rusia cedarea unor întinse porțiuni de teritoriu; Țarul Nicolae al II-lea și familia sa sunt martirizați; statele baltice, Finlanda și Polonia, cedate de Imperiul rus, se prăbușesc în ruină.
  • 25 ianuarie 1918, mitropolitul Vladimir al Kievului și Halici-ului devine primul martir al erei comuniste din Rusia
  • 1 februarie 1918, patriarhul Tihon, viitorul nou martir al Rusiei, emite bine cunoscuta Anatemă împotriva guvernului bolșevic. Anatema sa este confirmată de către Sinodul tuturor rușilor din 1917-1918.
  • Noiembrie 1918, Meletie al IV-lea (Metaxakis) este întronat arhiepiscop al Atenei.
  • 1918-1922 – izbucnește războiul civil între Armata Roșie și Rușii Albi sau anti-comuniștii ajutati de Marea Britanie, Franța și US. Această situație le oferă ocazia episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse să evadeze în Europa cu ajutorul Rușilor Albi.
  • Ianuarie 1920, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol emite dezastruoasa Enciclică intitulată “Către Bisericile lui Hristos, de pretutindeni”  (http://www.scribd.com/doc/18687858/Enciclica-Patriarhiei-Ecumenice-din-Constantinopol-1920 ). În această enciclică, Bisericile Ortodoxe sunt îndemnate să uite de diferențele teologice dintre ele și heterodocși și să intre în dialog cu ereticii, având ca scop final unificarea întregii creștinătăți într-o singură biserică. Enciclica a chemat la constituirea unei asociatii a bisericilor. Aceasta a condus în final la crearea mișcării ecumenice în întreaga lume.
  • 23 aprilie 1920 Mustafa Kemal Ataturk devine dictator al Turciei “eliberate”. El o eliberase printr-o mare vărsare de sânge, în principal de sub stăpânirea otomană. Era membru de rang înalt al lojei masonice italiene din Macedonia, denumită “Resorta e Veritus”. El se va sigura că colegii săi masoni vor fi plasați în posturile cele mai înalte din stat, inclusiv în cele din Patriarhia Constantinopolului, în vreme ce el va fi capul statului până la moartea sa în 1938, după cum se poate vedea din instalările ulterioare ale viitorilor patriarhi Meletie al IV-lea, Vasile al III-lea și Fotie al II-lea.
  • 9 noiembrie 1920 adoarme întru Domnul Sfântul Nectarie de Eghina, cunoscând dinainte plecarea sa și prorocind ca lupii vor ajunge la conducerea Bisericii.
  • 20 noiembrie 1920, viitorul martir, patriarhul Tihon și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse emit faimosul Ukaz nr.362, întemeind canonic partea liberă a Bisericii Ruse din afara Rusiei. Biserica Rusă din afara granițelor (ROCOR) este condusă de către Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky).
  • 29 decembrie 1921, Meletie al IV-lea este caterisit pentru comportament necanonic și amestec cu heterodocșii (în bisericile acestora).
  • 24 ianuarie 1922, Meletie al IV-lea este întronat necanonic ca patriarh al Constantinopolului. Caterisirea sa din pozitia de arhiepiscop al Atenei este “ridicată” pe 24 septembrie, datorită presiunilor venite din partea guvernului grec.
  • 9 septembrie 1922, Mustafa Kemal Ataturk, victoriosul conducător revoluționar din Turcia, își duce trupele în Smirna, de vreme ce o flotilă de 27 nave de răboi aliate -incluzând și trei distrugătoare americane- se arătase la fața locului. Turcii se angajează imediat într-o orgie de jafuri, violuri și măceluri. Puterile occidentale, nerăbdătoare să își protejeze petrolul și interesele comerciale din Turcia, trec cu vederea holocaustul, rămânând tăcute și refuzând să intervină. În lista puterilor aliate se includeau: Franța și Marea Britanie, bine înfipte în Smirna, deținând căi ferate, vagoane, și utilități electrice; interesele americane vizau petrolul și tutunul; Franța era interesată în colectarea câtorva împrumuturi acordate înainte de război Turciei; iar Italia era hotărâtă ca grecii să nu câștige nici un o stăpânire în Turcia. Forțele turce au dat atunci foc orașului și l-au distrus. Din cele trei milioane de greci și armeni din Asia Minor strămutați și măcelăriți, 1.5 milioane erau creștini ortodocși.
  • 1922, Meletie al IV-lea, ca patriah ecumenic, recunoaște validitatea ordinelor anglicane! Introduce pentru prima oară îngenuncherea tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie în timpul sfințirii darurilor!
  • Februarie 1923, guvernul revoluționar grec din Atena îl îndepărtează pe arhiepiscopul Teoclit al Atenei și îl înlocuiește cu Hrisostom (Papadopoulos)!
  • Iunie 1923, Meletie al IV-lea convoacă “congresul pan-ortodox” pentru a trece ortodoxia la noul calendar! Majoritatea îl resping. Meletie al IV-lea trece totuși Constantinopolul la noul calendar, cu asigurarea prealabilă din partea lui Hrisostom (Papadopoulos) arhiepiscopul Atenei, că este de acord cu această schimbare.
  • 20 septembrie 1923, Meletie IV își dă demisia din calitatea de patriarh ecumenic fiind alungat de poporul ortodox din Constantinopol nemulțumit de mincinoasa mărturie ortodoxă a acestuia. El a fost supus asaltului și bătăilor.
  • 1924 – Grecia votează pentru abolirea monarhiei. Țara devine republică.
  • Martie 1924 – arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos) instituie noul calendar (cel papal) pentru utilizare în Biserica Greciei. Creștinii ortodocși evlavioși ai Greciei, alegând să urmeze calendarul tradițional consfințit de Sfinții Părinți, refuză să primească schimbarea, și sunt persecutați.
  • 10 martie 1924, mitropolitul Miron Cristea (francmason, fost ierarh uniat), conducător al Bisericii Române, primește reforma noului calendar a lui Papadopoulos din martie 1924. În 1936, el acceptă de asemenea validitatea ordinelor anglicane.
  • Aprilie 1924, Meletie al IV-lea primește mustrări scrise pentru calendar de la: patriarhul Damianos al Ierusalimului, patriarhul Grigorie al Antiohiei, Patriarhul Dimitrie al Serbiei și patriarhul Fotie al Alexandriei. Patriarhul Tihon al Rusiei nu scrie o mustrare pentru că activitățile îi sunt restricționate de către GPU (redenumită ulterior KGB).
  • 1925 Episcop și camarad de lojă masonică a lui Ataturk, Vasile al III-lea, este instalat patriarh al Constantinopolului.
  • 25 martie 1925, Sfântul Nou Mucenic Patriah Tihon este otrăvit de către bolșevici, pentru că nu ar fi supus Biserica Ortodoxă Rusă autorităților sovietice.
  • 14 septembrie 1925 (stil vechi) Miraculoasa apariție a Sfintei Cruci pe cerul din afara Atenei, deasupra Bisericii Sfântului Ioan Teologul pe Muntele Hymettos, vreme de o oră, acolo unde creștinii ortodocși vechi calendariști, adunați în secret fiind, săvârșeau privegherea de toată noaptea cu ocazia Înălțării Sfintei Cruci, după calendarul bisericesc. Mii de credincioși nu au fost deloc tulburați de poliția adunată pentru a-i dispersa. Această minune i-a întărit pe vechii calendariști din toată Grecia, ca un semn adevărat de la Dumnezeu care sprijinea strădania lor sfântă.
  • Joia Mare 1926 – 450 de călugări atoniți conduși de părintele Arsenie Kotteas Arsenie Cotea-nota blog) iscălesc în “Sfânta alianță a călugărilor zeloți” pentru apărarea ortodoxiei împotriva inovației noului calendar. “Comunitatea religioasă greacă a adevăraților creștini ortodocși” (G.O.C) a Greciei se alătură călugărilor zeloți atoniți în strădania lor împotriva inovației calendarului.
  • Mai 1926 Meletie al IV-lea devine patriarh al Alexandriei și introduce și acolo noul calendar.
  • 1926-1929 grecii nou calendariști îi persecută și chiar ucid pe câțiva vechi calendariști din Grecia.
  • 1927 Conferința protestantă pe teme de Credință și Ordine se întrunește la Lausanne, Elveția. Printre participanți se află reprezentanți ai Bisericilor din Constantinopol, Alexandria, Ierusalim, Grecia, Cipru, Serbia, Bulgaria, Polonia și România.
  • 16/29 iulie 1927 Declarația mitropolitului Serghie, capul Patriarhiei Moscovei, a subordonat oficial Biserica Ortodoxă Rusă autorităților sovietice. Aceasta marchează începutul actualei patriarhii (sovietice) a Moscovei. Cei care rămân credincioși ortodoxiei sunt fie martirizați, fie se retrag în catacombe. Persecuția de 70 ani asupra Bisericii, care a fost începută de comuniști, și sprijinită de conspirația mitropolitului Serghie și a succesorilor săi, a reușit să nimicească 76.000 biserici, 1.400 de mănăstiri și schituri, și 60.000.000 credincioși ortodocși, dintre care 70.000 clerici și 30.000 călugări. În plus, 150 școli eparhiale, 54 seminarii și 4 academii bisericești au fost distruse. Aceasta este cea mai rea persecuție din istoria Ortodoxiei. Patriarhia sovietică a Moscovei, după distrugerea Bisericii din Rusia, va căuta să distrugă ortodoxia pretutindeni, prin asumarea rolului de lider în cadrul ereziei ecumeniste.
  • 1929 Episcop și coleg de lojă masonică a lui Ataturk, Fotie al II-lea, este instalat drept patriarh al Constantinopolului.
  • Iulie 1929 are loc un Sinod al Bisericii oficiale a Greciei: arhiepiscopul Hrisostom Papadopoulos, insistă ca ierarhii prezenți să semneze un raport care să aprobe schimbarea calendarului și condamnarea tuturor celor care rămân pe vechiul calendar: din cei 44 de mitropoliți prezenți la început, 13 pleacă, 27 refuză, 4 semnează;
  • 15 august 1932, mitropolitul Antonie (Khrapovitsky) (ROCA) anunță excomunicarea francmasonilor printr-o epistolă pastorală.
  • 1933 Biserica oficială a Greciei condamnă pe francmasoni și francmasoneria ca păgânism.
  • Octombrie 1934, Georghe Paraschos și Vasile Stamatoulis, președintele și respectiv, secretarul general comunității creștinilor ortodocși adevărați (grecii vechi calendariști) au recurs la ajutorul primului ierarh al Bisericii Ruse din afara granițelor, mitropolitul Antonie (Khrapovitsky) să hirotonească episcopi pentru vechii calendariști și să îi ia sub omoforul său. (Stavros Karamitsos, Agonie în Grădina Getsimani {în lba.greacă}, pagina 111-112). Mitropolitul Antonie și ROCOR afirmaseră în mod public punctul lor de vedere, anume că inovația noului minei era o abatere gravă și o încălcare a sfintelor canoane, dar nu de o asemenea magnitudine încât să cauzeze încă o schismă reală, iar ROCOR-ul încă recunoștea și avea comuniune cu nou calendariștii ca fiind parte a aceleiași Biserici Ortodoxe ca și ROCOR. Prin urmare, chemarea de ajutor venită din partea grecilor vechi calendariști către mitropolitul Antonie dovedește că, în 1934, aceștia nu aveau o mentalitate mateită ci una similară cu mitropolitul Antonie, adică, ei nu afirmau, precum a pretins ulterior episcopul Matei de Brestena, că de la 1924, cei care adoptaseră noul minei și toți cei ce se aflau în comuniune cu aceștia sau care doar se rugau cu ei erau schismatici lipsiți de har. Mai degrabă ei recunoșteau că, deși avusese loc o gravă încălcare canonică la care nu se cuvenea să participe, nou calendariștii nu păcătuiseră atât de amarnic încât să cadă automat din Biserică și aveau încă ierarhi canonici. Matei, pe atunci fiind arhimandrit, a scris în același an (1934) în prefața uneia dintre cărțile sale că nou calendariștii erau “antihriști” și “de șapte ori anathema”. Mai mult decât atât: “Cei care conduc astăzi Biserica Greciei, împreuncă cu clericii care îi urmează, au persistat în greșeală, cacodoxie, schismă, hulă împotriva Duhului Sfânt și erezia calendarului papal! Și ei au dus oamenii în greșeală și au devenit ierarhi “ereziarhi”, după spusele Sfinților Părinți”. Aceasta demonstrează că mentalitatea episcopului-vicar Matei a fost tot timpul opusă celorlalți greci vechi calendariști.
  • 13/26 mai 1935 Văzând că arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos) nu va respinge inovația noului calendar, trei mitropoliți părăsesc biserica oficială. Sinodul “adevăratei Biserici Ortodoxe” (GOC) este alcătuit din următorii trei episcopi greci în prezența a 25.000 credincioși care părăsesc biserica oficială: (președintele) mitropolitul Gherman al Demetriasului, mitropolitul Hrisostom al Florinei, și mitropolitul Hrisostom de Zakintos. Ei fac de asemenea o declarație oficială că noii calendariști sunt schismatici. Peste 800 de parohii sunt înființate în toată Grecia.
  • 13 mai 1935, temându-se de arestarea iminentă, cei trei mitropoliți G.O.C hirotonesc în grabă 4 noi episcopi: Gherman (Varykopoulos) al Cicladelor, Hrisostom (Hatzis) de Megara, Policarp (Liosis) al Diauliei, și Matei (Karpathakes), episcop vicar de Bresthena. G.O.C. are acum șapte episcopi și face o declarație oficială remarcabilă, anume că bisericile nou calendariste sunt schismatice.
  • 21 iunie 1935, Biserica de stat reacționează la hirotoniile din mai 1935: îi condamnă pe cei trei mitropoliți și îi exilează la trei mănăstiri diferite; la o judecată ulterioară, alți patru episcopi sunt “de asemenea condamnați și caterisiți”; Policarp de Diaulia și Hristofor de Megara cer îndurare din partea Bisericii oficiale și se întorc; Gherman al Cicladelor a fost exilat; Matei de Brestena a refuzat să recunoască autoritatea sinodului bisericii oficiale și a fost reținut la mănăstirea sa. G.O.C. are acum cinci episcopi. Înainte de a fi trimiși în exil, trei dintre episcopi au emis “O enciclică pastorală către poporul grec ortodox” și afirmă că Biserica nou calendaristă este schismatică și lipsită de har.
  • Iulie 1935 Meletie Metaxakis își iese din minți, și după șase zile de scrâșnit din dinți și de frângere a mâinilor moare, gemându-și cu jale ultimile sale cuvinte: “Vai, am despărțit Biserica, am distrus Ortodoxia”. El moare la Zurich, Elveția și este înmormântat la Cairo, Egipt. La ceremonia înmormântării ierarhice, șorțul lui masonic este plasat peste veșmintele episcopale de către frații lui masoni. Mănușile sale masonice și ramura veșnic verde sunt plasate în sicriul său.
  • 1936-1944 cel puțin 800.000 ortodocși sârbi sunt uciși de către călugări latini franciscani și de criminalii “ustași croați” (o inchiziție modernă).
  • 1936 marele mitropolit Antonie (Khrapovitsky), “al doilea Solomon” adoarme întru Domnul în Belgrad, Serbia. El este urmat de mitropolitul Anastasie (Gribanovsky).
  • Iunie 1937 O scrisoare din partea mitropolitului Gherman al Demetriasului și Hrisostom (al Florinei) către călugărul Marcu (Khaniotes) afirma că prăbușirea într-o greșeală care se poate îndrepta nu îi îndreptățește să declare Biserica lipsită de har, ci doar le permite să se îngrădească de aceasta. Ei au afirmat de asemenea că este nevoie ca un sinod pan-ortodox să îi condamne pe nou calendariști și să declare oficial că tainele acestora sunt lipsite de har.
  • Septembrie 1937 episcopul Matei de Brestena solicită dar nu primește nici un răspuns scris din partea mitropolitului Gherman al Demetriasului care să afirme clar că tainele nou calendariștilor sunt lipsite de har; el rupe comuniunea cu acesta, numindu-l fost episcop al Demetriasului, de vreme ce fusese deja acuzat, judecat, condamnat și caterisit. Episcopul Matei, în acest moment, produce o schismă, iar printre preoții care îl urmează se află și Auxențiu (Pastras). El va sta alături de Matei și se va întoarce în G.O.C în 1950. Așa s-a pus începutul a ceea ce este cunoscut ca sinodul florinit: mitropolitul Gherman (Demetrias), mitropolitul Hrisostom (Florina) și mitropolitul Hrisostom (Zakintos); și sinodul mateit: episcopul Gherman (Ciclade), episcopul Matei (Brestena). G.O.C (floriniții) au acum trei episcopi.
  • Septembrie 1937, “foriniții” emit o declarație oficială, reafirmând sentința din 1935.
  • noiembrie 1937 – 1945 mitropolitul Hrisostom (al Florinei) face afirmații care susțin punctul de vedere din iunie 1937 și afirmă că nu va mai hirotoni nici un alt episcop, pentru că vechiul calendar este o “îngrădire” față de heterodoxia Bisericii Oficiale, și nu o biserică în sine.
  • 1938-1945 al doilea război mondial
  • 1941 – Grecia cade sub stăpânire germană. Mai mult de 100.000 oameni mor din pricina foametei.
  • 1943 mitropolitul Gherman al Demetriasului cere să se întoarcă la nou calendariști. El este respins iar mai tarziu moare și este înmomântat de către nou calendariști.
  • 1943 Gherman (al Cicladelor) se rupe de Matei (Brestena). El face acest lucru din convingerea că poziția mateiților este greșită. Mateiții rămân cu un singur episcop.
  • 1948 este înființat noul stat modern Israel. Prima țară care îl recunoaște este Uniunea Sovietică.
  • 1948 Atenagoras, fost arhiepiscop al Americii de Nord și de Sus, la acel moment mason de gradul 33, devine patriarh al Constantinopolului, după ce patriarhul Maxim este declarat “necorespunzător mental” și este pensionat cu forța! Atenagoras a spus “Ne aflăm în greșeală și în păcat dacă credem că credința ortodoxă ne-a fost dată din cer și că celelalte dogme (adică religii) sunt nemernice. Trei sute de milioane de oameni au ales mahomedanismul drept cale către Dumnezeu, și alte sute de milioane sunt protestanți, catolici și budiști. Țelul fiecărei religii este să-l facă pe om mai bun”!
  • August 1948, episcopul Matei (Karpathakes) de Brestena este “autorizat” de adunarea bisericii condusă de stareța Mariam și de protosinghelul (protopop) Eugenie Tombros să hirotonească episcopi de unul singur, un act necanonic, interzis de către Canoanele Apostolice. Ei s-au amăgit ei înșiși să creadă că Matei era singurul episcop ortodox rămas în lume.
  • Septembrie 1948, episcopul Matei (Karpathakes) de Brestena hirotonește episcopi pe Spiridon al Trimiton-ului (Cipru). Stareța Mariam îi susține mâinile paralizate pe capul lui Spiridon. Împreună cu acesta, Matei îl hirotonește pe Dimitrie al Tesalonicului, Kalistos al Corintului și Andrei al Patrasului. Această faptă îi scandalizează pe mulți dintre adepții lui Matei, care se întorc la mitropolitul Hrisostom al Florinei care are acum marea majoritate a credincioșilor. Ei devin de asemenea cunoscuți ca ‘floriniți’.
  • 1949 arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos) din Biserica oficială are parte de o moarte jalnică într-un spital din Grecia. Așezat în patru labe, în postura unui animal, el încearcă în mod constant să fugă de vederea demonilor, până în momentul morții. Infirmierele care l-au îngrijit se convertesc la vechiul calendar.
  • 1950 Comitetul central al Consiliului Mondial al Bisericilor de la Toronto precizează că bisericile membre cred că Biserica lui Hristos se compune din toții membrii săi luați împreună, iar unul dintre membri nu poate crede despre sine că este singura Biserică adevărată a lui Hristos.
  • Mai 1950 episcopul Matei de Brestena moare, lăsând un sinod de episcopi hirotoniți necanonic.
  • Mai/iunie 1950, arhiepiscopul Hrisostom (al Florinei) emite o declarație oficială pronunțând că nou calendariștii sunt schismatici și trebuie mirunși atunci când se întorc. El se dezice și își cere iertare pentru orice afirmație sau observație contrară făcută între 1935 și 1950.
  • Ianuarie 1951, biserica oficială a Greciei condusă în acel moment de arhiepiscopul Spiridon emite un decret de persecuție: 1) să fie identificați clericii de calendar vechi, capturați și deposedați de hainele clericale; 2) călugării și măicuțele de calendar vechi să fie întemnițați în mănăstiri și dezbrăcați de hainele monahale și urmăriți în justiție; 3) bisericile și mănăstirile de calendar vechi să fie “recuperate”; 4) cele de mai sus să fie duse la îndeplinire de Ministerele ordinii publice, justiției, religiei și educației. Predomină o atmosferă inchizitorială.
  • 1951 arhiepiscopul Hrisostom (al Florinei) este exilat de Biserica oficială la mănăstirea lui Ipsilon, la Mitilena.
  • Martie 1951 mitropolitul Gherman (Ciclade) moare sub arest la domiciliu.
  • 1952 arhiepiscopul Hrisostom (al Florinei) face o declarație oficială împotriva nou calendariștilor și explică faptul că Adevărata Biserică i-a condamnat ca fiind schismatici “pentru a ne apăra față de biserica oficială care ne-a declarat mai înainte schismatici”.
  • 8 septembrie 1855, arhiepiscopul Hrisostom al Florinei, cunoscând dinainte plecarea sa, primește Sfintele Taine și adoarme în Domnul la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului; iar la înmormântarea sa sunt prezenți zeci de mii de oameni. Șase ani mai târziu, moaștele lui sunt aflate neputrezite și plăcut mirositoare. G.O.C stabilește o comisie alcătuită din 12 membri pentru administrarea Bisericii și căutarea unei modalități pentru restabilirea ierarhiei sale. Adevărata Biserică Ortodoxă din Grecia (G.O.C.) va rămâne fără episcopi vreme de cinci ani.
  • Aprilie 1957, congresul clericilor și mirenilor floriniți, împreună cu 100 preoți, alege trei arhimandriți ca fiind candidați vrednici pentru a deveni episcopi: candidații aleși erau arhimandritul Hrisostom (Naslimes), bătrânul Akakie (Pappas, seniorul) și Hrisostom (Kiousis).
  • 1959 arhiepiscopul Iacob de New York este ales și întronat ca întâistătător al arhieparhiei Americii de Nord și de Sud.
  • 1960 Akakie (Pappas, bătrânul) părăsește Grecia cu un pașaport medical pentru motive de sănătate; celorlalți doi le este interzisă permisiunea plecării din partea autorităților, care bănuiesc că plecarea lor are drept scop hirotonirea lor ca episcopi.
  • Decembrie 1960 arhiepiscopul Serafim de Cicago (Biserica rusă din diasporă) împreună cu episcopul Teofil de Detroit (ierarh al parohiilor nou calendariste românești din Biserica rusă din afara granițelor) hirotonesc un episcop fără permisiune sinodală prealabilă: Akakie (Pappas, bătrânul) al Talantion-ului, în Detroit, Michigan (notă: la această slujbă religioasă fiind prezent arhimandriții Petru și Akakie (Pappas, cel tânăr). G.O.C (Floriniții) au acum un episcop.
  • 1961 patriarhia Moscovei intră în Consiliul Mondial al Bisericilor, urmată de Biserica Ortodoxă Poloneză, Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Bulgară.
  • Aprilie 1961, arhiepiscopul Iacob de New York face afirmația că sfintele canoane sunt “pseudo-documente” și “prejudecăți religioase” care împiedică unitatea cu creștinii ne-ortodocși ai Apusului.
  • Octombrie 1961, o scrisoare trimisă din partea Bisericii Ruse din afara granițelor către grecii vechi calendariști (expediată către arhieparhia greacă din America și patriarhului ecumenic) spune: adoptarea noului calendar este o greșeală; totuși, nu s-a rupt comuniunea cu bisericile canonice care l-au adoptat. (Ideea era că) schimbarea vechiului calendar nu constituia o abatere atât de gravă încât să justifice ruperea comuniunii.
  • 1963 arhiepiscopul Leontie de Chile (Biserica Rusă din afara granițelor), fără binecuvântarea sinodului său, călătorește în Grecia trecând de vamă ca un simplu călugăr. El intenționează să hirotonească candidații pentru adevărata Biserică a Greciei, împreună cu episcopul Akakie (Pappas seniorul). Candidații lui Akakie (Pappas, seniorul) erau Auxențiu (Pastras), Gherontie (al Salamis-ului), Akakie (Pappas tânărul, care era nepot al episcopului Akakie cel bătrân), Hrisostom (Naslimes) și Hrisostom (Kiousis). Când i-au fost prezentați candidații arhiepiscopului Leontie, acesta a consimțit să îi hirotonească pe toți, mai puțin pe Hrisostom (Kiousis). Se spune că ar fi spus “nu pe acesta, pentru că este mândru și va răni Biserica”.
  • Aprilie 1963, arhiepiscopul Iacob de America de Nord și de Sud afirmă: “Biserica nu poate să fie singurul posesor deplin al adevărului”, o afirmație pe care patriarhul ecumenic Atenagoras o numește “ortodoxă”. De atunci încolo cei doi masoni vor face afirmații anti-ortodoxe și mai flagrante. Afirmația produce rumoare în Grecia și muntele Athos.
  • 6 ianuarie 1964 patriarhul ecumenic Atenagoras și Papa Paul al VI-lea se întâlnesc la Ierusalim și se roagă împreună la Sfântul Mormânt. În momentul în care ei intră acolo izbucnește foc care provoacă scurtcircuit în biserică.
  • 1964 episcopul Auxențiu (Pastras) este ales arhiepiscop, de vreme ce fusese hirotonit primul și era cel mai mare în rang. Episcopul Hrisostom (Naslimes), împreună cu mulți dintre floriniți are temeri cu privire la caracterul potrivit al lui Auxențiu, care intrase în schismă față de adevărata Biserică ortodoxă din Grecia în 1937 împreună cu episcopul Matei (Brestena) și se întorsese in 1950. Acțiunile ulterioare ale lui Auxențiu se vor dovedi smintitoare în Grecia, în detrimentul luptei vechi calendariste.
  • Aprilie 1965, ultimul testament al mitropolitului Anastasie (Biserica rusă din afara granițelor) afirmă “în ce privește pe patriarhia Moscovei și pe ierarhii ei… Biserica rusă din afara granițelor nu trebuie să aibă nici o comuniune cu ei, fie canonică, de rugăciune sau simplă, de nici un fel”. Mitropolitul Anastasie “cel a toate înțelept” adoarme în Domnul și este succedat de Mitropolitul Filaret (Voznesensky).
  • 1965 biserica sârbă intră în Consiliul Mondial al Bisericilor.
  • 7 decembrie 1965, Apostazia Ortodoxiei Mondiale se desăvârșește. Patriarhul Athenagoras și Papa Paul al VI-lea “ridică anatema de la 1054” simultan. Anatema fusese rostită asupra ereziei papale pentru a-i proteja pe ortodocși de învățăturile hulitoare care duceau la pierzare. Prin “ridicarea” Anatemei, Atenagoras proclama oficial că papa și adepții săi fuseseră condamnați pe nedrept, și că Biserica păstrase greșit învățăturile conform cărora papismul era fals, și că în realitate papalitatea latină este o parte a ortodoxiei! O afirmație oficială din partea clerului patriarhiei spunea următoarele: “înlăturarea excomunicărilor reciproce dintre cele două biserici restabilește relațiile canonice dintre Roma și Noua Romă. Această restabilire este o necesitate canonică…” Din acest moment, mai multe mănăstiri și schituri din Muntele Athos încetează pomenirea patriarhului. Floriniții folosesc această ocazie pentru a reafirma mărturia adevăratei ortodoxii, și de a condamna ecumenismul patriarhiei ecumenice. Ei afirmă din nou statutul lipsit de har ai celor angajați în erezia ecumenistă, care este acum o realitate de necontestat.
  • 15 decembrie 1965, mitropolitul Filaret (Biserica rusă din afara granițelor) scrie o epistolă către patriarhul ecumenic protestând față de acțiunea din 7 decembrie a acestuia. Biserica Rusă din afara granițelor rupe comuniunea și încetează concelebrarea cu cei care mărturisesc ecumenismul, tratându-i de fapt ca eretici. Biserica rusă din afara granițelor vede în “ridicarea anatemei” un punct oficial de cotitură și o declarare a credinței ecumeniste eretice, o negare a Crezului cere mărturisește credința într-“una, sobornicească și apostolească Biserică”. Din acest moment și până la moartea sa, mitropolitul Filaret va căuta să își călăuzească Biserica sa în strictă opoziție față de această erezie. Părerea sa personală era că ecumeniștii erau lipsiți de har, dar încă nu putea face această afirmație oficială din cauza opoziției arhiepiscopului Antonie de Geneva. În orice caz, el va reuși, după cum vom vedea, să proclame starea lor lipsită de har prin: 1) ruperea comuniunii și încetarea tuturor slujirilor în comun; 2) intrarea în comuniune deplină cu floriniții; 3) rostirea anatemei împotriva ecumeniștilor. În acest moment, Biserica rusă din afara granițelor și Biserica ortodoxă adevărată a Greciei au aceeași rânduială cu privire la nou calendariști și ecumeniști.
  • 1966 Bătrânul Ieronim al Eghinei, făcătorul de minuni si văzătorul cu duhul din adevărata Biserică Ortodoxă a Greciei, adoarme în Domnul.
  • 19 iunie 1966, sfântul Ioan Maximovici II, arhiepiscop de Shanghai și San Francisco, din Biserica rusă din afara granițelor adoarme în Domnul în Seattle, Washington. El a fost unul dintre cei mai mari făcători de minuni ai secolului nostru.
  • 25 iulie 1967 Papa Paul al VI-lea se duce la Constantinopol și slujește împreună cu patriarhul ecumenic Atenagoras.
  • Octombrie – noiembrie 1967, căutând sprijin în mișcarea ecumenică, patriarhul Athenagoras vizitează ierarhia din Serbia, România și Bulgaria. El merge de asemenea la CMB în Geneva, și vizitează pe arhiepiscopul Anglican Michael de Canterbury, în Londra, și participă la rugăciuni comune cu acesta.
  • 26 octombrie 1967 patriarhul ecumenic Athenagoras merge la Roma și șede pe un tron egal ca statură cu cel al Papei, și se roagă împreună cu acesta.
  • Noiembrie 1967, majoritatea călugărilor din muntele Athos se opun cu furie “ridicării anatemei de la 1054”.
  • 1968, CMB se întrunește la Upsala, Suedia și pentru prima oară, “ortodocșii” devin membrii constitutivi ai acestei organizații ecumenice.
  • 1968 arhiepiscopul Vitalie al Canadei (Biserica rusă din afara granițelor) se pronunță cu privire la întrunirea CMB de la Upsala, Suedia, luând în derâdere pe ortodocșii care au participat și care se roagă “pentru căutarea Adevărului, pe care nu l-au cunoscut”. El numește de asemenea ecumenismul ca fiind “erezia ereziilor” în acord cu reacția din 1965 a Bisericii ruse din afara granițelor la “ridicarea anatemelor”.
  • Epistola de Crăciun din 1968 a patriarhului ecumenic Athenagoras afirmă că “popoarele lui Hristos” – adică romano-catolicii și ortodocșii, sunt datoare să ajungă la unitate fără ierarhi și teologi. El afirmă de asemenea că a inserat numele Papei Paul al VI-lea în dipticele patriarhiei ecumenice. (Dipticele sunt listele cu episcopi ortodocși care sunt pomeniți în timpul sfintei Liturghii).
  • Ianuarie 1969 arhimandritul Ciprian părăsește Biserica oficială nou calendaristă a Greciei și se alătură adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei (G.O.C.) din “motive legate doar de credință” citând al 15-lea canon al sinodului I-II care permite preoților să se despartă și să rupă comuniunea cu episcopii care “cu capul gol”, “predică erezia” “condamnată de către Sfintele Sinoade și Părinți”. Canonul îi numește pe acești episcopi “minciuno-ierarhi și falși învățători”. Ciprian acceptă ecleziologia Adevăratei Biserici Ortodoxe din Grecia. Cincisprezece ani mai târziu, Ciprian va produce o schismă în Biserică, citând același canon pentru a dovedi noile sale opinii că ereticii ar avea har!
  • Iulie 1969 în prima sa epistolă îndurerată, Mitropolitul Filaret (Biserica rusă din afara granițelor) afirmă că o uniune a ortodoșilor cu ereticii moderni ecumeniști îi înstrăinează pe acei ortodocși de unitatea Bisericii Universale. Ceva mai devreme în același an, el mustrase pe arhiepiscopul Iacob pentru “…speculațiile voastre ecumenice dăunătoare… ale slujirii împreună cu heterodocșii… care sunt evident neortodoxe și în încălcare față de sfintele Canoane”. Aceste afirmații sunt în concordanță cu poziția Bisericii Ruse din afara granițelor față de “ridicarea anatemelor”de la 1965.
  • Octombrie și decembrie 1969, mitropolitul Nicodim al Leningradului (patriarhia Moscovei, pare-se general-maior în KGB) oferă împărtășanie studenților romano-catolici de la colegiul pontifical Russicum din Roma. Patriarhia sovietică a Moscovei le îngăduie clericilor să administreze Sfintele Taine credincioșilor de rit vechi și romano-catolicilor.
  • 1969 Biserica Ortodoxă din afara granițelor hotărăște că patriarhia Moscovei, prin părtășia în tainele sale cu latinii, s-a făcut ea însăși părtașă ereziei acestora.
  • 18/31 decembrie 1969 mitropolitul Filaret, împreună cu sinodul său de episcopi din Biserica Rusă din afara granițelor, emite o scrisoare către arhiepiscopul Auxențiu (GOC) afirmând validitatea floriniților și confirmând că Biserica Rusă din afara granițelor este în comuniune deplină cu aceștia. “…Dorim să vă informăm că sinodul de episcopi ai Bisericii Ruse din afara granițelor recunoaște valabilitatea hirotoniilor episcopale ale predecesorului vostru de binecuvântată amintire, răposatul arhiepiscop Akakie (Pappas, seniorul) și hirotoniile ulterioare ale sfintei voastre Biserici. Așadar, luând în considerare de asemenea alte diferite circumstanțe, sinodul nostru de ierarhi consideră pe membrii ierarhiei voastre ca fiind frați întru Hristos aflați în comuniune deplină cu noi. Să fie binecuvântarea Domnului asupra clericilor și a credincioșilor bisericii voastre…” Acest document a fost semnat de mitropolitul Filaret, ierarhii Serafim, Vitalie, Antonie, Averchie, Antonie, Sava, Nectarie, Andrei și Lavru.
  • Februarie 1971 Papa și patriarhul ecumenic Athenagoras schimbă scrisori de recunoaștere reciprocă a celeilalte Biserici. Patriarhul Athenagoras anunță de asemenea public că oferă “sfânta” împărtășanie romano-catolicilor și protestanților.
  • Iulie 1971, arhiepiscopul Auxențiu și mitropolitul Gherontie (floriniți) hirotonesc doi noi episcopi. Primul era Hrisostom (Kiousis) al Tesalonicului. Acesta, se spune, de la respingerea sa de către arhiepiscopul Leontie în 1963, ar fi apelat pe arhiepiscopul Auxenie în fiecare lună pentru a cere ridicarea sa în rang! În final, arhiepiscopul Auxențiu a cedat după 8 ani.
  • 17 Septembrie 1971 Schismaticii mateiți își caută corectarea statutului lor necanonic. Ei intră în comuniune cu Biserica Rusă din Diaspora. Ierarhii Bisericii Ruse din Diaspora din Boston, arhiepiscopul Filotei al Germaniei și Constantin al Australiei, au săvârșit o “hirotesie” (punerea mâinilor cu rugăciuni de îndreptare) asupra ierarhilor mateiți mitropolitul Kallistos al Corintului și Epifanie al Kition-ului. La întoarcerea lor în Grecia, cei doi episcopi trebuiau să săvârșească aceeași rugăciune asupra fraților lor ierahi, ca parte a condițiilor stabilite de Biserica Rusă din Diasporă pentru îndreptarea episcopilor mateiți care au fost hirotoniți de către un singur episcop. Episcopii mateiți din Grecia, în orice caz, s-au răzgândit și au refuzat să li se sărvârșească aceste rugăciuni.
  • 1971 A doua epistolă îndurerată. Sinodul de episcopi ai Bisericii Ruse din afara granițelor îi avertizează pe toți episcopii ortodocși din lume că ecumenismul este o “erezie periculoasă”. Acest gest este în acord cu reacția din 1965 la “ridicarea anatemei”.
  • Iulie 1972 Patriarhul ecumenic Atenagoras moare și este înmormântat; o ceremonie cu sicriul închis. El va fi ținut minte pentru ridicarea ilegală a anatemei de la 1054 împotriva ereziei papalității, ca fiind o forță motrice a ereziei ecumenismului și pentru primirea la împărtășanie a romano-catolicilor, protestanților și a arhiepiscopului Canterbury. El este urmat de Dimitrie (mason de gradul 33, loja mamă a Turciei, membru al lojilor grecofone “Houlous” & “Hakikat”). Discursul lui de la întronare este pur ecumenist, adresându-se Papei de la Roma cu titlul de conducător al creștinățății. El promite să continue politicile ecumeniste ale lui Atenagoras.
  • Iulie 1972 Sfânta Comunitate (non-zeloții) de la Muntele Athos emite o enciclică de încetare a pomenirii patriarhului ecumenic din pricina “noului climat care a fost instaurat”! Călugării zeloți din Muntele Athos nu îl pomenesc în continuare pe patriarhul ecumenic și le urmează floriniților. Până în Septembrie, șapte sfinte mănăstiri din Athos alcătuite din călugări ziloți, în continuare nu îl pomenesc pe patriarhul ecumenic: Esfigmenou, Karakallou, Simonopetra, Sfântul Pavel, Xenofont, Grigoriu și Kostamonitou.
  • Martie 1974 Patriarhul ecumenic Dimitrie impune pedepse asupra a 13 călugări din cadrul unor mănăstiri necomemoratoare, printre care se află: arhimandritul Atanasie (staret la Esfigmenou), arhimandritul Evdochim (stareț la Xenofont), arhimandritul Dionisie de la Grigoriu și arhimandritul Andrei de la Sfântul Pavel.
  • Iunie 1974 Floriniții emit o enciclică adresată întregul lor cler, reafirmându-și poziția cu privire la comuniunea și mirungerea în ce le privește pe Bisericile oficiale nou-calendariste declarând că “Slujirea Sintelor Taine de către nou calendariști a fost interzisă de la începutul schismei Bisericii oficiale; iar voi trebuie să urmați această linie de conduită neabătut…” și că, aceia dintre nou calendariști care se alătură G.O.C. “trebuie să fie mirunși cu Sfântul Mir de origine canonică, în conformitate cu primul canon al Sfântului Vasile cel Mare”. Întreg clerul florinit a primit această mărturisire de credință și această reafirmare a practicii lor, inclusiv starețul Ciprian de la Mănăstirea din Fili.
  • Septembrie 1974 Sfânta mănăstire Esfigmenou rămâne singura mănăstire necomemoratoare din Muntele Atos. Ei sunt amenințați către forțe speciale trimise de către ecumeniști. Toți cei 60 călugări rezistă, și înalță un steag negru deasupra zidurilor mănăstirii pe care scrie “Ortodoxie sau moarte”. Ei sunt hirotoniți de către și sunt adepții episcopilor floriniți.
  • 1974 Menționând hirotonirile repetate săvârșite de către arhiepiscopul Auxențiu (Florinit) fără aprobarea sinodului, trei episcopi se separă de sinod: Hrisostom (Kiousis) al Salonicului, Akakie (Pappas, cel tânăr) al Diauliei și Gabriel al Cycladelor. Cei trei epsicopi nu cauzează o schismă prin formarea unui nou sinod, ci se separă de Auxențiu, astfel încât să nu fie părtași împreună cu el la păcatele hirotonirii unor bărbați (ca preoți și ca episcopi) a căror vrednicie nu este confirmată. Auxențiu va căuta să provoace ravagii în rândurile floriniților prin hirotonirea de oameni nevrednici.
  • Hrisostom (Kiousis) va continua să-l denunțe pe arhiepiscopul Auxențiu și pe sinodul său până în 1985. Toate cererile din partea lui Auxențiu către Hrisostom de a apărea în fața Sfântului Sinod pentru a-și prezenta criticile și pentru a încerca să rezolve problemele se dovedesc inutile. Hristostom va rămâne doar distant și va critica în continuare.
  • 1975 Mărturisirea de la Thyateira, din partea nou calendaristului grec mitropolitul Atenagoras (Kokkinakis) al Thyateirei și Marii Britanii, declară valide episcopia și preoția anglicanilor, copților-armenilor, romano-catolicilor și ortodocșilor; și prin urmare, tainele anglicanilor și romano-catolicilor sunt cele ale Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolești Biserici! Această mărturisire este sprijinită oficial de patriarhul ecumenic Dimitrie; această mărturisire afirmă de asemenea că “ideea că masoneria este o religie este greșită”!
  • Februarie 1976 mateiții rup comuniunea cu Biserica Rusă din afara granițelor pentru că nu pot obține o scrisoare de condamnare din partea lor (spunând că nou calendariștii sunt schismatici și fără harul sfintelor lor taine) și pentru că arhiepiscopul Antonie de la Geneva continua să slujească împreună cu nou calendariștii, în nesupunere față de sinodul Bisericii Ruse din afara granițelor (ROCA). Prin urmare, mateiții presupun că Biserica Rusă din afara granițelor primește ideea neortodoxă că bisericile eretice ecumeniste “ortodoxe” au har. Ei reintrepretează de asemenea acea “punere a mâinilor” de către Biserica Rusă din afara granițelor asupra mateiților petrecută în 1971 ca fiind o scoatere din schismă a Bisericii Ruse din afara granițelor de către mateiți, pentru că ei afirmă că de la 1924 până în 1971, Biserica Rusă din afara granițelor a fost schismatică. Mai târziu, ei blasfemiază prin repudierea și renunțarea la hirotesia lor de la 1971 primită din partea Bisericii Ruse din afara granițelor.
  • Iulie 1977 Mitropolitul Kallistos îi părăsește pe mateiți și se alătură floriniților, din frustrare față de poziția radicală a mateiților și pentru neconformarea față de condițiile venite din partea Bisericii Ruse din afara granițelor formulate în septembrie 1971.
  • 30 Iunie 1978 arhiepiscopul Andrei de la Novo-Diveyevo adoarme întru Domnul de ziua numelui său. El a fost ultimul dintre bătrânii înainte văzători de la Optina, ucenic al Noului Martir, Sfântul Nectarie de la Optina.
  • 1978 arhiepiscopul Auxențiu (florinit) îl hirotonește cu aprobare sinodală pe arhimandritul Eftimie ca episcop al Saloniclului pentru a-i servi pe credincioșii din G.O.C (Genuine Orthodox Church – Adevărata Biserică Ortodoxă) aflați în cel de-al doilea mare oraș al Greciei. Credincioșii au acum reprezentare în Sinodul de la Atena. Toate bisericile G.O.C. din Salonic îl primesc ca episcop al lor, mai puțin biserica mitropolitului Hrisostom (Kiousis), care se separase de sinod în 1974. Salonicul are acum doi episcopi, unul legitim, mitropolitul Eftimie, și unul renegat, mitropolitul Hrisostom (Kiousis).
  • 1978 arhiepiscopul Auxențiu (florinit), fără aprobarea sinodului său hirotonește ca episcop pe preotul rus Gabriel din Biserica Rusă din afara granițelor, aflată sub arhiepiscopul Antonie al Genevei, ca episcop de Lisabona, Portugalia. Din pricina acestei hirotoniri relațiile dintre arhiepiscopul Auxențiu și Biserica Rusă din afara granițelor se răcesc.
  • 1978 În timpul unei audiențe oficiale la noul ales Papă Ioan Paul I, arhi-ecumenistul mitropolit Nicodim al Leningradului (Patriarhia Moscovei) se prăbușește și moare la picioarele Papei, de la care primise “ultimul său ritual” ! Mai târziu se află că Nicodim adoptase in secret romano-catolicismul.
  • Februarie 1979 arhiepiscopul Auxențiu ia în considerare mai mulți candidați la episcopie și îi respinge pe cei propuși de mitropolitul Gherontie al Salamisului. Când află Ciprian că nu este luat în considerare nici de Auxențiu nici de Gherontie, el îi ațâță pe mitropolitul Kallistos al Corintului cât și pe mitropolitul Antonie al Megarei să hirotonească episcopi doar pe propria autoritate și să formeze un sinod separat.
  • Februarie 1979 Kallistos al Corintului și Antonie al Megarei, fără înștiințarea prealabilă a arhiepiscopului lor Auxențiu, hirotonesc pe următorii opt arhimandriți: Ciprian de Fili, Calinic de Ahaia, Matei, Gherman, Kalliopios, Mercurie și un alt Calinic al celor douăsprezece insule. Aceste hirotoniri s-au făcut fără înștiințare prealabilă a arhiepiscopului. Cel puțin la doi dintre arhimandriți, lui Maxim și Calinic al celor douăsprezece insule li s-a spus că hirotonirile fuseseră aprobate în mod corespunzător de către arhiepiscopul Auxențiu. După săvârșirea hirotonirilor, episcopul Ciprian de Fili a anunțat presupusul motiv pentru formarea noului sinod. Era vorba despre curățarea Bisericii de influența arhiepiscopului Auxențiu. Acum, cu ivirea sinodului necanonic kalistit, existau două sinoade în Grecia având aceeași ecleziologie. Mai târziu, în 1983, Kallistos se va simți trădat atunci când Ciprian va predica noua sa învățătură cu privire la existența harului la nou calendariști și ecumeniști, și din cauza obișnuinței acestuia de a le acorda acestora Sfânta Împărtășanie la mănăstirea lui. Sinodul kalistit se va prăbuși în cele din urmă.
  • 9 martie 1979 Orthodoxos Typos – ziarul bisericesc grecesc semnalează caterisirea celor zece episcopi kalistiți de către arhiepiscopul Auxențiu pentru dizidență și hirotoniri necanonice. Majoritatea episcopilor se vor întoarce în cele din urmă la arhiepiscopul Auxențiu, vor fi reprimiți cu tot cu hirotonia lor, și se vor număra printre membrii sinodului G.O.C al lui Auxențiu. Kallistos se va retrage în pocăință la mănăstirea sa din Corint pentru totdeauna. Mitropolitul Ciprian va fi singurul episcop care nu se va întoarce.
  • 1980 arhimandritul Mark (Arndt) este hirotonit episcop în Germania (Biserica Rusă din afara granițelor). Convertit german care fusese tuns în monahism doar cu cinci ani mai înainte, el a fost primit în Biserica Rusă din afara granițelor, fără botez, venind de la Protestantism. Arhiepiscopul Mark devine astfel cel mai mare în rang cleric nebotezat dintre convertiții Bisericii Rusă din afara granițelor!
  • Iunie 1980 Atlanta, Georgia: arhiepiscopul Iacob (arhiepiscopia greacă a Americii de Nord și de Sud) slujește o slujbă ecumenică “fără precedent” împreună cu catolicii, protestanții, baptiștii, luteranii, prezbiterienii, metodiștii uniți și chiar cu reprezentanți ai religiei iudaice.
  • 1981 – Grecia intră în Uniunea Europeană
  • 1982 Sinodul Mateit se leapădă din nou de rugăciunile de corecție din 1971 (hirotesia) săvârșite asupra a doi dintre episcopii lor la Boston.
  • Mai 1982 patriarhul Partenie al Alexandriei (Masonul) a proclamat în mod deschis islamul ca fiind o mare religie a marelui Dumnezeu și pe Mahomed ca apostol al Lui.
  • 1983-1985 reunirile “Sinodului Kallistit”: treptat Antonie de Megara, Maxim, Gherman, Calinic, Matei. Kalliopios și celălalt Calinic sunt primiți înapoi în sinodul arhiepiscopului Auxențiu (florinit). Kallistos se pensionează la mănăstirea lui de metanie și acolo adoarme întru Domnul. Astfel, după cum vom vedea, sinodul care s-a format în 1979 este acum reunit cu sinodul arhiepiscopului Auxențiu, cu o singură excepție: Ciprian, a cărui ambiție va provoca în continuare multă vătămare Bisericii.
  • Vara lui 1983 Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) organizează o slujbă la o întrunire de la Vancouver Canada, la care au fost prezenți reprezentanți ortodocși, catolici, protestanți de orice grupare, evrei, mahomedani, budiști, hinduși, șamani, vraci și vrăjitori. La o conferință precedentă de la Lima, Peru, CMB declarase că botezul, euharistia și hirotoniile tuturor denominațiilor sunt valide și acceptabile.
  • Iulie / August 1983 Sinod al Episcopilor din Biserica Rusă din afara granițelor, la o întrunire din Canada, declară: “Anatema celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există în chip văzut, ci va fi alcătuită în viitor când toate „ramurile” – sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt valabile pentru mântuire; prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici mai-nainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, Anatema!” (Anatema înseamnă tăierea totală de la Dumnezeu și despărțirea de Biserică și abandonarea lui diavolului). Aceasta este compatibilă cu reacția Bisericii Ruse din afara granițelor de la 1965 față de „ridicarea anatemei de la 1054” de către Atenagoras.
  • 1984 Episcopul Kallistos Ware al Angliei, sub patriarhia ecumenică, confirmă în scris că el acordă împărtășanie ereticilor monofiziți.
  • 20 ianuarie 1984 Mitropolitul Ciprian de Fili este acuzat în mod public de către ziarul Orthodox Typos (cel mai important ziar religios din Grecia) de primirea a sute de nou calendariști la mănăstirea sa, de rugăciuni în comun cu ei și de acordare a împărtășaniei, o practică interzisă vechi calendariștilor.
  • 1984 Mitropolitul Ciprian de Fili produce tulburare printre episcopii vechi calendariști rămași în sinodului său, pentru că el crede acum că nou calendariștii au har (câțiva ani mai înainte, el mărturisise invers). Astfel, după realizarea re-unificării sinodului Kallistit, au mai rămas doar doi: Giovanni, care nu simțea nici o afinitate cu floriniții, și Ciprian de Fili, care se înstrăinează el însuși de sinodul său și de toți ceilalți episcopi vechi calendariști din Grecia din pricina noii sale învățături despre “sfinții eretici” – ereticii ecumeniști, care pot invoca harul Duhului Sfânt asupra altarelor lor pentru sfințirea tainelor lor.
  • Iunie 1984 arhiepiscopul florinit Auxențiu (Pastras) și episcopul Gabriel (Lisabona), în ciuda obiecțiunilor a doi clerici aflați de față, îl hirotonesc pe Iacob al portugaliei ca episcop vicar al lui Gabriel.
  • Octombrie 1984 Cu binecuvântarea arhiepiscopului Auxențiu. Episcopii portughezi Gabriel și Iacob hirotonesc ca episcopi pe un portughez și doi italieni. Unul dintre italieni, Grigorie de Aquileia, a fost papistaș, apoi metodist, apoi călugăr benedictin și preot papistaș, apoi în 1944 un adorator fascist al lui Mussolini, iar după moartea lui Mussolini, membru al patriarhiei Moscovei. În acord cu astfel de hirotoniri au fost și episcopii: Gherasim al Tebei, Maxim al Cefaloniei, Gherman al Tesaliei (http://en.wikipedia.org/wiki/Aiolia ), Atanasie al Larissei.
  • 1985-1990 Mihail Gorbaciov introduce reforma Glasnost și Perestroica și începe descentralizarea URSS-ului care atinge punctul culminant în Decembrie 1991.
  • 1985 Episcopii floriniți sunt acum în număr de 17 după întoarcerea sinodului Kallistit. Ciprian și Giovanni rămân separați de episcopii sinodului lor, și hirotonesc în pripă pe Nifon al Keniei, și Hristostom de Etna (USA) amândoi bănuiți a avea un caracter îndoielnic. Mai târziu, Nifon este caterisit și se spune că ar fi avut 10 soții! Ciprian este ales atunci președinte al sinodului lor, autointitulându-se “Biserică Ortodoxă Autentică a Greciei” (aceeași titulatură ca și floriniții) și apoi Adevărata Biserică Ortodoxă (T.O.C.), un sinod de “rezistență” cu o “nouă” teologie asupra harului. El se consideră a fi singurul ierarh din Grecia care are o mărturisire corectă de credință! El le cere tuturor adepților săi să-l numească și să i se adreseze cu apelativul “TATĂL”!
  • 1985 Arhiepiscopul Mark (Biserica Rusă din afara granițelor) al Germaniei vizitează muntele Atos și îl pomenește pe patriarhul Dimitrie la Liturghia săvârșită la mănăstirea sârbă Hilandaru. Când se întoarce la Schitul Profetului Ilie, în ziua aceea, călugării refuză să îi sărute mâna. Arhiepiscopul Mark nu a fost nici mustrat și nici îndreptat de către Biserica Rusă din afara granițelor.
  • Iulie 1985 “Afacerea Tsakos” Fostul nou calendarist Dorotei (Tsakos) (caterisit de nou calendariști pentru homosexualitate) a fost hirotonit ca “mitropolit de Sparta și al întregului Peloponez” după Paștile anului 1985 de către mitopolitul Maxim al Cefaloniei și mitropolitul Gherasim al Tebei, la porunca arhiepiscopului Auxențiu (Pastras). Când a fost renegat de către episcopii ce l-au hirotonit, s-a format o comisie pentru aflarea adevărului.
  • 22 octombrie 1985, Sfântul Sinod florinit i-a CATERISIT pe episcopii ofensatori ai “afacerii Tsakos”: arhiepiscopul Auxențiu, mitropoliții Gherasim al Tebei și Maxim al Cefaloniei, și pe alți doi pentru hirotonirea lui Tsakos, mințirea Sinodului și crearea de schismă. Acesta a fost rezultatul audierilor din cadrul investigațiilor care au început pe 6/19 iulie 1985. Sinodul florinit ia în sfarșit măsuri împotriva președintelui său și îl îndepărtează pe Auxențiu, care a devenit o sminteală și un reproș pentru G.O.C. Moștenirea hirotonirilor sale nevrednice va continua să vatăme Biserica în anii care au urmat.
  • Noiembrie 1985 Dreptul mărturisitor, Mitropolitul Filaret, “mărturisitorul” al Bisericii Ruse din afara granițelor, cunoscându-și dinainte plecarea, adoarme în Domnul și i se organizează o înmormântare tradițională cu sicriul deschis. Arhiepiscopul Vitalie al Canadei este ales mitropolit al Bisericii Ruse din afara granițelor.
  • Ianuarie 1986 Sinodul G.O.C îi cere lui Hrisostom (Kiousis) să fie întronat ca arhiepiscop al Atenei, și conducător al sfântului sinod. Mitropolitul Petru (Astoria) se alătură sinodului. Aceasta s-a făcut nu pentru că episcopii au văzut în Hrisostom (Kiousis) vreo înzestrare care ar fi depășit pe ale celorlalți, sau pentru că au observat vreo virtute deosebită. S-a procedat astfel pentru a se rezolva problema Salonicului de a avea doi episcopi pe un singur scaun. Mitropoliții Akakie (Diaulia) și Gabriel (al Cicladelor) rămân distanți.
  • Noiembrie 1986 Arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis) și sinodul florinit îl caterisesc pe mitropolitul Ciprian de Oropos și Fili, împreună cu episcopii hirotoniți de el pentru că: 
  1. învață că ecumeniștii nou calendariști au harul Sfântului Duh prezent în tainele lor;
  2. acordă împărtășanie nou calendariștilor și ecumeniștilor; și
  3. crează schismă și își formează propriul sinod în Grecia (luându-și același nume ca G.O.C. și cauzează prin aceasta confuzie în rândul oamenilor)

Înainte de caterisirea sa, Ciprian a fost somat de trei ori să răspundă pentru faptele lui. El a refuzat să se prezinte, afirmând că floriniții, episcopii care l-au hirotonit, nu au autoritate asupra lui! El începe acum o campanie de defăimare a adevăratului Sfânt Sinod de episcopi, numindu-i extremiști (pentru mărturisirea lor adevărată de credință).

  • Noiembrie 1986 Arhiepiscopul Mark atacă în scris cartea “Învățătura Sfintei Biserici Ortodoxe” tipărită la schitul Adormirii Maicii Domnului cu binecuvântarea mitropolitului Vitalie. Cartea fusese revizuită și aprobată atât de mitropolitul Vitalie cât și de episcopul Grigorie (Grabble) al New York-ului. Mark nu acceptă respingerea ortodoxă a lui Augustin și a ereziilor sale.
  • Decembrie 1986 Din cauza acuzațiilor făcute de către șase călugări cu privire la conduita homosexuală a starețului Pantelimon (Metropolis) și a clerului Mănăstiri Schimbării la față a Mântuitorului (Boston), Biserica Rusă din afara granițelor îl suspendă pe stareț și pe alți trei clerici. În Decembrie, în vreme ce investigațiile erau încă în desfășurare, iar suspendările încă în vigoare, mănăstirea se separă de Biserica Rusă din afara granițelor. Se alătură mitropoliților independenți Akakie (Diaulia) și Gabriel (al Cicladelor) și cu care se unește pentru a forma un alt sinod în Grecia. Mănăstirea convinge multe parohii ale Bisericii Ruse din Diasporă să li se alăture în plecarea lor, acuzând Biserica Rusă de ecumenism! Biserica Rusă din afara granițelor îl caterisește pe arhimandritul Pantelimon (Metropolis) și pe toți clericii care îl urmează. Mănăstirea nu caută să se alăture floriniților pentru că G.O.C. este în comuniune cu Biserica Rusă din Diaspora și respingerea din partea acesteia ar fi sigură.
  • 1987 Arhiepiscopul Mark, fără permisiunea mitropolitului Vitalie, începe să viziteze anual Grecia pentru a sluji împreună cu caterisitul mitropolit Ciprian de Fili. El nu este mustrat pentru aceasta.
  • 1987 Arhiepiscopul Lavru, secretar al sinodului, face publică o “directivă cu caracter obligatoriu” a sinodului de episcopi ai Bisericii Ruse din afara granițelor către întreg clerul și mirenii săi, reafirmând strategia Biserici de a nu sluji împreună cu nou calendariștii sau cu ecumeniștii.
  • 1987 Datorită numărului copleșitor de dovezi tulburătoare cu privire la abaterile morale de la Mănăstirea Sfintei Schimbări la Față a Mântuitorului (Boston), mitropoliții Akakie și Gabriel o abandonează. Cererile venite din partea mănăstirii ajung la caterisitul “arhiepiscop” Auxențiu (Pastras) iar acesta îi primește pe aceia care au fost caterisiți chiar de către cei hirotoniți de el însuși. Auxențiu (Pastras) care l-a primit pe homosexualul Dorotei (Tsakos) îl primește acum pe homosexualul stareț Pantelimon (Metropolis).
  • Noiembrie 1987 patriarhul ecumenic Dimitrie și clerul său slujesc o mesă papală împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea la Roma.
  • 1 noiembrie 1988 Proslăvirea noilor-Martiri din Rusia care au suferit sub jugul comunist, de către Biserica Rusă din afara granițelor. Se apreciază că sunt 15 milioane de noi martiri pentru Hristos și pentru Biserica Sa.
  • 1988 arhiepiscopul Mark (Biserica Rusă din afara granițelor) îi îngăduie ieromonahului său Teodor să locuiască la Sfântul Munte Atos și să-l comemoreze pe patriarhul ecumenic Dimitrie în timpul slujbelor sale liturgice. El îl trimite de asemenea pe diaconul său Agapit la Atos pentru o vizită extensivă la Mănăstirea Xiropotamu unde slujește împreună și-l comemorează pe patriarhul ecumenic Dimitrie. Această faptă nu este mustrată sau îndreptată de către mitropolitul Vitalie al Bisericii Ruse din afara granițelor.
  • Septembrie 1989 mitropolitul Pitirim de Volokalamask (patriarhia Moscovei) declară că va publica Coranul pentru adepții islamului din Rusia.
  • Octombrie 1989 patriarhul Partenie de Alexandria declară din nou că “Mahomed este un Apostol al lui Dumnezeu… un om al lui Dumnezeu care a lucrat pentru Împărăția lui Dumnezeu”… și că “atunci când vorbesc împotriva Islamului sau a Budismului, atunci nu sunt în acord cu Dumnezeu”.
  • La începutul anilor 1990, Biserica Rusă din afara granițelor (Russian Orthodox Church Abroad – ROCA) dezvăluie faptul că a stabilit deja o ierarhie în Rusia pentru primirea bisericilor din cadrul patriarhiei Moscovei. ROCA declară public că, fără cunoștința autorităților, unul dintre episcopii ei, autorizat de către Sinod, a reușit să pătrundă în URSS și să hirotonească în mod secret la Moscova în 1982 un preot din catacombe, pe părintele Lazăr (Zhurbenko)
  • La 25 martie 1990 Parohia Sfântului Constantin cel Mare din Suzdal, Arhiepiscopia Vladimir, sub arhimandritul Valentin (Rusantsov), devine prima parohie care părăsește patriarhia Moscovei și se alătură la ROCA.
  • 8/21 iunie 1990 Sărbătoarea Sfântului Teodor, luminătorul Suzdal-ului. Ierarhii ROCA Ilarion al Manhattan-ului, Mark al Berlin-ului, și Lazăr de Tambov împreună cu arhimandritul Valentin și clerul acestuia slujesc prima liturghie ierarhică sub ROCA la parohia Sfântul Constantin.
  • Iulie 1990 episcopul Lazăr de Tambov se plânge de amestecul lui Mark al Berlinului pe teritoriul rus. Mark nu acordă nici o atenție acestui fapt și hirotonește preoți pentru Rusia de parcă Rusia ar aparține de eparhia Germaniei. Faptele sale necanonice nu sunt mustrate de către mitropolitul Vitalie.
  • Septembrie 1990 ACORDUL DE LA CHAMBESY: Ortodoxia “mondială” ecumenistă și monofiziții semnează “acordul de la Chambesy” în care ambele părți se pun în mod fundamental de acord să IGNORE ULTIMILE PATRU SINOADE ECUMENICE și să se unească. “Ortodocșii” au fost de acord să “ridice anatemele” împotriva monofiziților eretici și a ereziei lor!
  • 1991 – Rusia devine “independentă”, de vreme ce statul sovietic comunist se prăbușește și, împreună cu Ucraina și Belarus alcătuiește Comunitatea Statelor independente.
  • 1991 Patriarhul ecumenic Dimitrie moare și este înmormântat în cadrul unei ceremonii cu sicriu închis. El este urmat de Bartolomeu al Calcedonului.
  • Februarie 1991 ROCA hirotonește pe arhimandritul Valentin de Suzdal la episcopia din Bruxelles, Belgia. Cei care îl hirotonesc sunt arhiepiscopul Antonie de Geneva, arhiepiscopul Mark al Berlinului, episcopul Grigorie (Grabble) al Manhattan-ului, și episcopul Lazăr de Tambov. Numeroase parohii din Rusia încep să i se alăture episcopului Valentin.
  • July 1991 sinodul patiarhiei Antiohiei implementează o serie de măsuri care ținteau să atingă uniunea deplină cu bisericile monofizite siriene. În “acordul lor de principii”, ei permit de asemenea rugăciuni în comun și intercomuniunea cu iacobiniții. Monofiziții sunt organisme creștine eretice care s-au separat de ortodoxie în secolul al V-lea, neprimind cel de-al patrulea sinod ecumenic al Bisericii precum și cele ce au urmat acestuia. Ei cred doar în firea divină a lui Hristos.
  • Iulie 1991 sinodul florinit (G.O.C.) face o declarație împotriva acordului de la Chambesy, spunând că acei păstori care l-au semnat, precum și turmele lor, sunt monofiziți și nu ortodocși. Ei au atras asupra capetelor lor anatemele sinoadelor ecumenice, și sunt în afara Bisericii, în afara mântuirii, iar partea lor este cu aceea a tuturor ereticilor. Biserica Rusă din afara granițelor și muntele Athos dau glas unor dezaprobări similare ale acordului de la Chambessy.
  • 1992… Biserica Rusă din afara granițelor (mitropolitul Vitalie) intră în comuniune cu Sinodul Român de Rezistență (BOSV , Mitropolia Slatioara -nota blog) care este în comuniune cu mitropolitul Ciprian. Ce rezultat s-ar fi realizat prin această uniune era nesigur la vremea aceea. Ar fi condus la ruperea comuniunii românilor cu Ciprian, sau ar fi dus la unirea ROCOR-ului cu Ciprian? După cum a dovedit-o trecerea timpului, acesta a fost primul pas spre uniunea cu Ciprian, deși nu a existat niciodată vreo declarație oficială din partea ROCOR că ecleziologia românească era identică cu cea a ROCOR-ului.
  • Martie 1992 o conferință a “ortodoxiei mondiale” se întrunește la Constantinopol și se reafirmă angajamentul față de ecumenism și se fac amenințări la adresa “schismaticilor” – Biserica rusă din afara granițelor și Biserica Ortodoxă Autentică (G.O.C.) a Greciei.
  • Mai 1992 O delegație a patriarhului ecumenic, având ajutor din partea poliției statului, îi alungă din Muntele Atos pe călugării ruso-americani ai Bisericii Ruse din afara granițelor de la Schitul Sfântului Profet Ilie, care nu-l comemorează pe patriarhul Bartolomeu.
  • Octombrie 1992 Patriarhul Pavle al Serbiei este primit de arhiepiscopul Antonie de San Francisco (Biserica Rusă din afara granițelor) în catedrala rusă, cu depline onoruri patriarhale. Mitropolitul Vitalie nu-l mustră pe arhiepiscopul Antonie.
  • 9 ianuarie 1993 patriarhul Bartolomeu trimite felicitări Papei de la Roma cu ocazia unei întruniri de rugăciune speciale în cinstea lui Francisc de Assisi, spunând: “…este de mare trebuință pentru noi să participăm la această rugăciune, cu atât mai mult cu cât s-a anunțat că va avea loc sub patronajul spiritual al Sfântului Francisc, marele sfânt al acestei țări…” Patriarhul Pavle al Serbiei a adăugat de asemenea “Ne-ați informat că vor participa la această adunare pentru rugăciune episcopi și alți reprezentanți proeminenți ai Bisericii Romano Catolice din toată Europa, reprezentanți ai altor Biserici Creștine și confesiuni din Europa, precum și reprezentanți ai Islamului și ai altor mari religii. Ne bucurăm sincer că această rugăciune în comun va avea loc la Assisi, patria acelui drept și adevărat servitor al Domnului (Francisc) ale cărui moștenire spirituală și învățături l-au făcut un apostol al smereniei, pocăinței, păcii și dragostei. El a construit un pod autentic între creștinii din Apus și din Răsărit”!!!
  • Mai 1993 Episcopul Grigorie (Grabble) informează sinodul ROCA despre repetatele acțiunil necanonice ale arhieposcopului Mark al Berlinului și ale episcopului Varnava de Cannes din afara granițelor eparhiilor acestora, mai ales din Rusia. Raportul afirmă că, în ciuda haosului generat de către acești episcopi, episcopul Valentin și-a adăugat 63 de parohii la eparhia sa, și estimează că acum are 20.000 de credincioși. Ignorând drepturile canonice și chiar existența episcopilor ruși, episcopul Varnavas de Cannes, Franța, cere și i se refuză dreptul de a administra toate parohiile Bisericii Libere din Rusia. Mai mult decât atât, el este criticat pentru incompetența  scandaloasă pusă în evidență în scrisoarea sa frățească adresată locțiitorului patriarhiei kievene total necanonice și auto instituite în numele ROCA. În vederea luptei legale a ROCA cu patriarhia Moscovei, Varnavas scrie că “vă implorăm, înălțimea voastră, ca prin intermediul patriarhiei Kievene condusă de dvs, să acordați o bază juridică activității noastre ecleziastice și să ne primiți în comuniune frățească”. Deși episcopul Grigorie (Grabble) a făcut apel la caterisirea lui Varnava, sinodul doar l-a suspendat în cele din urmă și l-a trimis pentru o vreme la Ierusalim.
  • Iunie 1993 Din cauza incompetenței continue a mitropolitului Vitalie de a administra de la New York bisericile din Rusia, eparhia Suzdal decide să imite acțiunile mai timpurii din acel an ale episcopului Lazăr prin stabilirea unei administrații temporare separate de ROCA, deși încă în comuniune cu aceasta.
  • 17-24 iunie 1993 Se alcătuiește Uniunea de la Balamand în care patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Moscovei, împreună cu alte câteva “biserici ortodoxe locale”, se pun de acord cu romano-catolicii că împărtășesc “…o credință, o preoție, un botez” și că “ele sunt biserici surori (doi plămâni ai aceluiași trup) și că trebuie să caute comuniunea desăvârșită și totală”!!!
  • Martie 1994 la congresul eparhial de la Suzdal, se decide a se stabili o “administrație bisericească superioară temporară” (THCA). În timpul congresului THCA, episcopul Valentin este ridicat la rangul de arhiepiscop, iar trei noi episcopi sunt hirotoniți: episcopul Teodor de Borisovskoye and Sanino, episcopul Serafim de Sukhumi, și episcopul Agatanghel de Simferopol. Congresul își exprimă dorința ca sinodul ROCA să recunoască această administrație bisericească superioară temporară, precum și hirotoniile pe care le sevârșește. Cu prilejul altor rezoluții, congresul hotărăște să îl pomenească în timpul slujbelor divine pe mitropolitul Vitalie, cu care dorește să rămână în comuniune de rugăciune.
  • Martie 1994 arhiepiscopul Mark al Germaniei (Biserica Rusă din afara granițelor) călătorește în Serbia și, cu ocazia sărbătorii Buneivestiri, slujește împreună cu ierarhi sârbi printre care se află și binecunoscutul ecumenist, episcopul Lavrentie. Acest act nu a fost mustrat sau corectat de către Biserica Rusă din afara granițelor.
    • Iulie 1994, Biserica Rusă din afara granițelor se unește cu caterisitul ecumenist mitropolitul Ciprian de Fili, și al lui “sinod de rezistență”, împotriva dorințelor manifestate de către mitropolitul Vitalie, care acceptă totuși consensul episcopilor săi. El făgăduiește însă să nu slujească împreună cu Ciprian. În justificarea acestei uniuni, Biserica Rusă din afara granițelor afirmă acum că teologia lui Ciprian este identică cu propria sa teologie, afirmând prin aceasta că ecumeniștii fac parte din Biserică și că au Taine valide! Mitropolitul Vitalie îi promite arhimandritului Grigorie de la Schitul Adormirea Maicii Domnului că el (mitropolitul Vitalie) nu va sluji niciodată împreună și nu va consuma uniunea cu Ciprian, și îl îndeamnă să nu părăsească ROCA. Arhimandritul Grigorie îi dă crezare mitropolitului Vitalie și rămâne în ROCA.
  • Noiembrie 1994 Episcopul Valentin pregătește un protest împotriva uniunii cu Ciprian de Fili pentru soborul de la Lesna. Cu toate acestea, sinodul ROCA, prin persoana arhimandritului Mark ak Berlinului, îl insultă pe episcopul Valentin și îi poruncește să rămână tăcut. Soborul merge mai departe și împarte eparhiile din Rusia prin șase noi hotare. Punerea în aplicarea a unei astfel de decizii, care cere reînregistrarea față de guvern, ar garanta pierderea tututor proprietăților Bisericii în favoarea Patriarhiei Moscovei. Clerul rus refuză.
  • Noiembrie 1994 G.O.C. rupe comuniunea cu Biserica Rusă din afara granițelor din cauza uniunii cu ecumenistul caterisit Ciprian, dar numai după ce G.O.C. trimite documentul cu privire la caterisirea lui Ciprian către sinodul rus întrunit la Lesna, Franța, dar nu primește nici un răspuns.
  • 1995 Arhiepiscopul Mark (ROCA) îl întâlnește pe patriarhul Alexei al II-lea de la patriarhia Moscovei în Munchen, Germania. Acest lucru se petrece fără știrea mitropolitului Vitalie și încalcă testamentul mitropolitului Anastasie din 1965. Mitropolitul Vitalie nu îl mustră sau corectează pe arhiepiscopul Mark.
  • 12 martie 1995 arhiepiscopii Lazăr și Valentin se întâlnesc în Suzdal cu episcopii Agatanghel, Serafim și Teodor pentru restabilirea administrației superioare temporare bisericești (THCA), alcătuite pentru prima oară la 5/18 mai 1994. Ei cad de asemenea de acord că faptele sinodului ROCA constituie o “încălcare” a Sfintelor Canoane și a statutului ROCA: mai précis, o violare a celui de-al optulea canon al celui de-al treilea Sinod Ecumenic.
    • Iunie 1995 Administrația superioară temporară bisericească se separă pentru a forma un sinod independent. Până în 1996. ROAC va fi stabilită oficial.
  • 29 iunie 1995 patriarhul ecumenic Bartolomeu îl vizitează pe Papa la Roma, și “slujesc împreună o liturghie istorică în Basilica Sfântul Petru”. Fulgerul lovește cupola în timpul slujbei.
  • Iulie 1995 în acest an se petrece o schismă în G.O.C. Arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis) părăsește sediile sinodului aflate pe strada Kaniggos la nr. 32 și își stabilește propriul sediu de funcționare. Următorii șase episcopi: Calinic (Khaniotes) de Lamia, Eftimie al Salonicului, Paisie al New York-ului, Vichentie al New York-ului, Ștefan al Chios-ului, și Iustin de Evia, rămân împreună, și îi oferă președenția lui Calinic de Lamia. Arhiepiscopul a plecat împreună cu adepții lui, astfel încât să poată păstra controlul asupra fondurilor Bisericii (Philoptocos). Singura modalitate de a înfăptui acest lucru era să se separe de cei șase episcopi de mai sus care s-ar fi opus. S-a aflat mai apoi că el a înființat o altă corporație umbră GOC fără știrea celorlalți episcopi.
  • August 1995 Mitropolitul Paisie și Vichentie exprimă idei ecumeniste într-un interviu din ziarul grecesc Mesagerul Național.
  • 1995 arhiepiscopul Antonie de San Franciso (Biserica Rusă din afara granițelor), împreună cu clerul său, slujește împreună la catedrala sârbă din San Francisco. El nu este mustrat sau corectat de către mitropolitul Vitalie și Biserica Rusă din afara granițelor.
  • 1965-1995 Arhiepiscopul Mark al Germaniei, Antonie al Genevei, Antonie de San Francisco și Lavru de la Mănăstirea Sfânta Treime (Biserica Rusă din afara granițelor) mențin politica de comuniune de membri a jurisdicțiilor ecumenice din cadrul eparhiilor lor. Această politică neautorizată nu este corectată de mitropolitul Vitalie conform cu regulile Bisericii Ruse din afara granițelor.
  • Decembrie 1995 Mitropolitul Vitalie al Bisericii Ruse din afara granițelor slujește Sfânta Liturghie împreună cu ecumenistul caterisit mitropolitul Ciprian de Fili în orașul New York. Astfel, el consumă uniunea cu Ciprian și cu sinodul său de “rezistenți”. Această faptă îl determină pe arhimandritul Grigorie, mănăstirea Schitul Adormirii Maicii Domnului și mănăstirea de maici Sfinții Apostoli să rupă comuniunea cu ROCA. ROCA este considerată acum ca fiind căzută din ortodoxie.
  • Decembrie 1995 Mitropolitul Paisie și Vichentie sunt expulzați din G.O.C. al Sinodului mitropolitului Calinic de Lamia și excomunicați, pentru că nu s-au căit din pricina interviului lor cu Mesagerul Național.
  • Februarie 1996 Mănăstirile Schitul Adormirii Maicii Domnului și mănăstirea de maici Sfinții Apostoli din Colorado părăsesc Biserica Rusă din afara granițelor din cauza comuniunii cu Ciprian de Fili și se alătură G.O.C. sub Hrisostom (Kiousis), fără a avea cunoștință de toate informațiile necesare și find încă convinși de faptul că Hrisostom (Kiousis) și Calinic de Lamia s-ar mai putea reuni.
  • Ianuarie 1997, arhiepiscopul Mark, pentru a doua oară, fără știrea, binecuvântarea sau permisiunea mitropolitului Vitalie, îl întâlnește pe patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei la Moscova. Ei se întâmpină unul pe altul în calitate de ierarhi. Ei poartă tratative cu privire la relațiile dintre Bisericile lor!
  • 5 iulie 1997 arhiepiscopul Antonie (ROCA) de San Francinsco slujește Liturghia împreună cu episcopul sârb Ioan și cu clerul acestuia la catedrala rusă din San Francisco. Această acțiune nu este corectată de mitropolitul Vitalie.
  • Iulie 1997 Patriarhia Moscovei ia în stăpânire (își însușește) mănăstirea Sfintei Treimi din Hebron, Israel. ROCA este șocată!
  • 31 iulie 1997 sinodul de episcopi al ROCA face o afirmație oficială spunând că se află în comuniune euharistică cu patriarhia Ierusalimului, și că Patriarhia Moscovei și ROCA constituie “două părți ale aceleiași unice Biserici a Rusiei”
  • 14 iulie 1997, mitropolitul Calinic al celor douăsprezece insule, din sinodul arhiepiscopului Hrisostom (Kiousis) publică în Vocea Apostolică și Patristică o scrisoare a arhimandritului Grigorie de la Schitul Adormirea Maicii Domnului, în care se recomandă precauție în ce privește luarea în considerare a candidaturii arhimandritului Paul (Stratigeas) pentru hirotonirea sa ca episcop. Scrisoarea făcea referire la multiplele trădări ale Ortodoxiei din partea părintelui Paul și la tactica sa de a acorda Sfânta Împărtășanie ecumeniștilor de dragul donațiilor bănești.
  • Octombrie 1997 fratele Jose Muёoz este omorât iar icoana izvorâtoare de mir a Fecioarei Maria dispare cu desăvârșire. ROCA este șocată!
  • Decembrie 1997 Călugării ziloți de la Mănăstirea Esfigmenu de la Muntele Atos emite un avertisment către arhiepiscopul Hrisostom că dacă arhimandritul Paul, ecumenistul, este hirotonit, atunci va fi ruptă comuniunea cu el.
  • 24 ianuarie 1997 Catedrala Sfântul Nicolae din Montreal, scaunul episcopal al primului ierarh, mitropolitul Vitalie, arde din temelii, distrugând în mod irecuperabil moaște, icoane și veșminte din secolele trecute ale Sfintei Rusii. ROCA este șocată!
  • 26 februarie 1998 Sinodul arhiepiscopului Hrisostom (Koiusis), în mod pe jumătate clandestin, fără informarea preoților și a laicilor, îl hirotonește pe cunoscutul ahriepiscop Paul (Stratigeas) al Astoriei în rangul de episcop. Hirotonirea are loc în decurs de o săptămână de la “alegerea” sa. El se afla sub acuzația de a fi acordat sfintele Taine nou calendariștilor și prin aceasta, de a împărtăși aceeași ecleziologie ca Ciprian de Fili.
  • Martie 1998 Sinodul lui Calinic de Lamia rupe toate relațiile cu “arhiepiscopul” Hrisostom (Kiousis) și cu sinodul său, din cauza hirotonirii ecumenistului Paul de Astoria. Noul stareț al Sfintei Mănăstori Esfigmenou rămâne alături de Hrisostom (Kiousis).
  • Mai 1998 mitropoliții Paisie și Vichentie de New York se alătură patriarhiei grecești ecumenice, și sunt primiți de către patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului prin mirungere și hirotoniți diaconi, preoți și episcopi! Ei sunt așezați sub autoritatea arhiepiscopului Spiridon al Americii de Nord și de Sud, cu permisiunea de a urma vechiul calendar. Motivul lor de a se alătura Bisericii ecumenice de nou calendar era că, după Vichentie, “Nu era nici un viitor pentru noi aici în Astoria, dacă rămâneam cu Biserica de Vechi Calendar a Greciei”!
  • Duminica Ortodoxiei 1999 Sinodul ROAC a declarat: “A fost adoptată o rezoluție cu privire la ierarhii și reprezentanții clerului Patriarhiei Moscovei care și-au primit rangul prin mijlocirea autorităților și organelor Securității Statului. În legătură cu aceasta, s-a hotărât că în fiecare an, cu ocazia Duminicii Ortodoxiei să fie rostită ANATEMA, prin utilizarea următorului text “Dacă vreunul dintre episcopi, utilizând stăpânirea seculară ["nachal'nikov], și-a agonisit puterea în Biserica lui Dumnezeu și a înrobit-o, unul ca aceștia și cei care i-au ajutat, și cei care sunt în comuniune cu ei, fără să ia aminte la mustrările din Legea lui Dumnezeu, să fie ANATEMA”. Aceasta anatemizează în mod efectiv întreaga Biserică Serghianistă și pe cei aflați în comuniune cu ea, de vreme ce toți ierarhii săi au trebuit să fie aleși și aprobați de Direcția a cincea a KGB (departamentul de afaceri cu Biserica Ortodoxă Rusă) și au fost de acord să fie agenți de securitate și de spionaj pentru acea agenție.
  • Februarie 1999 arhimandritul Grigorie și cei împreună cu el se alătură sinodului mitropolitului Calinic de Lamia. O perioadă de timp epuizantă de confruntare pentru adevăr se dovedește a fi fără roade, pentru că Hrisostom (Kiousis) și sinodul său nu va fi îndreptat și nici acordarea de împărtășanie către nou calendariști de către episcopul Pavel nu va fi sancționată în vreun fel.
  • 15/29 aprilie 1999 Sinodul ROCA de episcopi: “Îi întâmpinăm pe episcopii și clerul mult suferindei Biserici a Serbiei cu un sărut frățesc și le cerem sfintele rugăciuni pentru noi, cărora le împărtășim marea amărăciune și durere.” Aceasta este o afirmație oficială a sinodului de episcopi al ROCA care afirmă unitatea lor de rugăciune cu patriarhia Serbiei. Slujirile în comun care s-au petrecut între clerul ROCA și patriarhia Serbiei sunt aprobate oficial.
  • August 1999 arhiepiscopul Hrisostom (Kiousis) hirotonește cinci tineri preoți călugări ca și episcopi, majoritatea sub vârsta canonică – unul care are 29 ani este chiar sub vârsta canonică pentru a fi preot. Aceste hirotoniri scandalizează mai mulți credincioși și preoți care îl părăsesc pe Hrisostom (Kiousis) în favoarea sinodului mitropolitului Calinic de Lamia.
  • 26 mai 2000 papa Ioan Paul al II-lea vizitează Zidul Plângerii și lipește o rugăciune: “Dumnezeul părinților noștri, tu i-ai ales pe Avram și pe urmașii lui să aducă numele tău în fața tuturor națiunilor. Suntem profund întristați de purtarea celor care de-a lungul istoriei au provocat suferință acestor copii ai tăi, și, cerând iertarea ta, am vrea să ne angajăm într-o frăție autentică cu poporul Legământului.”
  • 13/26 octombrie 2000 La sinodul Bisericii Ruse din afara granițelor (ROCA) din octombrie 2000 a fost alcătuită o comisie pentru a investiga posibilitatea uniunii cu patriarhia Moscovei, iar o enciclică a fost emisă către Prea Sfinția sa Patriarhul Pavle, arhiepiscop de Pec și mitropolit de Belgrad-Karlovtsy, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe, în care episcopii implorau fierbinte sprijinul patriarhului pentru unirea celor două părți separate ale Bisericii Ruse! Epistola se încheia cu următorul citat: “Suntem frați de sânge și de Credință… Implorăm pe Sfinția Voastră să nu ne îndepărtați de comuniunea liturgică cu voi, pentru că noi dorim, împreună cu voi ca, cu o singură gură și cu o singură inimă, să slăvim în veci pe Mântuitorul nostru, Domnul Hristos.”
  • Noiembrie 2000 La data aceasta, ROAC are opt episcopi (șase în Rusia, unul în Ucraina, și unul în Letonia) și aproape 450 de parohii (150 la suprafață și 300 parohii în catacombe).
  • 2/15 martie 2001 Sinodul de episcopi ROAC îl ridică pe arhiepiscopul Valentin la rangul de mitropolit, considerându-l pe acesta potrivit să fie capul Sinodul adevăratei Biserici Ortodoxe a Rusiei.
  • 24 aprilie 2001 mitropolitul Vitalie și sinodul ROCA emit un ukaz pentru suspendarea și punerea sub acuzație a episcopului Varnava de Cannes pentu numeroase încălcări canonice, în principal pentru coducerea unei rebeliuni împotriva episcopului său Ambrozie, și pentru că s-a așezat el însuși drept cap al eparhiei europene. Ukazul declară că episcopul Varnava și adepții lui “sunt suspendați de către sinod până la pocăința acestora” “pentru denaturarea disciplinei bisericești și nesupunerea față de administrația supremă și pentru refuzul de a-l pomeni în timpul slujbelor pe episcopul eparhial în funcție, sfinția sa episcopul Ambrozie”. “Dacă se vor pocăi și vor fi de acord nu doar să îl comemoreze pe, ci să se și supună episcopului Ambrozie, vor întrerupe în acest fel rebeliunea împotriva autorităților bisericești și abia atunci li se va înapoia dreptul de a sluji”. Ukazul mai precizează că toți trebuie să se prezinte la sinodul convocat la Munchen pe 2 mai pentru audiere în consistoriu.
  • 2 mai 2001 înainte de data audierii, episcopul Varnava și adepții săi se adună în congres pentru a emite un răspuns ukazului ROCA și convocărilor sale. Ei sfidează autoritatea sinodului ROCA și refuză să se prezinte la audierile consistorului. Pe 2 mai, episcopii ROCA prezenți la audieri (Lavru, Mark, Ilarion, Ambrozie, Eutihie și Agapit) emit un ukaz în care declară: “O astfel de comportare nesupusă și astfel de fapte neautorizate sunt o încălcare a regulilor canonice și a disciplinei bisericești. După cum a avertizat anterior mitropolitul Vitalie, precum și sinodul episcopilor, efectuarea slujbelor sub încălcări similare este o teribilă nelegiuire și privează actele lor sacre de legalitate și de har”. Ukazul observă că, nerenunțând la răzvătire, nici Varnava și nici adepții său nu s-au prezentat la audieri după cum poruncise mitropolitul și sinodul. “Considerăm că este datoria noastră arhipăstorească de a informa turma de necesitatea de a se înfrâna de la participarea la nepotrivitele și nelegitimele “actele sacramentale” ale clerului menționat mai sus. Orice fel de acte sacre săvârșite de aceste persoane prin încălcarea suspendării, sunt lipsite de har și se constituie în condamnarea celor care participă la ele.” Se încheie cu o chemare la pocăință a Varnaviților.
  • Iulie 2001 Este circulat un ukaz cu semnătura mitropolitului Vitalie și sigiliul eparhiei canadiane (antedatată cu 20 iunie), care revocă în mod unilateral suspendarea sinodală și punerea sub acuzație a episcopului Varnava pe care o semnase anterior.
  • 10 iulie 2001 În timpul unui sobor complet, mitropolitul de 91 ani Vitalie, din motive de sănătate, este pensionat oficial din calitatea de mitropolit și întâi strătător al ROCA.
  • 13 iulie 2001 mitropolitul Vitalie semnează un “act” sinodal în care se retrage, își lasă eparhia sa sub autoritatea episcopilor Mihail și Gabriel și îl desemnează pe arhiepiscopul Lavru de Jordanville ca “locțiitor al primului ierarh” cu responsabilitatea de a convoca un sinod pentru alegerea viitorului întâi stătător. În plus, acest “act” declară că, fără semnătura “locțiitorului”, toate documentele ulterioare sunt invalide.
  • Vara lui 2001 patriarhul ecumenist Pavle donează 1000 mărci germane muftiului musulman din Belgrad Hamid Yousufspahic, pentru a construi o școală musulmană în Belgrad.
  • 23 octombrie 2001 Mitropolitul pensionat Vitalie este prezent la deschirerea Sinodului de Episcopi și le înmânează de bună voie reafirmarea demisiei sale și un plic sigilat cu votul său pentru noul Întâi Stătător.
  • 24 octombrie 2001 Sinodul ROCA îl alege pe arhiepiscopul pro-moscovit Lavru de Jordanville ca noul Întâi Stătător al ROCA. Mitropolitul pensionat Vitalie îl felicită pe mitropolitul Lavru pentru alegerea sa. În timpul pauzei de prânz a sinodului, mitropolitul Vitalie află că secretarul și îngrijitorul său Ludmilla Rosniansky a fost concediat și alungat din clădirea sinodului. Aceasta provoacă o reacție negativă din partea mitropolitului Vitalie, care părăsește clădirea sinodului pentru a se întoarce la Mansonville, Canada.
  • 27 octombrie 2001 Sub influența secretarului său și a unor clerici, mitropolitul Vitalie pune în circulatie o “declarație extraordinară” în care se leapădă de a sa “semnătură și retragere voluntară și de consimțământul de a-mi transfera autoritatea către arhiepiscopul Lavru”, pretinzând că este încă conducătorul legitim al ROCA. Procedând astfel, el crează o schismă între el însuși și ierarhii ROCA.
  • 3 noiembrie 2001 Prin încălcarea hotărârii enunțate în epistola canonică a celui de-al treilea Sinod Ecumenic (Către Sinodul din Pamfilia) care afirmă că un episcop retras nu mai poate conduce Biserica sau hirotoni episcopi, mitropolitul pensionat Vitalie, împreună cu episcopul Varnava, îl hirotonește pe arhimandritul Serghie (Kindiakov) ca episcope de Mansonville.
  • 4 noiembrie 2001 După ce este pus sub sechestru pentru evaluare psihiatrică de către Episcopul Mihail și câțiva ofițeri de poliție, mitropolitul Vitalie emite o declarație că  “m-am repus (eu însumi) în toate drepturie ca… Întâi Stătător… și.. am luat din nou în mâini frânele puterii și ale autorității” și “confirm prin prezenta, în scris, impunerea unei triple anateme asupra Voastră (episcopul Mihail) prin puterea dată Mie de către Dumnezeu”.
  • 5 noiembrie 2001 Mitropolitul Vitalie și episcopul Varnava emit o “declarație specială” anunțând ridicarea lui Varnava la rangul de episcop conducător și “arhiepiscop de Cannes și întreaga Europă”, crearea propriului lor sinod și adoptarea denumirii “Biserica Ortodoxă Rusă din Exil (ROCE)”. “Declarația specială” proclama de asemenea că “așa zisele “caterisiri”, “interdicții”, “declarații” și “hotărâri” etc. din partea apostaților care au confiscat puterea în sinod (ROCA) sunt considerate a fi invalide și nule”.
  • 6 noiembrie 2001 episcopii Varnava și Serghie (ROCE) îl hirotonesc pe ieromonahul Vladimir (Tselischev) “Episcop de Sacramento”.
  • 8 noiembrie 2001 Sinodul ROCE se leapădă de fosta sa inter-comuniune oficială de șapte ani cu ecumenistul Ciprian de Fili (Sinodul de Rezistență al Greciei) și cu patriarhia sârbă. Nu renunță însă la comuninea cu bisericile ecumeniste “de rezistență” română și bulgară, care sunt în comuniune cu Ciprian de Fili și susțin ecleziologia ecumenistă a acestuia (aici este un neadevăr: BOSV nu este ecumenistă si nu are aceeași ecleziologie cu sinodul de rezistență a lui Ciprian de Fili. Deci, nu intamplator, nu s-a rupt comuniunea si cu BOSV-nota traducator). ROCE nu renunță nici la comuniunea cu patriarhia Ierusalimului care se află în comuniune cu “Ortodoxia mondială” și împărtășește erezia ecumenistă a acestora. Prin urmare, ROCE este încă în comuniune cu ereticii.
  • 20 noiembrie 2001 Sinodul ROCE suspendă punerea în aplicare a ruperii comuniunii cu caterisitul ecumenist Ciprian de Fili. Este nevoie de mai mult studiu, spun ei.
  • 24 noiembrie 2001 Mitopolitul Vitalie emite o enciclică ce spune: “Mi-am reluat drepturile de Cap al Bisericii… numai pentru curățarea Bisericii de asemenea apostați; cu binecuvântarea și participarea mea au fost hirotoniți noi episcopi: Serghie de Manonville, Vladimir de Sacramento, și Bartolomeu de Grenada… Apostații, conduși de către arhiepiscopul Lavru sunt considerați a fi afară din Biserică.” Mitropolitul Lavru și sinodul său, după mitropolitul Vitalie, au devenit doar acum apostați, deși nu s-au abătut de la cursul stabilit de mitropolitul Vitalie in urmă cu șapte ani!
  • 2/19 decembrie 2001 arhimandritul Grigorie de la Schitul Adormirea Maicii Domnului, fiind ales în unanimitate de către sinodul de episcopi ROAC, este hirotonit episcop de Denver și vicar al ROAC în America de către mitropolitul Valentin, arhiepiscopul Teodor, și episcopul de Catacombe Antonie de Yaransk în catedrala Sfântul Constantin din Suzdal, Rusia. ROAC are acum zece episcopi.
  • 29 decembrie 2001 ROCE rupe din nou comuniunea cu caterisitul ecumenist Ciprian de Fili; totuși nu renunță la comuniunea cu sinoadele “de rezistență” din Bulgaria și România care sunt în comuniune cu Ciprian. Nici nu renunță la afirmația mitropolitului Vitalie că se află în comuniune cu patriarhia ecumenistă a Ierusalimului. În declarația lor împotriva lui Ciprian de Fili, ei confirmă că teologia lui este eretică, și cade sub anatema ROCA din 1983. Făcând această afirmație, ei admit că s-au aflat ei înșiși în afara Bisericii nu doar pentru că au fost în comuniune cu ereticii încă din 1994, ci si pentru îmbrățișarea sinodală a ecleziologiei lui Ciprian.
  • Ianuarie 2002 Papa cheamă toate religiile să vină la Assisi pentru a se ruga pentru pacea și unitatea lumii. Toate jurisdicțiile ortodoxe ecumeniste au fost prezente, inclusiv patriarhii de la Constantinopol și Moscova, împreună cu protestanți, evrei, hinduși, budiști, musulmani, taoiști, șintoiști, și șamani africani. În timpul acestei întruniri, au avut loc două liturghii ecumenice: una pentru toate religiile și una pentru toți “creștinii”. Cea dintâi include rugăciuni comune, invocări ale tuturor “dumnezeilor” și “forțelor” și diverse ritualuri desemnate să arate unitatea, în timp ce cea de-a doua afișează unitatea creștină prin împărtășirea din același potir!
  • 12 iulie 2003 arhimandritul Peter Lukianov a fost “hirotonit” episcop de către mitropolitul Lavru, arhiepiscopul Alypy și episcopul Chiril din Chicago (ROCA). În ciuda faptului că arhimandritul Peter este un ecumenist liberal și că s-au concentrat în jurul lui numeroase acuzații de homosexualitate și scandaluri (acuzații formulate în principal de către clerici), în timpul “hirotonirii” lui, unul dintre proprii lor clerici, Valentin Scheglowski, în vârstă de șaizeci și trei de ani, a strigat “Anaxios” (Nevrednic). În loc să întrerupă slujba, așa cum o cer tipicele, clericul a fost îndepărtat cu forța din biserică și bătut de huliganii care l-au îndepărtat. A fost nevoie să fie dus la la secția urgențe a unui spital, unde a petrecut două zile ca să fie tratat pentru vătămarea a două vertebre cervicale și pentru un umăr dislocat.
  • 24 august 2003 ROCA slujește împreună cu patriarhia ecumenică. La Dublin, Litughia a fost slujită de către clericii Bisericii Ruse din afara granițelor împreună cu clericii patriarhiei ecumenice, în biserica ortodoxă greacă a Buneivestiri, în prezența sfintei icoane a Maicii Domnului de la Kursk. Aceasta se petrece probabil pentru prima oară de la 1965. S-a petrecut cu binecuvântarea arhiepiscopului Mark (ROCA, Marea Britanie) și arhiepiscopul Grigorie (Constantinopol, Londra). În acest fel, noul curs al apostaziei din ROCA, care începuse la 1994 manifestă o dovadă și mai flagrantă: dorința ROCA de a se uni cu Ortodoxia Mondială.
  • 21 noiembrie 2003 Sțirile au publicat oficial că mitropolitul Lavru a trimis trei episcopi ROCA la Moscova – arhiepiscopul Mark al Berlinului, arhiepiscopul Ilarion al Australiei, și episcopul Chiril de San Francisco –pentru a purta tratative de unire cu “patriarhul” Alexei al II-lea și sinodul său. Cei trei episcopi se roagă și participă la slujbe împreună cu “patriarhul” și clerul său și exprimă regretul pentru întregul trecut anti-serghianist și toate afirmațiile pe care le-au făcut vreodată împotriva patriarhiei Moscovei. A fost înființată o comisie pentru a facilita uniunea.
  • 25 Februarie 2004 În urma deciziei mitropolitului Calinic de Lamia (GOC) de a se retrage de la președinția sinodului Bisericii creștinilor ortodocși autentici ai Greciei, sinodul îl alege pe episcopul Macarie de Petra ca arhiepiscop al Atenei și întregii Grecii și nou președinte al Sinodului.
  • 1 mai 2004 în adresarea sa de bun venit către noul cap al CMB (Consiliul Mondial al Bisericilor), patriarhul Bartolomeu afirmă că, în calitate de membru fondator al CMB din 1948, patriarhia ecumenică “a colaborat întotdeauna în totalitate” și “va continua să lucreze din interiorul CMB către unitatea Bisericii”.
  • 25 iunie / 8 iulie 2004 mitropolitul Vitalie și membrii sinodui său nord-american al ROCIE îl suspendă pe arhiepiscopul Varnava de Cannes și Europa de Vest (co-fondator cu mitropolitul Vitalie al ROCIE):
    • pentru a fi       avut legături cu episcopii ROCIE din Rusia, care după ce primiseră un       ukaz de la Vitalie prin care erau recunoscuți ca sinod autonom și cu       drept de a hirotoni episcopi, primiseră ulterior un alt ukaz care declara       ca nevalide hirotonirile lor autonome, și care îi tăia din ROCIE;
    • pentru că a       refuzat să recunoască faptul că mitropolitul Vitalie l-a pensionat cu       forța în mod valid la ultimul sobor în cadrul controversei sale cu       protopopul Benjamin Joukoff;
    • pentru că       pretinsese că numeroase hotărâri ale soborului ROCIE erau de fapt       contrafaceri de-ale altora care îl controlau pe mitropolitul Vitalie;
    • și pentru alte       felurite respingeri ale altor hotărâri ale soborului ROCIE, organism       căruia îi dăduse porecla de “sinod al protopopilor” și alte epitete       denigratoare.

Cu alte cuvinte, Varnava fusese nesupus față de ROCIE după cum fusese și față de ROCOR, iar acum, la fel ca și ROCOR, ROCIE a fost nevoită să-l suspende: “Având în vedere încălcările prezentate mai sus, care stau drept mărturie clară pentru refuzul arhiepiscopului Varnava de a se supune autorității ecleziastice supreme, cu privire la o serie întreagă de probleme vitale în legătură cu bunăstarea eclezială și așezarea morală a vieții bisericești, și luând în calcul răspunsurile scrise ale tuturor ierarhilor, decide: a se opri arhiepiscopul Varnava de la a săvârși orice altă slujbă divină până la vremea când se va pocăi. A i se aduce aminte arhiepiscopului Varnava că cel care îndrăznește să săvârșească Slujbele Divine în timp ce se află sub interdicție se lipsește de rangul de preot. +Mitropolitul Vitalie, Întâi-Stătătorul al ROCA, +Episcopul Serghie, +Epsicopul Vladimir, +Episcopul Bartolomeu, protopop Veniamin Joukoff, secretarul al Sinodului de Episcopi”. Este de înțeles că Varnava a nesocotit această suspendare după cum fusese învățat de către mitropolitul Vitalie să ignore suspendarea anterioară din partea ROCOR.

  • Vara lui 2004 Mitropolitul Valetin de Suzdal și Vladimir, sub influența familiei Grabbe (principalii lui susținători financiari) cad într-o greșeală gravă și inițiază o schismă în ROAC (America). În mod contrar Sfintelor Canoane, el primește 188 de haitieni de la patriarhia ecumenică fără nici un ritual de unire cu Biserica și care nu primiseră niciodată Sfântul Botez, numai prin slujirea împreună cu un preot al patriarhiei. El declară de asemenea că preotul Vladimir Shiskoff (familia Grabbe) trebuie să fie ridicat la rangul de “protopop” și confirmat necanonic ca “administrator al Americii de Nord” în ciuda faptului că primise mărturii scrise de la mai mulți martori că preotul Vladimir Shiskoff e în comuniune cu clerici și laici din cadrul patriarhiei ecumenice și că binecuvântase pe fiii săi duhovnicești să fie în comuniune cu ROCOR (Lavru) și ROCIE. Mitropolitul, influențat de asemenea de către susținătorii săi financiari, primește câțiva preoți rebeli, deși Sfintele Canoane le interzic cu desăvârșire să apară pe lista clericilor. În plus, în mod contrar Sfintelor Canoane, mitropolitul îl mituiește pe ieromonahul Andrei de la Schitul Adormirea Maicii Domnului cu promisiuni de hirotonire ca episcop și îl ia în mod ilegal din eparhia arhiepiscopului Grigorie, împreună cu preotul Dionisie de la Colorado Springs. Mitropolitul hirotonește de asemenea mireni în poziții clericale în eparhia arhiepiscopului Grigorie fără consimțământul acestuia. Când arhiepiscopul Grigorie protestează față de această rafală de încălcări canonice, mitropolitul declară că, în calitate de mitropolit al Bisericii Ruse, el are autoritate asupra tuturor eparhiilor, inclusiv a eparhiei Colorado, asemuindu-se în acest fel unui nou Papă cu jurisdicție universal! Arhiepiscopul Grigorie face un apel către Sinod pentru înființarea unui consistoriu bisericesc care să judece între el și mitropolit, dar aceștia nu îi răspund. Atunci când mitropolitul încearcă să plece în Rusia, el este reținut de Vama SUA pentru contrabandă cu valută, autoritățile găsind asupra lui 100.000 dolari nedeclarați, și este încredințat custodiei rușilor până la audierea în instanță fixată de SUA pentru data de 8 decembrie 2004. Întors în Rusia, mitropolitul distribute prin e-mail protocoalele nr.48 și nr.49, declarând că tribunalul necanonic alcătuit din el însuși și alți cinci episcopi a rupt comuniunea cu arhiepiscopul Grigorie pentru “încălcările sale canonice”. Majoritatea clerului ROAC și credincioșilor din America și Bulgaria iau partea arhiepiscopului Grigorie, însă “noul” cler și familia Grabbe rămân de partea mitropolitului Valentin, dând în acest fel naștere unei schisme.
  • 11 septembrie 2004 – patriarhul Alexandriei Petru al VII-lea, împreună cu trei dintre episcopii săi, unii dintre clericii săi și alții, în total 17 persoane, mor într-un accident de elicopter la patru mile depărtare de Sfântul Munte. El, un ecumenist nou calendarist, călătorea către mănăstirea Vatoped pentru a sărbători în acea zi de luni sărbătoarea punerii în raclă a brâului Maicii Domnului după noul calendar, pentru a doua oară.
  • Octombrie / noiembrie 2004 Familia părintelui Michael Graves de la ROAC – Haiti emite un comunicat de presă cu privire la moartea sa subită și neașteptată; trupul lui fusese găsit fără viață cu o săptămână înainte în camera lui de baie după ce enoriașii săi îi observaseră de câteva zile absența de la școala misionară. Enoriașii și familia sunt îndreptățiți să fie supărați pentru că toți episcopii și clericii ROAC- Valentin refuză să se deplaseze la Haiti pentru a-și înmormânta preotul după cum cere tradiția și ritualul Bisericii, și cer în schimb să se vândă imediat veșmintele și bunurile bisericești ale clericului răposat, iar veniturile să le parvină lor. Enoriașii fiind lăsați fără nici un ban, în ciuda garanțiilor de asistență financiară generoasă venite din partea mitropolitului Valentin, și aflați doar sub conducerea celor 188 haitieni recent convertiți și nebotezați ai parintelui Michael, ei se decid să părăsească ROAC și să se întoarcă la bogata dar eretica eparhie greacă a Americii Centrale și la ale sale fonduri S.C.O.B.A. Aceasta pune începutul unei întregi serii de evenimente care duc la dezintegrarea ROAC-Valentin sau AROC în această emisferă.
  • 8 noiembrie 2004 Cancelaria ROCOR (Lavru) (site-ul internet) publică fotografii și articole despre vizita patriarhului Pavle al Serbiei în Australia și de la slujirile ROCOR de acolo împreună cu patriarhul: “…în timpul vizitelor sale la parohiile sârbești ale Bisericii Ortodoxe Sârbe din Melbourne, Canberra și Sydney, Prea Fericirea sa patriarhul a slujit zilnic liturghii în timpul cărora clericii din Biserica Sârbă și Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor au slujit împreună cu prea fericirea sa”. “În timpul primei zile a vizitei sale, patriarhul a condus slujbele din bisericile din Melbourne în care, la invitația specială a eparhiei sârbe locale au participat câțiva clerici ai bisericii din afara granițelor. În timpul liturghiei de la Canberra au slujit împreună cu prea fericirea sa patriarhul, preotul-călugăr Ioachim (Ross) și protodiaconul Vassily Yakimov; iar pe 8 noiembrie,  în ziua comemorării marelui mucenic Dimitrie al Salonicului, arhiepiscopul de Sidney și Australia – Noua Zeelandă Ilarion, arhipăstorul Michael Protopopov și Michael Le, preotul călugăr Ioachim (Ross) și diaconul Vadim Gan au slujit împreună cu prea sfinția sa, episcopul de Shumadia Ioan și clerul sârb la o liturghie festivă condusă după ritualul patriarhal în Biserica Sfântul Gheorghe din Canberra.” (Noua Biserică, Octombrie 2004).
  • 6/19 noiembrie 2004 mitropolitul Vitalie și ierarhii săi nord-americani îl declară pe arhiepiscopul Varnava (co-fondator al ROCIE împreună cu mitropolitul Vitalie) caterisit pentru nesocotirea suspendării sale și continuarea de a sluji și de a insulta hotărârea soborului ROCIE, motivând că aceștia sunt prostiți de alții care se află sub controlul mitropolitului. Acesta este încă un exemplu de schismatici ciondănindu-se între ei și cauzând și mai multe schisme.
  • 21 iunie 2005 Cancelaria ROCOR (Lavru) difuzează informații cu privire la discuții și hotărâri recente ale ROCOR (Lavru) și ale patriarhiei Moscovei. Printre rezoluțiile comune ale comitetelor de unificare găsim scandaloasa recunoaștere și aprobare a mitropolitului apostat Serghie Stragorodsky: Pe de o parte “’Declarația’ (mitropolitului Serghie cum că scopurile Bisericii sunt totuna cu scopurile comunismului, că Biserica trebuie să fie o slujitoare conștientă a Uniunii Sovietice în împlinirea acestor scopuri, etc) a fost un document obținut prin forță care nu reflecta voia liberă a Bisericii”. În orice caz, această  apreciere “nu este totuna cu o condamnare a Prea Fericirii Sale Patriarhul Serghie, o mânjire a persoanei sale, și o diminuare a  autorității sale (duhovnicești) de slujitor în calitate de Întâi Stătător în acei ani dificili din viața Bisericii sub Uniunea Sovietică”. În esență, ei spun că, deși Declarația nu a fost chiar ceea ce ar fi trebuit să fie, mitropolitul Serghie a făcut un mare serviciu duhovnicesc Bisericii prin luarea acestei poziții (i.e. în a face din Biserică agentul bolșevicilor și în a-i trăda și condamna la moarte ca ‘revoluționari politici’ pe toți Noii Mucenici care nu s-au unit cu comunismul antihristic după cum a făcut-o el) și a rămas conducătorul canonic al Bisericii Ruse. Firește că acest fapt contrazice în mod absolut toate hotărârile precedente și declarațiile sfinților mitropoliți Antonie, Anastasie și Filaret, precum și hotărârile oficiale ale ROCOR din 1928 și de atunci înainte, care susțin că Serghie a fost un trădător al Bisericii lui Hristos, un uzurpator necanonic, un schismatic și un apostat și că pseudo-sinodul lui era lipsit de har. Rezoluția comună a comitetului ROCOR – Patriarhia Moscovei preciza de asemenea că toate deciziile precedente și învățăturile sinodului ROCOR sub slăviții mitropoliți Antonie, Anastasie și Sfântul Filaret erau declarate “invalide” și de neluat în seamă!
  • 26 iulie 2005 ROAC – Valentin lansează știri surpinzătoare despre o conspirație și o încercare de succesiune din partea “AROC” sau a adepților mitropolitului Valentin din SUA. Conform ukazului #63 al mitropolitului Valentin de la această dată, clerul și administratorii șefi ai AROC/ROAC – Valentin (SUA), preoții Victor Mlehov, Spiridon Schneider și Christopher Johnson au călătorit în Rusia și i-au ademenit pe arhiepiscopul Antonie de Yaransk, pe mănăstirea de maici a Maicii Domnului din Suzdal, poate și pe arhiepiscopul Serafim de Abhazia și Sukhimi, către o preluare a succesiunii sinodului mitropolitului Valentin, sub pretextul frecventelor propovăduiri eretice ale nou-promovatului arhimandrit Grigorie Lurie cu privire la cultul numelui Domnului și la alte chestiuni controversate, cu intenția de a-i determina să-l hirotonească pe părintele Christopher și de a forma propriul lor sinod. În orice caz, atunci când a aflat despre complot, mitropolitul Valentin, fiind după câte se pare informat de către arhiepiscopul Serafim, el s-a consultat imediat cu episcopii înstrăinați, l-a promovat pe episcopul Antonie de Yaransk ca arhiepiscop, dându-i un loc în sinodul de conducere al ROAC și a anunțat plănuirea alcătuirii unui comitet condus de arhiepiscopul Antonie de Yaransk pentru investigarea învățăturilor ieromonahului Grigorie Lurie (din nou).  Cumpărându-l în acest fel și liniștindu-l pe arhiepiscopul Antonie, mitropolitul a anunțat apoi suspendarea imediată (începând cu 26 iunie) a întregului cler implicat în complot, în așteptarea anchetării și caterisirii acestora. S-a constatat ulterior că protopopul AROC Dionisie McGowen a fost de asemenea implicat în complot și drept urmare a fost de asemenea suspendat. Rezultatul imediat al acestor evenimente este că acum AROC are doar o parohie funcțională in emisfera vestică, cea a părintelui Vladimir Shishkoff din New Jersey. Purtătorul de cuvânt al ROAC- Rusia vorbește în mod repetat despre trecutul schismatic și neortodox și despre comportamentul anterior al clerului “nevrednic” suspendat, ceea ce este deosebit de ironic, dat fiind faptul că tocmai pentru asemenea caracteristici schismatice și neortodoxe, printre altele, s-a opus arhiepiscopul Grigorie la intrarea lor in ROAC și că exact în apărarea acestui cler a sărit mitropolitul Valentin să provoace o schismă pentru a asigura intrarea lor.
  • 5 septembrie 2005 ROAC- Valentin dă un comunicat de presă în care anunță că, din cauza “încăpățânării” față de mitropolit și a nesupunerii față de instrucțiunile sinodale de a nu propovădui erezia cultului numelui și pentru alte dojane similare, nou-înălțatul arhimandrit Grigorie Lourie a fost caterisit. Lourie și adepții săi nu acceptă valabilitatea acestei decizii, și sugerează prompt retragerea mitropolitului incompetent Valentin, și începe să își întindă antenele pentru a testa un posibil transfer către HOCNA și hirotonisirea lui Lourie ca episcop la HOCNA dacă ROAC- Valentin nu se corectează. Este iarăși ironic faptul că mitropolitul Valentin l-a caterisit într-un final pe părintele Grigorie Lourie, de dragul căruia nu s-a eschivat de la crearea sau îngăduirea unor schisme în Rusia, Anglia, America, și aproape un sfert din Rusia și America, iar acum pare că o a patra schismă va fi cauzată de ruperea parohiei părintelui Grigorie din Sankt Petersburg. În sfârșit, după aproape șase ani de predici eretice ale părintelui Grigorie, pierzând atât de multe parohii și episcopi, și fiind amenințat cu pierderea parohiilor și episcopilor din catacombe, se pare că mitropolitul a fost nevoit să îl îndepărteze, de vreme ce se dovedea mult prea costisitor să-l mai păstreze.
  • 1 noiembrie 2005 – Matushka Anastasia Schatiloff, născută Grabbe, fiica episcopului Grigorie Grabbe, care l-a încurajat pe mitropolitul Valentin să încalce canoanele și a instigat ROAC din America la schismă împotriva arhiepiscopului Grigorie, a fost grav rănită într-un accident în Suzdal. Ea a căzut pe scări și și-a rupt gâtul, partea de jos a spatelui și două coaste. Ea a fost transportată cu avionul înapoi la New York și a murit în seara zilei de marți, 1 noiembrie. A fost membră a ROAC, însă a fost înmormântată de către clerul ROCOR și a beneficiat de o slujbă de înmormântare săvârșită în catedrala ROCOR din New York.
  • 14 noiembrie 2005 – de sărbătoarea Acoperamantul Maicii Domnului (credem ca este o greseala in document , deoarece sarbatoarea este in calendar la data de 1 octombrie SV / 14 octombrie SN, dupa cum se poate vedea si aici :        http://www.mpc.org.mk/english/Calendar/month.asp?mo=10 ), mitropolitul Valentin a fost atacat în propria locuință. Trei intruși l-au doborât la pământ, i-au aplicat o lovitură puternică în cap, și el și-a pierdut cunoștința. A fost apoi lovit în mod repetat în zona stomacului și a ficatului. I-au sfâșiat bandajele de pe piciorul rănit, l-au târât într-o cameră mare unde i-au legat mâinile și picioarele cu un cablu și un prosop, i-au lipit gura cu bandă adezivă și l-au înfășurat într-un covor. A fost găsit mai târziu și dus la spital și apoi a fost trimis la recuperare în Elveția.

FOURTEENTH EDITION. JULY 19, 2006.

References:

  • The Sacred Struggle of the True Orthodox Christians of Greece (1919-1992).
  • Epistle.
  • Orthodox Christian Witness Nov 12/25 1984, vol. XVIII, no. 12
  • The First Sorrowful Epistle: Met. Philaret, Russian Church Abroad, 14/27 July 1969.
  • The Second Sorrowful Epistle: Met. Philaret, Russian Church Abroad, 1972.
  • “The Balamand Statement”, In Eastern Churches Journal Vol. 1, No. 1. 12.
  • © Dormition Skete, August 29, 2003.

Sursa articolului sunt siteurile de mai jos , accesate in 2010 :

http://www.roacamerica.org/art-text_timeline.shtml

http://www.trueorthodoxy.info/hist_text_timeline.shtml

Textul mai este disponibil aici :  http://thattimehascome.blogspot.com/2009/09/timeline-orthodox-christianity-in-20th.html

This entry was posted in adevarata ortodoxie, Biserica din catacombe, calendar stil vechi, ciprianiti, ecumenism, erezii, Kiprianism, ortodoxie, ortodoxie necenzurata, patriarhia Moscovei, ROAC, ROCA, ROCOR, serghianism and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

51 Responses to Cronologia adevăraților creștini ortodocși din Rusia și Grecia și a marii apostazii a ortodoxiei în secolul XX

  1. Mihaela says:

    Publicand acest document esti de acord cu el. Deci la acest fapt “Mitropolitul Antonie și ROCOR afirmaseră în mod public punctul lor de vedere, anume că inovația noului minei era o abatere gravă și o încălcare a sfintelor canoane, dar nu de o asemenea magnitudine încât să cauzeze încă o schismă reală, iar ROCOR-ul încă recunoștea și avea comuniune cu nou calendariștii ca fiind parte a aceleiași Biserici Ortodoxe ca și ROCOR. Prin urmare, chemarea de ajutor venită din partea grecilor vechi calendariști către mitropolitul Antonie dovedește că, în 1934, aceștia nu aveau o mentalitate mateită ci una similară cu mitropolitul Antonie, adică, ei nu afirmau, precum a pretins ulterior episcopul Matei de Brestena, că de la 1924, cei care adoptaseră noul minei și toți cei ce se aflau în comuniune cu aceștia sau care doar se rugau cu ei erau schismatici lipsiți de har.”
    Dar tu marturisesti de multe ori ca bunicul tau a fost prigonit de noii calendaristi. Oare crezi ca cei care s-au rupt de noii calendaristi in 1924 ar fi putut sa participe vreodata cu acestia la rugaciune? Sa mearga in bisericile lor? Este un nonsens ceea ce marturisesti acum prin publicarea acestui document. Cu siguranta cei care s-au ingradit in 1924 erau mateiti in gandire.
    Il huliti si-l calcati in picioare pe episcopul Matei de Brestena deoarece a tinut si a respectat
    cu cea mai mare acrivie sfintele canoane , deoarece nu a acceptat de la inceput tainele noilor calendaristi si nu a acceptat comuniunea cu cei care spuneau ca noii calendaristi au har.
    Eu nu cred ca vechii calendaristi greci stiau ca mitropolitul Antonie avea cumuniune cu noii calendaristi ( cu acestia care prigoneau deja crestinii adevarati).E o minciuna.

  2. marin says:

    Nu sunt de acord cu ceea ce spui . Am publicat acest document in primul rand pentru informatie , informatie care am considerat ca lipseste in limba romana . Nu sunt de acord cu tot ce spune documentul , de aceea uneori l-am adnotat . Insa nu ar fi corect sa nu-l public asa cum a fost gandit de autor ; pentru lamuriri si precizari de pozitie exista aceasta sectiune de comentarii .
    Parerea mea in legatura cu problema ridicata de tine este ca din 1924 ortodoxia oficiala a intrat sub anatema si a fost lipsita de har . Insa nu pot fi de acord nici cu afirmatii ca ale mateitilor care cazuti in inselare probabil din cauza informatiilor mincinooase si ale eu stiu cui intrigi afirma printre altele ca la canonizarea Sfantului Glicherie se simteau mirosuri urate sau alte hule de genul asta .
    @ Il huliti si-l calcati in picioare pe episcopul Matei de Brestena
    Nu inteleg cum ai dedus asa ceva .

  3. Mihaela says:

    Documentul nu arata real faptele intamplate intre episcopul Matei si episcopul Hrisostom, Acest document il acuza pe Matei de Brestena ca a provocat schisma ( pentru ca nu a vrut sa fie in comuniune cu cei care credeau ca noii calendaristi aveau inca har sau nu se pronuntau in privinta acestora).
    Nicaieri , nici macar cand mitropolitul Hrisostom (al Florinei) afirmă că nu va mai hirotoni nici un alt episcop, pentru că vechiul calendar este o “îngrădire” față de heterodoxia Bisericii Oficiale, și nu o biserică în sine , numind de fapt biserica oficiala nou calendarista ” biserica mama”(ceea ce aici nu se spune) – acesta nu este declarat schismatic( in acest document).
    Chiar daca Hrisostom (al Florinei) emite o declarație oficială pronunțând că nou calendariștii sunt schismatici și trebuie mirunși atunci când se întorc,el se dezice de aceasta revenind la declaratii contrare mai apoi. Spuneti ca la 8 septembrie 1855, arhiepiscopul Hrisostom al Florinei, cunoscând dinainte plecarea sa, primește Sfintele Taine și adoarme în Domnul la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului; iar la înmormântarea sa sunt prezenți zeci de mii de oameni. Șase ani mai târziu, moaștele lui sunt aflate neputrezite și plăcut mirositoare.
    Foarte mult se pune accent pe minuni si nu pe scriptura, pe ceea ce spun Sfintii Parinti. Avem un caz concret la nou calendaristi:Ilie Lacatusu( spun cei care au fost sa-l vada ca la fel ca la Hrisostom de Florina “moaștele lui sunt aflate neputrezite și plăcut mirositoare” in plus mai si clipeste spun unii).
    Mai spune acest document ca episcopul Matei de Brestena a hirotonit necanonic. Pai avea cu cine? In 1948 niciun grup de episcopi nu s-ar fi putut reuni impreuna pentru a hirotoni mai multi episcopi. De ce? Pentru ca:
    1. Preşedintele original al Sinodului Bisericii Ortodoxe Tradiţionale a Greciei, Mitropolitul Gherman (Mavromatis) de Demetrias, a căzut în erezie ecleziologică în 1937, şi în 1943 a făcut o petiţie să fie primit în Biserica de stat. Petiţia sa a fost respinsă.Mitropolitul Gherman a murit în 1944 şi a fost îngropat de către noii calendarişti.
    2. Hrisostom Kavouridis de Florina a căzut în erezie ecleziologică în 1937. În 1943, Mitropolitul Hrisostom Kavouridis a rupt comuniunea cu presedintele Sinodului, şi s-a autoproclamat preşedinte. El, împreună cu alţi doi episcopi, Christopher (Chatzis) de Christianoupolis şi Policarp (Liosis) de Diavlia, au format Sinodul « Florinit ». În 1944 Sinodul “Florinit” transformă erezia sa ecleziologică în poziţia sa oficiala. În 1945, Sinodul « Florinit » face următoarea declaraţie deschisă către Ierarhia Bisericii de stat :
    Noi asiguram întrega Biserică (de stat) şi autorităţile de stat că (noi, Sinodul Florinit) avem deplină cunoştinţă că suntem doar simpli deţinători ai unei instituţii de importanţă Pan-Ortodoxă precum este calendarul vechi, şi nu reprezentanţi ai unei biserici rebele şi nu vom face niciodată şi în nici un caz acte ecleziastice cum ar fi hirotoniri de episcopi.
    Din aceasta este clar nu numai ca Floriniţii cad în erezie ecleziologică si ca ei doresc ca vechii calendarişti să nu aibă nici un episcop în viitor. Prin rămânerea în erezia lui ecleziologică şi prin refuzul de a hirotoni succesori la episcopat, Mitropolitul Hrisostom Kavouridis nu şi-a îndeplinit datoriile sale ca episcop. Principalele două îndatoriri ale unui episcop sunt mai întâi de a păstra Credinţa Ortodoxă şi apoi de a transmite Succesiunea Apostolică generaţiei următoare. Mitropolitul Hrisostom Kavouridis nu şi-a îndeplinit prima îndatorire datorita ereziei sale ecleziologice şi apoi el a refuzat categoric a doua sa îndatorire, aceea de a asigura succesori hirotonisiţi. Prin neîndeplinirea îndatoririlor sale ca episcop, Mitropolitul Hrisostom Kavouridis s-a dovedit a fi un pseudo-episcop.
    3. Episcopul Gherman (Varykopoulos) de Ciclade a refuzat să hirotoneasca episcopi cu episcopul Matei de Bresthena din motive personale. Având în vedere încercările Episcopului Gherman de a se uni cu Floriniţii în 1945, tot clerul său şi cei mai mulţi dintre adepţii săi au plecat de la el şi s-au alăturat Episcopului Matei. Pentru că episcopul Gherman a început sa hirotoneasca preoţi , el a fost arestat, judecat şi întemniţat pentru o perioadă de doi ani de către autorităţile statului.
    4. Episcopul Matei (Karpathakis) de Bresthena a fost singurul ierarh din Grecia, care a păstrat Sfânta Tradiţie şi Învăţăturile Patristice ale Bisericii Ortodoxe. El nu a negat Mărturisirea Sinodală din 1935 ramanand singurul ierarh vechi calendarist care era dispus să-şi îndeplinească funcţia de episcop, singurul ierarh care a fost dispus să hirotoneasca episcopi în vederea asigurării succesiunii apostolice a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale a Greciei. Negăsind alţi episcopi ortodocşi adevăraţi în Grecia, Episcopul Matei s-a orientat către ierarhii ruşi din Polonia cu care a comunicat dar acestia nu au putut veni in Grecia. Toate aceste căutări au eşuat, astfel încât la 26 august 1948 o întrunire a clericilor şi laicilor din Sinodul Mateit a decis:
    “…Prea Sfinţitul nostru Episcop Matei de Bresthena ar trebui să procedeze la hirotonirea de episcopi noi, în măsura în care alţi aşa-zişi episcopi ai Bisericii Adevăraţilor Creştini Ortodocşi nici nu vor să înţeleagă, nici să mărturisească Ortodoxia, nici nu vor să se unească cu noi, nici măcar nu sunt de acord să facă consacrari. Noi îi acordam autoritatea de a proceda la alegerea de oameni cât şi la consacrarea lor imediată, în conformitate cu Sfintele Canoane** şi cu opiniile experţilor noştri în drept canonic, şi în conformitate cu practica întregii Biserici a lui Hristos care a acceptat, în caz de necesitate (şi astăzi – la 26 august 1948 – este cazul) un asemenea act de iconomie ….
    **“Cu toate acestea, în interpretarea mai sus-citatului Canon, din Pidalion,, vom găsi clauza următoare la Sf. Nicodim Aghioritul (: creştin-ortodoxă Societate Educaţie: Rudder, Chicago, 1957, p. 4 , rândurile 11-13):
    “Acţiunile în încetare apostolică (Cartea 8, capitolul 27), pe de altă parte, arată că oricine este hirotonit de un singur episcop va fi caterisit, împreună cu cel ce l-a hirotonit, exceptând situaţiile de persecuţie sau alte impedimente asemănătoare, ca de exemplu atunci când un număr de episcopi nu se pot reuni împreună pentru a-l hirotoni pe un altul – cazul lui Siderius, hirotonisit Episcop de Palaebisca, conform lui Synesius, nu de alţi trei Episcopi, ci doar de unul, Philo, datorită deficitului de episcopi, existent în acele timpuri.”
    În conformitate cu acţiunile în încetare apostolică, scrie Sf. Nicodim Aghioritul, consacrarea unui episcop de către un singur alt episcop este permisă numai într-un caz de persecuţie sau oricare alt impediment, atunci când un număr de episcopi nu se pot reuni împreună. Acest lucru cu siguranţă se aplică în cazul acţiunii Episcopului Matei (Karpathakis) de Breshtena, care l-a consacrat de unul singur pe episcopul Spiridon în 1948. În orice caz, exista atunci o persecuţie în Grecia şi acest fapt este cu prisosinţă demonstrat că Episcopul Gherman de Cyclade în momentul în care a consacrat câţiva noi preoţi a fost arestat pentru doi ani.
    Cel din urmă impediment a fost că, deşi episcopii din străinătate (de exemplu, episcopii ruşi din Polonia, etc) au fost contactaţi, nu exista nicio posibilitate ca oricare dintre aceşti episcopi sa vina sa-l asiste pe Episcopul Matei în consacrarea de episcopi noi pentru a continua succesiunea apostolică a Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei( perioada grea de dupa razboi- vezi istoria Greciei imediat urmatoare incheierii celui de-al doilea razboi).

    “MARIN@ Il huliti si-l calcati in picioare pe episcopul Matei de Brestena
    Nu inteleg cum ai dedus asa ceva “. Am dedus din tot ce am citit in documentul publicat de tine despre episcopul Matei de Brestena. Ma bucur ca nu sustii documentul in aceasta privinta.
    Iar despre faptul ca mateitii afirma printre altele ca la “canonizarea Sfantului Glicherie se simteau mirosuri urate sau alte hule de genul asta” iti spun ca doar Dumnezeu stie care sunt sfinti cu adevarat, iar daca voi credeti ca este sfant nu trebuie neaparat ca si altii sa creada lucrul acesta. De altfel, am citit in istoria bisericii ruse un caz al unui parinte care la inmormantare mirosea urat, ulterior dupa multi ani cand a fost dezgropat avea trup neputrezit si mirosea frumos. Eu cred ca trebuie ca acesti parinti sa nu aiba nici o sminteala in respectarea Sf. canoane.
    Si in incheiere: am fost personal la Kerateea unde se gasesc osemintele episcopului Matei de Brestena- erau neputrezite , miroseau minunat si sunt consemnate multe minuni.
    Nu spun acest lucru ca sa fie cinstit caci am mai spus: nu dupa minuni judecam ci dupa viata acestora daca a fost sau nu dupa canoanele Sfintilor parinti.

    • marin says:

      @ Mihaela
      Uite pozitia exprimata de adminul siteului mateit goc romania :
      Nu’l recunoaştem pe mitropolitul Glicherie al bosvr ca sfânt, din următoarele motive: 1) La început toţi preoţii care nu au primit schimbarea îi botezau pe neocalendarişti; Gligherie însă nu a cedat presiunilor şi prigoanelor şi a început să nu’i mai numească pe neocalendarişti eretici, ci doar schismatici şi ca atare să nu’i mai primească prin botez, ci prin mirungere. (Pe atunci, toţi vechicalendariştii din lume, considerau neocalendarismul de’a dreptul erezie). Astfel, s’a produs schismă, o parte din oameni urmându’l pe Părintele Gamaliil şi pe ceilalţi preoţi, iar o parte urmându’l pe Glicherie. 2) Era născut în Bucovina şi pe atunci acea regiune se afla sub ocupaţia austro-ungară, iar preoţii erau pregătiţi în Ardeal şi îndoctrinaţi cu catolicisme, precum botezul prin stropire şi rostirea Simbolului cu filioque şi trimişi aici peste voia localnicilor. Patriarhul Damian al Ierusalimului a slujit cu el, dar când a auzit că este din Bucovina, i’a spus că e botezat prin stropire şi i’a propus să’l boteze, dar el a plecat imediat spre România, neacceptând. Martor este un preot de’al nostru, Părintele Ghimnazie care pe atunci slujea la Ierusalim şi a participat la acel dialog, fiind şi translator. Mai târziu Părintele Ghimnazie a venit în România şi s’a dus direct la Slătioara pentru că nu cunoştea pe altcineva pe vechi, dar Glicherie ca să nu se afle despre nebotezul lui, noaptea când musafirul era la utrenie, a pus’o pe maica Glicheria să intre în patul lui, iar dimineaţa a anunţat poliţia Fălticeni, care a venit şi l’a arestat, confiscându’i tot ce adusese de la Ierusalim. Până la urmă s’a aflat marele secret şi chiar o maică de’a lui, Alexandra din Găneşti, Iaşi, s’a dus în satul său natal şi a stat de vorbă chiar cu preotul care l’a botezat care încă nu murise şi care i’a confirmat că într-adevăr, era austo-ungar şi nu a botezat niciodată prin afundare. 3) Nu are succesiune apostolică, deoarece este hirotonit de doi neocalendarişti: Galaction Cordun şi Atanasie Dincă, care la răndul lor erau hrotoniţi de patriarhia română. Glicherie a primit hirotonia, în vârtutea faptului că neocalendariştii au succesiune apostolică istorică, adică fac hirotonii prin punerea mâinilor şi ca atare au harul Sfântului Duh. Această învăţătură o susţin şi la ora actuală slujitorii Slătioarei. 4) Sunt martori care adeveresc că la înmormântarea lui, a cărei slujbă s’a ţinut în curtea mânăstirii, tot văzduhul se umpluse de putoare. Chiar dacă n’ar fi şi motivele celelalte, numai acest lucru nu ne lasă să credem că poate fi sfânt cu sfinte moaşte
      http://www.romaniangoc.blogspot.ro/2012/05/blog-post.html

      Nu pot sa spun despre asa ceva decat ca este o manipulare de joasa speta , o dezinformare rau-intentionata .
      Am marturii de la oamnenii care l-au cunoscut pe Sfantul Glicherie , chiar si de la tata care a fost botezat de el , de la rude si de la alti oameni care afirma exact opusul celor zise de adminul vostru .
      Ce usor ati cauzt in eroare , necercetand baza acestoir informatii , luand ca bune dizinformarile venite probabil din partea unor agenti ai BOR sau dusmani ai nostri , pacat . Tare v-ati repezit sa aruncati cu piatra si sa judecati , fara macar a avea o baza solida si argumentata . Cu tristete spune acestea !
      In timp ce Sfantul Glicherie era batut , umilit si tarat prin inchisori , mateitii stateau bine merci in Grecia , venind dupa 89 la salvat suflete …
      Unde au fost ei in perioada de prigoana a vechilor calendaristi in Romania ?
      In timp ce mii de credinciosi din Mitropolia Slatioara erau persecutati , mateitii au tacut malc , nu ne-au ajutat cu nimic , ba din contra , ne-au defaimat .
      Nu te supara , dar o asemenea atitudine este extrema .
      Si in plus , si mateitilor li se poat gasi destule abateri daca stam sa privim cu microscopul .Cum de dupa ce si-au luat harul de la ROCOR , au declarat-o imediat schismatica si eretica ? Asa e dupa ce si-au vazut sacii in caruta …
      Bineinteles ca ROCOR a avut abeteri si inainte , nu stau sa le enumar aici , insa a devenit eretico-schismatica numai dupa ce a fost hirotonit Matei …

      @ iti spun ca doar Dumnezeu stie care sunt sfinti cu adevarat, iar daca voi credeti ca este sfant nu trebuie neaparat ca si altii sa creada lucrul acesta
      Nici noi nu trebuie neaparat in baza acestui rationament sa acceptam sfintenia lui Matei , desi tu afirmi ca are sfinte moaste .
      Totusi , ce incerci tu sa spui aici e un sofism gol de continut caci Dumnezeu a lasat discernamant Bisericii sa vada cine este in randul cetei sfintilor lui Dumnezeu si cine nu . Tu aici contrazici toata traditia bisericii si toate hotararile de canonizare existente in baza unei opinii personale .
      Ortodoxia inseamna renuntarea la opiniile personale in favoarea dreptei credinte izvorate din Biserica sun harul Sfantului Duh si sub conducerea Domnului nostru Iisus Hristos .
      Nu incerca te rog sa indulcesti cumva pozitia aberanta a GOC vis-a-vis de Sfantul Glicherie ; m-am lamurit in privinta impulsivitatii si lipsei de logica si ratiune a acestei pozitii , si chiar daca tu la nivel personal poate incerci sa o remediezi cumva , totusi , pozitia oficiala e dusa la extrem si nu se poate nici macar dialoga in conditiile date .
      Moastele Sfantului Glicherie sunt izvoratoare de mir , asta este traita de mine , sunt lucratoare de minuni , conform marturiilor credinciosilor .
      Ar fi indicat sa va documentati si sa cercetati mai bine problema , asta in cazul in care sunteti interesati de Adevar . Daca preferati sa va bazati pe opiniile catorva rauintentionati si/sau inselati , e alegerea voastra .

  4. Nikolai says:

    Sa intelegem ca mateitii sunt singurii ortodocsi din lume care au mai ramas? Nu intreb asta cu scopul de a ataca sau polemiza pe aceasta tema eu fiind un nou venit de curand din BOR iar astea sunt probleme care pe mine ma depasesc, insa ca o parere personala pe care mi-am format-o din cate am citit si auzit, eu cred ca mateitii au dreptate din punct de vedere teoretic, in practica insa, Biserica a mai pastrat comuniunea un timp pe alocuri si chiar s-au facut incercari de reunire, in Adevar bineinteles, si aici ma refer la perioada caderii apusului in erezie, cand nu s-a mai putut face nimic, apusul staruind cu incapatanare in mandrie si erezie, atunci au fost lepadati cu totul iar comuniunea rupta definitiv fara ca cei care au incercat sa faca ceva si sa repare ruptura sa fie scosi afara din biserica sau acuzati ca fiind eretici, de fapt si episcopul Matei care a avut o viata sfanta in muntele Athos a incercat aceasta pana in 1937 facand parte din sinodul oficial al bisericii nou calendariste si schismatice de atunci a Greciei. Cine l-a miruns cand s-a intors in sanul adevaratilor crestini ortodocsi ai Greciei si cum de nu si-a pierdut harul arhieriei dupa atatia amar de ani de stat in sinodul schismatic? Acuzandu-i pe ceilalti episcopi de colaborare cu ortodoxia mondiala pt. ca au incercat sa repare aceasta dureroasa rupere de ortodoxie a nou calendaristilor nu s-a acuzat si pe sine insusi ca a facut parte atatia ani dintr-un sinod schismatic pe atunci? Spun schismatic deoarece atunci au imbratisat doar calendarul papist iar dupa ce au cazut in ecumenism au devenit eretici de facto. Din cate am citit in istoria bisericeasca toate separarile de cei care au cazut in erezie nu s-au facut brusc la o anumita data si ora ci treptat. Cand nu s-a mai putut face nimic atunci au fost lepadati cu totul.

  5. Lastun says:

    Saccsiv’s Weblog
    CHEMARE la MITING. Impactul introducerii actelor electronice asupra vieții private și libertății de conștiință a cetățenilor

    http://saccsiv.wordpress.com/2013/03/07/chemare-la-miting-impactul-introducerii-actelor-electronice-asupra-vietii-private-si-libertatii-de-constiinta-a-cetatenilor/

  6. Mihaela says:

    @ Marin
    Pozitia exprimata de administratorul siteului mateit GOC Romania cu privire la mitropolitul Glicherie este pozitia acestuia, pozitia oficiala a sinodului este aceasta : « care si’a insusit cacodoxia Florinita, potrivit careia s’a identificat mai tarziu cu gruparea schismatica Florinita a domnului Chiprian episcopul Filei, …. Aceste schisme au causa Dogmatica Bisericeasca, care este teoria hulitoare referitoare la “miscarea si nu energia” schismei noului calendar Papal. .. ».
    Pentru altele ….daca se vor dovedi neadevarate ….Dumnezeu va judeca caci pentru fiecare cuvant vom da socoteala inaintea Lui.
    Pentru “In timp ce mii de credinciosi din Mitropolia Slatioara erau persecutati , mateitii au tacut malc , nu ne-au ajutat cu nimic , ba din contra , ne-au defaimat” nu pot sa-ti spun decat ca toti care au sustinut dreapta credinta au fost prigoniti: parintele Gamaliil, parintele Ghimnazie,parintele Mina si toti ceilalti crestini cu batai, inchisori . la fel ca toti crestinii adevarati din toata lumea . Au tacut malc? Nu inteleg…
    Iar HARUL , mateitii nu l-au luat de la ROCOR.Se poate citi din istoria acestora.
    Cat priveste: “Totusi , ce incerci tu sa spui aici e un sofism gol de continut caci Dumnezeu a lasat discernamant Bisericii sa vada cine este in randul cetei sfintilor lui Dumnezeu si cine nu . Tu aici contrazici toata traditia bisericii si toate hotararile de canonizare existente in baza unei opinii personale .” Spui ca eu contrazic istoria bisericii? Ce acuzatie !! Eu recunosc toti sfintii din calendar si ii cinstesc. Numai ca in zilele noastre este greu sa ai discernamantul necesar sa stii sa-I cinstesti pe adevaratii sfinti care au adormit dupa 1924. Fiecare sinod vechi calendarist iti arata sfintii lor , dar cand te uiti la marturisirea si comuniunea lor de pana la sfarsitul vietii incepi sa te indoiesti. Si atunci ce faci? Pentru ca au moaste care izvorasc mir chiar si noii calendaristi.!
    Asa ca nu cred ca Dumnezeu ma va acuza de “sofism” deoarece nu am vrut sa-I cinstesc decat pe cei care au marturisit drept predania sfintilor parinti pana la moartea lor caci „Nouă sfintele canoane nu ne îngăduie să fim cu cei ce le încalcă” chiar daca au moaste.

    @ Nikolai
    “mateitii sunt singurii ortodocsi din lume care au mai ramas?”
    Am pus si eu aceasta intrebare si mi s-a raspuns ca “ noi nu credem ca suntem singurii ortodocsi din lume “ .
    Spui :“de fapt si episcopul Matei care a avut o viata sfanta in muntele Athos a incercat aceasta pana in 1937 facand parte din sinodul oficial al bisericii nou calendariste si schismatice de atunci a Greciei.” !!?? Daca nu te bazezi pe niste cunostinte reale de ce inventezi asa hule?Doar ca sa faci polemica?
    Mai spui “Din cate am citit in istoria bisericeasca toate separarile de cei care au cazut in erezie nu s-au facut brusc la o anumita data si ora ci treptat. Cand nu s-a mai putut face nimic atunci au fost lepadati cu totul.” – Adica tu crezi ca au ramas in comuniune cu ereticii ca poate se pocaiesc sau cum??? Separariile s-au facut imediat prin incetarea comuniunii si mai apoi au fost dati anatemei. Iar Sfintii Parinti spun prin Canonul 15 al Sinodului I-II că:
    Cât despre aceştia… ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe minciunoepiscopi şi pe minciunoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme şi de dezbinări.

    • marin says:

      Ai dreptate ,mi-a scapat , cu atatea sinoade si sinodulete la greci , ma incurc mereu in istoria lor . Mateitii nu si-au luat harul de la ROCOR , asa este , dar daca e sa mergem pe o logica atat de drastica ca a lor , se poate intreba cine i-a miruns pe cei trei episcopi separati de nou-calendaristii greci care l-au hirotonit pe Matei , prin ce metoda au fost primiti ?
      Apoi , in 1934 sinodul administrativ al vechilor calendaristi ortodocsi din Grecia , din care facea parte si viitorul episcop Matei , a adresat o epistola catre ROCOR prin care le cereau sa le hirotoneasca episcopi . Asta desi ROCOR era in comuniune cu noii calendaristi . Din moment ce atunci recunosteau harul in ROCOR , oare de ce mai tarziu au reactionat atat de drastic in privinta mitropolitului Hrisostom numindu-l monahul Hrisostom ?
      Dacă nou calendariştii au pierdut harul sfinţitor imediat ce au primit noul calendar în 1924, atunci până şi cei trei ierarhi care au revenit ulterior la vechiul calendar, pierduseră harul episcopatului încă de la vremea aceea. Dar în cazul acesta, atunci când au revenit în 1935 la vechiul calendar, ei s-au întors în calitate de simpli mireni. Şi totuşi au fost primiţi cu tot cu rangul lor de către comunitatea de preoţi şi de mireni. Ei nu au făcut o mărturisire publică de căinţă, ci au spus că au încercat să lucreze la restabilirea calendarului iulian din interiorul bisericii oficiale. Ei au fost restabiliţi în poziţiile lor prin mărturisirea lor publică a credinţei celei adevărate. [6] În orice caz, un grup de preoţi şi de mireni, oricât de mare şi deosebit, nu poate conferi harul episcopatului, şi nici nu-l poate restabili cuiva care l-a pierdut. Aceasta demonstrează că cei trei ierarhi au fost recunoscuţi de vechii calendarişti (inclusiv viitorii Episcopi Matei şi Gherman) ca fiind episcopi în bună rânduială în perioada 1924-35.

      Cei doi episcopi şi-au justificat separarea faţa de aceştia şi condamnarea celor doi mitropoliţi pe temeiul Canonului 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol (861) care îngăduie oricui să se separe de un episcop chiar înainte de a se fi pronunţat asupra lui o judecată sinodală, dacă el propovăduieşte erezia în public. Însă ce erezie mărturisea (public) Mitropolitul Hrisostom? A fi nehotărât cu privire la faptul dacă nou calendariştii sunt sau nu în afara Bisericii nu reprezintă o erezie. În orice caz, pentru o consecvenţă totală, momentul decisiv nu ar trebui considerat ca fiind introducerea noului calendar in 1924, ci prima proclamare publică a ereziei ecumeniste din 1920. Dar în cazul acesta, Patriarhia Ecumenică trebuie să fi pierdut harul chiar din anul 1920… Şi atunci întreaga Biserică Ortodoxă şi-a pierdut harul, pentru că nici una dintre Bisericile locale nu rupsese (atunci) comuniunea cu Patriarhia Ecumenică…
      Cam acestea sunt aberatiile care se nascv dintr-o pozitie atat de drastica precum a mateitilor .

    • marin says:

      @ Spui ca eu contrazic istoria bisericii? Ce acuzatie !! Eu recunosc toti sfintii din calendar si ii cinstesc. Numai ca in zilele noastre este greu sa ai discernamantul necesar sa stii sa-I cinstesti pe adevaratii sfinti care au adormit dupa 1924. Fiecare sinod vechi calendarist iti arata sfintii lor , dar cand te uiti la marturisirea si comuniunea lor de pana la sfarsitul vietii incepi sa te indoiesti. Si atunci ce faci? Pentru ca au moaste care izvorasc mir chiar si noii calendaristi.!
      Asa mai vii de acasa . Te-ai exprimat neclar . Sper ca totusi sa nu sa nu crezi ca noii calendaristi au sfinti cu moaste dupa 1924 , caci sfintii nu pot fi dati de eretici . Poate ai vrut sa spui ca au in pastrare moastele sfintilor de dinainte de 1924 .
      Si inca ceva . Nici mateitii nu au fost consecvanti si ar putea fi usor acuzati de erezie , asta dupa logica lor taioasa . Initial au primit hirotesia facuta de ROCOR asupra celor 2 epicopi ai sai in 1971 , ca mai apoi sa o conteste in 1984 .
      Aceasta schisma a reprezentat dealtfel motivul pentru care Kyrikos de Mesogaia a facut schisma de sinodul mateit carmuit de arhiepiscopul Nicolae in 2005 . Iata asadar ca si mateitii au 2 sinoade , daca nu cumva lucrurile nu s-au schimbat de atunci .

      Din punctul meu de vedere , daca as gandi in termeni strict mateiti ,acceptarea acestei hirotesii din partea unei biserici care chiar avea si o parohie ce tinea calendarul nou (in subordinea sfantului Ioan Maximovici ) pentru o atragere mai lesnicioasa a celor de pe nou in Biserica , care pe alocuri mai avea si episcopi ecumenisti care se rugau si slujeau cu noii calendaristi , atrage o cadere totala din har a mateitilor ,de aceeasi maniera cum pentru o simpla declaratie mitropolitul Hrisostom a fost invinuit de erezie si cadere din har .

      Nu există nici un precedent în istoria Bisericii cu privire la căderea din Biserică a unui mitropolit doar din cauză ezitării sale cu privire la statutul canonic al unei Biserici Locale aflate în greşeală. Câţi dintre ierarhii ortodocşi de la 1054 încoace s-au exprimat în mod ambivalent în legătură cu ereticii romano-catolici! Şi totuşi nici unul dintre ei nu a fost cercetat, şi nici condamnat pentru o asemenea ambivalenţă!

  7. Nikolai says:

    Eu nu vreau sa fac nici un fel de polemica, chiar am spus ca acestea sunt probleme care pe mine ma depasesc, singurul lucru care il sustin e faptul ca au fost unele momente cand erezia a atacat atat de inopinant Biserica incat chiar si sfinti s-au trezit ca facand parte din tabara eretica si le-a trebuit ceva timp pana sa se dezmeticeasca, unii mai repede iar altii mai greu. Unii chiar au incercat sa faca ceva inainte de a pleca din tabara cazuta si nu au fost acuzati de nimeni pt. asta, nici nu aveau cum, cand s-au intors au redevenit ceea ce au fost mai inainte. In rest te las sa polemizezi cu Marin, sunt sigur ca stie mult mai multe decat mine si-ti va da raspunsurile cuvenite. Prefer sa raman neutru.

  8. Mihaela says:

    @Marin la “Sper ca totusi sa nu sa nu crezi ca noii calendaristi au sfinti cu moaste dupa 1924 , caci sfintii nu pot fi dati de eretici . Poate ai vrut sa spui ca au in pastrare moastele sfintilor de dinainte de 1924 “.
    Spun inca odata “Asa ca nu cred ca Dumnezeu ma va acuza de “sofism” deoarece nu am vrut sa-I cinstesc decat pe cei care au marturisit drept predania sfintilor parinti pana la moartea lor caci „Nouă sfintele canoane nu ne îngăduie să fim cu cei ce le încalcă” chiar daca au moaste.”
    Am spus eu undeva ca eu cred ca noii calendaristi au marturisit drept predania sf parinti ca sa cred ca au sfinti?

    Cat priveste raspunsul la celelalte nelamuriri ale tale sau ale lui Nicolai, acestea necesita raspunsuri mai detaliate.Am sa incerc cu ajutorul lui Dumnezeu sa-ti raspund la ele .Dar putin mai tarziu.

  9. marin says:

    @ Mihaela
    @ Am spus eu undeva ca eu cred ca noii calendaristi au marturisit drept predania sf parinti ca sa cred ca au sfinti?
    Ai fost confuza aici ” Pentru ca au moaste care izvorasc mir chiar si noii calendaristi.!” , si probabil am inteles altfel decat ai vrut sa te exprimi .

    Pana raspunzi la celelalte intrebari , te-as ruga sa dai un raspuns scurt spunandu-mi din ce sinod faci parte , din sinodul mateit initial sau din cel din care s-a desprins Kyrikos de Mesogaia ?
    Eu mi-am afirmat intotdeauna apartenanta la mitropolia Slatioara si as vrea sa stiu si tu de cine apartii .
    Cu celelalte raspunsuri nu e nici o graba , raspunde cand doresti .
    Ca parere personala , cred ca si mateitii procedeaza asa cum am mai vazut si la multi altii , nerecunoascandu-si greselile , ci incercand cumva sa le justifice . Modul ortodox de rezolvare dupa mine e sa recunosti ca ai o problema ( cum de exemplu spunem noi de comuniunea cu kiprianitii) si sa incerci sa o remediezi .
    Sunt satul de opinii ale “credinciosilor” care privesc cu mare acrivie greselile altora si cu mare iconomie greselile si scaparile lor . Adevarul trebuie pus inaintea declaratiilor si intereselor de multe ori “politice” ale sinoadelor .
    Sunt in istoria Bisericii situatii in care fara o derogare , fara o mare iconomie , se poate contesta clar existenta harului in Biserica Ortodoxa , asta daca ar fi sa le interpretam dupa o logica rece , taioasa . Daca ar fi sa aplicam acelor situatii logica mateita ,o prea mare ravna fara discernamant , am ajunge la concluzia ca nu Biserica Ortodoxa a ramas fara de har .
    O astfel de situatie este enciclica patriarhiei Constantinopolului din 1920 , enciclica pe care nici o biserica locala nu a combatut-o . Daca aplicam acrivia mateita , atunci degeaba mai incercam sa facaem acum ceva, caci suntem de atunci fara de har . Nu mai vreau sa aduc in discutie perioada sfantului Maxim Marturisitorul , cand Biserica a ramas fara nici un episcop binecredincios , ramanand doar sfantul cu cativa ucenici si Sfantul Martin Marturisitorul , papa al Romei , care a murit totusi fara urmasi duhovnicesti in exil .
    Iata , cum se poate explica in logica mateita revenirea harului asupra episcopilor eretici , neramanand nici macar unul dreptcredincios care sa-i primeasca in Biserica ???
    Numai prin mila Domnului si marea Sa iconomie putem spune ca in Biserica Ortodoxa este Har .

  10. Mihaela says:

    Mateitii s-au dus la ROCOR pe 13 septembrie 1971 pentru a intra in comuniune cu acestia( deci nu se considerau singurii ortodocsi din lume). Mărturisirea de credință a Sinodului Mateit a fost tradusă în rusă și citită cu voce tare de Arhiep. George Grabbe al Sinodului ROCOR. Toți episcopii au acceptat-o ca ortodoxă, inclusiv declarațiile eclesiologice conținute în ea. Potrivit acestei mărturisiri, în acord cu învățătura Sfinților Părinți, neo-calendariștii sunt schismatici, iar tainele lor sunt pustiite de harul Sfântului Duh.
    Sinodul Mateit cere ROCCORului marturisirea acesteia cu privire la neocalendarism motiv pentru care PS Filaret scrie urmatoarea Scrisoare sinodului:
    ” Președintele Sinodului de Episcopi al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
    16/29 septembrie 1971
    Către Calist, Mitropolitul Corintului:
    Prea Sfinția Voastră,
    Acest document este pentru a vă informa încă o dată că Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei nu a acceptat niciodată noul calendar, găsind că este o violare a Tradiției Ortodoxe și primul pas către modernism.
    Cu sinceritate,
    Al Vostru în Hristos,
    Mitropolitul Filaret
    Sinodul Florinit a cerut ROCORului sa le faca episcopilor mateiti o hirotesie simpla . Astfel, ROCOR-ul a hotărât ca cererea Sinodului Florinit, ”simpla hirotesie”, să fie citită episcopilor Calist și Epifanie sub forma unei rugăciuni de iertare, fără rugăciuni de hirotonie. Când a întrebat delegația mateită: ”Aceasta este o hirotesie ca pentru schismatici? Noi nu suntem schismatici !” răspunsul a fost: ”Nu, aceasta este doar o rugăciune de iertare, ca cea citită la Spovedanie”…
    Cei doi episcopi cand s-au întors din America au declarat tuturor celor care i-au întrabat că n-au compromis nici Mărturisirea de Credință, nici succesiunea apostolică și că rugăciunile citite au fost doar rugăciuni de iertare, cum se citesc la Spovedanie, și nu hirotesii reale. Ei au spus că li s-a făcut doar o formă exterioară a unei simple hirotesii, cu scopul ca ROCOR –ul să-i mulțumească și pe floriniți. Dacă cei din delegația care a fost la ROCOR ar fi declarat că au compromis credința lor și au blasfemiat succesiunea apostolică, adică dacă ar fi declarat că au primit o hirotesie ca și schismatici, sau ca o plinire a hirotoniilor făcute de Matei, ar fi fost depuși și excomunicați de Sinodul Mateitilor.
    Hirotesia pentru schismatici ar fi insemnat de fapt ca sinodul Mateit sa declare ca ei nu au avut ierarhie pana atunci deoarece Arhiepiscopul Matei a hirotonit de unul singur ( am mentionat in alt coment de ce Arh. Matei a fost nevoit sa hirotoneasca de unul singur).
    Atat neo-calendariștii cât și floriniții i-au învinuit pe mateiti că ar fi primit hirotesia ca schismatici. Pentru aceasta în 1974 s-au dus la ROCOR trei reprezentanți ai mateitilor (PS Calist, PS Nicolae, și Arhim. Calinic) și i-au întrebat pe ruși: ”Spuneți-ne de ce ne-ați făcut hirotesie? Dacă cineva este ortodox, nu trebuie să i se facă hirotesie.” Rușii au spus: ”Rău am făcut, dar nu este hirotesie în esență, ci numai o faptă tipiconală, ca să se poată uni mateiștii cu floriniții. Ca tip este punerea mâinilor, dar în esență nu au fost hirotesiți.” Pentru aceasta în 1974, Arhiep. Sinodului mateit , Andrei spunea cum s-au petrecut evenimentele din 1971. El scria, printre altele, următoarele:
    ”Arhiereii noștri, având întreagă și desăvârșită arhieria, din clipa hirotoniei lor și nelipsindu-i nimic caracteristic și dogmatic, adică dându-li-se toată plinătatea arhieriei, o au avut și o au pe arhierie întreagă și lucrătoare; rușii, însă, nu au completat la arhieria lor și nu au adăugat nimic, ci le-au recunoscut arhieria deja existentă și nu neexistentă, iar hirotesia (punerea mâinilor) ce a avut loc, nimic altceva n-a fost fără numai săvârșirea unei improvizații, și aceasta nu din alt motiv, ci ca să înceteze gurile nestrăjuite ale florinito-auxentienilor care luptau pentru readucerea în discuție a problemei dinainte aranjate și mereu spuneau și se împotriveau adevărului, ca să se treacă în umbră un lucru care le-ar fi îngreunat situația și astfel să-l îmbrace într-un adevăr părut; iar Adevărații Ortodocși, Creștini și Păstori, să se smerească, îndreptându-și frățește părerea către unire.” (”Restabilirea Adevărului de către dl. Arhiep. Andrei”, Atena, 1974, p. 24-25)
    Ps Kyrikos ( cu al carui sinod sunt in comuniune) a incetat comuniunea cu Arh Nicolae al mateitilor din ziua de azi pornind tot de la aceasta „hirotesie” , caci acesta din urma nu mai are aceeasi marturisire ca cea a Arh Andreas cu privire a ce s-a intamplat in 1971.
    Motivul despartirii de comuniunea cu ROCORul sunt descrise în următoarea scrisoare a Sinodului mateit către ierarhia ROCOR (scrisoarea cu nr.1158), de pe 20 februarie 1976:
    CĂTRE IERARHIA BISERICII RUSE DIN AFARA GRANIȚELOR (DIN AMERICA)
    Preafericite Filaret,
    Preasfințiți Arhierei,
    ”Hristos în mijlocul nostru”
    I. În anul 1971, Exarhia noastră Sinodală din componenţa căreia făceau parte Preasfinţiţii Arhierei: Calist al Corintului şi Epifanie al Ciprului și protosinghelul Eugen Tombros au mers în SUA pentru a stabili legături cu Sinodul Vostru şi a intra in comuniune duhovnicească cu Voi, cu scopul de a întări lupta pentru Sfânta Ortodoxie. Mai înainte ca Exarhia noastră Sinodală să intre cu Voi în vreo comuniune duhovnicească, ea v-a pus la dispoziţie Mărturisirea de Credinţă a Adevăratei Biserici Ortodoxe a Greciei pentru ca să o analizaţi. Conţinutul ei era următorul: “Biserica care acceptă inovaţia papistă a calendarului este condamnată, iar tainele ei sunt lipsite de har, conform canonului I al Sf.Vasile cel Mare”.
    Acest referat a fost citit de către protoiereul George Grabe în faţa noastră la 15.09.1971, iar rezultatul celor prezentate s-a exprimat în:
    a) salutarea şi aprobarea Mărturisirii de Credinţă a întregii ierarhii (acest fapt este ignorat adesea atât de către apologeţii ROCOR-ului cât şi de floriniţi)
    b) confirmarea clară, precisă a Mărturisirii noastre pe care am trimis-o prin Exarhia noastră Sinodală.
    Numai pe această bază ne-am şi hotărât să stabilim o comuniune bisericească, duhovnicească şi euharistică, ca urmare a părerilor comune şi a punctelor de vedere care aprobă şi confirmă, cu adevărat, că Biserica Ortodoxă Sobornicească şi Apostolică mărturiseşte, proclamă în mod înţelept şi crede că noul calendar este erezie şi schismă. Ulterior, noi am acceptat deja să împlinim angajamentul de a pune în practică hotărârea Sinodului ROCOR-ului nr. 16-11 din 15.09.1971 referitor la faptul că sinodul nostru îşi are începutul de la un singur episcop, de la vrednicul de veşnică pomenire Arhiep. Matei pe baza Sfintelor şi dumnezeieştilor Canoane, conform declaraţiei Exarhiei noastre.
    Dar, spre vara anului 1972, aşteptând Mărturisirea Voastră de credință, noi am primit „Scrisoarea către toate Bisericile”, în care printre altele, făcând declaraţii referitoare la schisma noului calendar şi, mai mult, citând chiar teologii greci, Voi nu spuneţi nici un cuvânt referitor la ultima schismă, nici despre caracterul de împotrivire a schismei faţă de canoanele stabilite de Biserică.
    De atunci, declaraţiile verbale din partea preoţilor noştri, scrisorile unor persoane care suferă pentru Ortodoxie şi dovezile de necontestat despre diferitele încălcări ale ierarhilor şi ale preoţilor Bisericii Voastre legate de intrarea în mod liber în comuniune duhovnicească cu neo-calendariştii schismatici au trezit în noi o tristă dezamăgire, au trezit protestele preoţilor noştri şi ale poporului şi au clătinat încrederea noastră în poziţia pe care o aveți faţă de reforma neo-calendaristă.
    De atunci, noi am depus eforturi susţinute pentru a primi de la Voi documentul care să conțină Mărturisirea Voastră de Credinţă legată de problema noului calendar, de aceea de două ori s-a trimis scrisoarea Arhiepiscopului nostru Andrei. Noi am primit scrisoarea PF-tului Filaret din 13.02.1973, nr. 3-50-759, care din păcate nu conţinea nici o referire la tema si la problema noastră.
    Între timp, nemulţumirea preoţilor noştri şi a poporului a continuat să crească, fapt pentru care noi am trimis o Enciclică în care, din nou, din cauza importanţei temei, am analizat cauzele şi consecinţele schismei calendaristice, s-a arătat dorinţa unanimă a preoţilor şi a poporului de a primi documentul scris de Voi, care să clarifice poziţia Voastră legată de problemele puse în discuţie, dar nu am primit răspuns.
    Neprimind răspuns, am trimis din nou Exarhia formată din membrii Sinodului: Arhiereul Corintului, Calist, Nicolae al Pireului şi Arhim. Calinic. Ei au participat la Liturghie şi rugăciuni împreună cu Dv. şi la şedinţa Sinodului Dv.din 12 sept.1974, rugându-vă să analizaţi problemele urgente şi de asemenea să ne înmânaţi Mărturisirea Voastră de Credinţă.
    Şi astfel, după 4 ani de aşteptare, cu înflăcărată dorinţă a promisei Mărturisiri, cu mare întârziere am primit la 30.01.1975 documentul cu nr. 3-50-760 din 22.09.1974, în care sunt exprimate punctele Voastre de vedere legate de calendar. Voi consideraţi „introducerea noului calendar o greşeală care duce la ilegalitate (la fărădelege) şi fireşte la schismă”.
    Cu privire la opiniile Voastre legate de tainele neo-calendariştilor se recunosc următoarele:
    „În ceea ce priveşte problema referitoare la la prezenţa sau absenţa Harului Duhului Sfânt în tainele Bisericii neo-calendariste, ROCOR-ul nu se consideră pe sine, şi nici pe o oarecare altă Biserică locală a avea putere să ia hotărârea definitivă, pentru că hotărârea problemei acesteia aparţine numai Unui Sinod Icumenic special convocat, la care să participe, în mod obligatoriu, Biserica Rusă Liberă”.
    În ansamblu, din conţinutul documentului Vostru putem observa următoarele:
    a) problema calendarului nu este numai o „ispită (o încercare) contemporană”, după cum afirmaţi, ci a apărut începând cu anul 1582 când Biserica Ortodoxă s-a opus introducerii noului calendar, a condamnat şi a dat anatemei această inovaţie, la toate Sinoadele Ecumenice dintre anii 1583-1598 în timpul lui Ieremia al II-lea cel Mare, în 1756, în timpul lui Chiril şi în 1848 în timpul lui Antim, Patriarhul Constantinopolului. Dacă studiem hotărârile acestor Sinoade Ecumenice, atunci vom vedea că problema nu este pur şi simplu o „ispită contemporană” şi că nu este doar o greşeală, ci în faptul că potrivit hotărârilor Sinoadelor neo-calendariste s-au înstrăinat de Duhul Sfânt deşi la Sinoadele locale nu s-a spus aceasta în mod categoric.
    În 1583 Sinodul Ecumenic convocat (Sinodul local al Bisericii Constantinopolului şi participarea Patriarhilor răsărinteni – Silvestru al Alexandriei și Sofronie al Ierusalimului) sub preşedenţia Patriarhului Constantinopolului Ieremia al II-lea supranumit cel Mare a luat următoarea horărâre care condamnă calendarul papist:
    „Cine nu urmează obiceiurile Bisericii şi ceea ce au poruncit cele 7 Sfinte Sinoade Icumenice şi care prin lege ni le-au lăsat spre a le urma, ci doreşte să urmeze Pascalia gregoriană şi Sinaxarul gregorian acela, precum şi astronomii fără de Dumnezeu ai Papei, se împotrivesc tuturor hotărârilor Sintelor Sinoade şi vrea să le schimbe sau să le slăbească acela să fie anatematizat, îndepărtat din Biserica lui Hristos şi din adunarea credincişilor (…) Amin !”
    În 1848, în timpul Patriarhului Antim a fost luată horărârea care îi condamna pe aceia care acceptă orice inovaţie şi care prin aceasta hulesc Duhul Sfânt:
    „Vom ţine mărturisirea pe care am primit-o de la atâţia bărbaţi, respingând orice noutate, ca pe ceva făcut sub înșelarea diavolului cel; care primeşte această nouă învăţătură recunoaşte Credinţa Ortodoxă ca şi cum ar fi nedesăvârşită dăruită lui. Dar ea fiind deja întru-totul deschisă şi fixată (întărită, de nezdruncinat) nu permite nici adăugare, nici scădere micşorare, nici orice fel de schimbare şi îndrăznind sau a face, sau a sfătui, sau a intenţiona acest lucru, deja respinge credinţa lui Hristos, deja se supune de bunăvoie anatemei veşnice pentru hulă împotriva Duhului Sfânt, ca şi cum El (Duhul Sfânt) a vorbit în mod nedesăvârşit în Scripturi şi în Sinoadele Ecumenice.”
    „Astfel, toţi cei care intenţionază să introducă vreo noutate-erezie sau schisme, de bunăvoie s-au îmbrăcat – după cuvintele psalmistului (Ps.108,17) cu blestemul ca şi cu o haină, chiar dacă ar fi acela papă sau patriarh sau cleric, sau mirean, să fie el chiar Înger din cer…”
    b) În acest mod se vede clar, din cele arătate mai sus că reforma nou calendaristă este condamnată deja ca necanonică şi nu este nevoie să mai fie încă o dată condamnată de către un Sinod Ecumenic.
    c) Prezenţa sau absenţa Harului Duhului Sfânt în tainele nou-calendariştilor nu depinde de hotărârile Bisericii noastre sau ale oricărei alte Biserici locale pentru că Biserica care a acceptat noul calendar devine schismatică imediat, conform Sfintelor Canoane care se referă la schismatici, pentru că, potrivit Sfintelor Canoane, orice Biserică schismatică se lipseşte de Harul Duhului Sfânt ( Canonul I al Sfântului Vasile cel Mare).
    Iată ce spune în legătură cu aceasta Pidalionul: „Se numesc schismatici aceia care se deosebesc de Biserica Sobornicească nu pentru dogme de credinţă, ci pentru oarecare întrebări bisericeşti lesne de îndreptare.”
    „Toţi schismaticii venind la Soborniceasca Biserică, să se boteze. Fiindcă ierosiții (adică preoții) cei dintâi ai schismaticilor aveau darul de la Biserică de a hirotoni şi boteza. Iar după ce o dată s-au dezbinat de tot trupul Bisericii, l-au pierdut și nu mai pot a boteza pe alți, ori a hirotonisi, sau a da darul de care prin dezbinare s-au lipsit.”
    ”Aşa că, dacă un membru, un mădular, se rupe de trup, moare imediat, neavând putere de viată, la fel şi schismaticii, o dată rupţi de trupul Bisericii, au murit şi au pierdut Harul Duhului Sfânt.” (Sfântul Nicodim Aghioritul)
    ”Pentru aceasta și cei ce de ei (de schismatici) se botează, se socotesc că s-au botezat de mireni.”
    d) Prin introducerea noului calendar s-a ajuns la clătinare și dezordine în rânduiala sărbătorilor Bisericii, s-a destrămat unitatea acesteia și s-a produs schisma în ciuda hotărârii Sinodului I Icumenic, care a stabilit clar prăznuirea sărbătorilor creștine în același mod și timp.
    e) Schisma rânduielii sărbătorilor ucide chiar sensul însuşi al Bisericii lui Dumnezeu pentru că noi credem în Biserica luptătoare şi Triumfătoare în împărtăşirea împreună cu Sfinţii şi slujirea împreună cu îngerii, în prăznuirea „celor din înălţime cu cei de jos” aşa precum se şi cuvine Bisericii Luptătoare şi celei Triumfătoare. Nu avem dreptul să recunoaştem Harul Sfântului Duh în tainele celor care au acceptat inovaţia calendarului papist şi care astfel au căzut din Una, Sfântă şi Apostolească Biserică a lui Hristos.
    f) Inovatorii devenind schismatici şi „fiind în afara Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostolice Biserici, nu au botez”, conform Canoanelor Sinodului de la Cartagina şi nu pot să transmită harul de care s-au lipsit (pe care l-au pierdut)
    g) Referitor la problema calendarului noi propovăduim şi folosim, de asemenea, următoarele învățături? dogmatice şi canonice ale Bisericii referitoare la schismatici. Biserica care a acceptat noul calendar este considerată schismatică potrivit hotărârilor Comisiei special convocată în anul 1923, care a declarat :
    „Biserica Greciei şi celelalte Biserici autocefale fiind independente, dar legate printr-un unic (singur, acelaşi) început duhovnicesc formează o Biserică Ortodoxă Una (unică). Şi nici uneia dintre ele nu i se permite după ce s-a despărţit de celelalte şi a primit noul calendar să nu recunoască în faţa celeilalte că este deja schismatică.”
    II ) După cele expuse mai sus şi pentru a înlătura orice fel de neînţelegere explicăm poziţia noastră bisericească în planul realizării practice a învăţăturii de credinţă dogmatice a Bisericii în viaţa de zi cu zi:
    a) Introducerea noului calendar în uzul bisericesc a dus la schisma caracterului teologic şi dogmatic.
    b) Orice Biserică care a acceptat noul calendar devine imediat schismatică.
    c) Tainele oricărei Biserici schismatice sunt lipsite de har, conform Canonului I al Sfântului Vasile cel Mare și Canoanelor Sinodului din Carhidon.
    d) Nu se permite nici un fel de comuniune bisericească sau duhovnicească, conform Canonului 33 al Sinodului de la Laodiceea, cu neo-calendariştii, care sunt cu adevărat schismatici.
    e) Adevărata Biserică a Creştinilor din Grecia nu se află în nici un fel de comuniune duhovnicească şi în comuniune de viaţă zilnică cu acele Biserici care deşi folosesc vechiul calendar (Bisericile locale ale Ierusalimului, a Serbiei, a Rusiei ş.a.) dar care sunt în comuniune cu Bisericile care au acceptat inovaţia calendarului papist pentru că „cei care se împărtăşesc cu cei neîmpărtăşiţi se consideră neîmpărtăşiţi” după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur.
    f) Pe cei care se întorc din schisma noului calendar îi primim prin Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă care face cunoscută minciuna noului calendar şi îi pecetluim cu Sfântul Mir de provenienţă ortodoxă, dacă sunt botezaţi în Biserica neo-calendaristă ( Canonul I al Sfântului Vasile cel Mare şi pravila Sinodului de la Cartagina)
    g) Pe clericii nou calendarişti care se întorc îi primim în comuniune astfel: mai întâi dau o mărturie în scris despre noul calendar, prin care fac cunoscut începutul lor bisericesc şi după aceea noi confirmăm hirotonia lor prin rugăciune, conform Canonului al 7-lea al Sinodului II Ecumenic.
    h) Nu avem nici un fel de comuniune euharistică sau a tainelor cu cei care urmează noul calendar.
    i) Nimeni dintre neo-calendarişti nu poate participa la tainele noastre, ca de exemplu, în cazul botezului, neo-calendaristul nu poate fi naş de botez unui copil ortodox şi invers conform Canonului 46 Apostolic.
    j) Se interzice credincioşilor să meargă la slujbele bisericeşti făcute de nou calendarişti conform Canonului 33 al Sinodului de la Laodiceea.

    Aceasta este poziţia bisericească a Adevăratei noastre Biserici Ortodoxe întemeiată pe Sfintele şi Dumnezeieştile Canoane şi pe Sfintele Reguli Bisericeşti, care nu lasă îndoieli legate de inactualitatea sau învechirea punctelor de vedere ale fericitului de pomenire Părintelui nostru Matei. Ea demonstrează înţelegerea corectă a tuturor citatelor de mai sus din Sfintele Canoane, împotriva schismaticilor.
    Într-adevăr, începând cu anul 1935 au fost duse la împlinire de către toţi membrii Bisericii „condusă de Ierarhia de atunci, care condamna şi respingea inovaţia noului calendar papist în Biserică.
    III. Pentru toate cele de mai sus, Preasfințiților, ascultând glasul Bisericii și al Arhiereștii noastre conștiințe, sprijinindu-ne pe canoniceștile, dogmaticeștile și tradiționalele întăriri și lucrând pentru păzirea neștirbită a comorii Dumnezeieștii Moșteniri, pe care de la Sfinții Părinți o am primit, intenționăm încetarea legăturilor noastre bisericești cu Biserica voastră, bazându-ne și pe mai dinainte hotărârea noastră cu numărul 1097 din ziua a doua a lui mai 1975, rugându-ne ca Domnul să vă dea a cugeta după Dumnezeieștile Porunci în Hristos Iisus, nimic mai mult motivând, căci ”poruncă este.”
    Orice altă legătură cu Voi ține de viitoarea poziție și de întâmplătoarele interpretări ale Crezului Vostru referitoare la schimbarea Calendarului, pentru care neîncetat ne vom și ruga către Domnul.
    Andrei – Președintele Sfântului Sinod al Atenei
    Membri : ………

    • marin says:

      Imi pare usor trasa de par povestea asta cu hirotesia . In primul rand , eu nu stiu sa existe vreo slujba sau randuiala de hirotesie diferita de cea de hirotonie . In Biserica Ortodoxa cele 2 notiuni se confunda ca inteles pana prin secolul XX . Spune-mi tu te rog in ce carte bisericeasca exista astfel de trimiteri catre slujba hirotesiei . Singura interpretare corecta a hirotesiei este aceea a refacerii hirotoniei , lucru care este de neconceput fara punerea mainilor , pentru primirea Sfatului Duh .
      Consider explicatia nesatisfacatoare , mai ales ca pare suspect ca cei 2 episcopi sa nu fi avut vreun traducator care sa le explice corect tot ce se intampla ( in cazul in care nu erau ei insisi vorbitori de rusa/engleza) .
      Cele relatate de tine par sa-i scoata pe mateiti curati ca lacrima , iar pe ceilalti vinovati .
      Totusi , eu as vrea sa stiu si opinia ROCOR fata de cele petrecute pentru a putea trage concluzii obiective . Trebuie totusi sa spun in apararea Sfantului Mitropolit Filaret ( eu unul il consider sfant, spre deosebire de pozitia oficiala a BOSV) ca ROCOR era o Biserica atipica din punct de vedere al intinderii , fiind extrem de greu de carmuit si de tinut unita . Parerea mea e ca Sfantul Filaret a dus o lupta continua cu episcopii afectati de modernism , care cazusera in ecumenismul si filetismul lansat pe filiera patriarhiei Moscovei cu mijloace kgb-iste . E greu de judecat ROCOR-ul in maniera simplista , deoarece in cadrul ei erau mai multe curente , unul traditional ( care a culminat prin anatema impotriva ecumenismului din 1983) , unul modernist – reprezentat de lavru , antonie al genevei si alti “episcopi” modernisti , si marea masa a credinciosilor care nu erau foarte informati si interesati de cele petrecute in ROCOR .Mitropolitul Filaret a fost in prim – planul luptei curentului traditionalist .

      In rest , sunt de acord ca marturisirea de credinta mateita asa cum reiese din aceste documente este ortodoxa , si de asemenea sunt pentru o mai mare acrivie .

  11. Mihaela says:

    Ps Matei de Brestena la asteptat pe ep. Hrisostom de Florina ani la rand ca acesta sa aiba o pozitie clara cu privire la neocalendarism si sa hirotoneasca impreuna. Iar pozitia acestuia o cunoastem…. In ceea ce priveste ROCORUL- cand au intrat in comuniune mateitii cu acestia le-au cerut sa-si exprime pozitia fata de neocalendarism.
    Nu cred ca daca Hrisostom de Florina s-ar fi intors la Matei ,acesta i-ar fi facut hirotesie .Ar fi fost suficienta doar marturisirea. La fel ca si ROCORul dupa cum se stie ani de-a randul au fost in comuniune cu cei care tineau noul calendar si stim si marturisirea acestora cu privire la harul noucalendaristilor.Dar in momentul intrarii in comuniune cu ei PS FIlaret a dat o decllaratie cu privire la noul calendar.

  12. Nikolai says:

    Prezenta mai multor jurisdictii vechi calendariste in Romania nu face decat sa slabeasca imaginea ortodoxiei in ochii romanilor, eu nu cred ca e ceva pozitiv.si nici canonic. Din pacate asta se intampla, apar tot mai multe, unele mai ortodoxe decat altele care debusoleaza si chiar ii tin in ortodoxia oficiala pe unii care incep sa-si puna intrebari cu privire la ortodoxia bisericii oficiale, imediat clericii acestei biserici ii adoarme pe acestia aratandu-le ca se inmultesc precum sectele sinoadele vechi calendariste. In Romania exista BOSVR care nu poate fi acuzata de marturisirea vreunei erezii ci de comuniunea cu kiprianitii. Eu cred ca celelalte sinoade mai inainte de a se grabi sa-si intemeieze repede parohii in Romania ar trebui sa citeasca mai cu atentie Pidalionul si sa constientizeze faptul ca prin aceasta slabesc si nu intaresc ortodoxia. Eu cred ca mateitii vor mai intai sa demonstreze ca sunt in regula si dupa aceea sa demonstreze ca BOV nu a fost si nu e ortodoxa ca a prinda teren si adepti. Dezbinarea e marea bucurie a baietilor rai.

  13. Mihaela says:

    In Romania intotdeauna vechii calendaristi au fost impartiti: o parte cu Parintele Gamaliil si o parte cu Parintele Glicherie . Se poate ca pana prin 1935 ca intre ei sa fi fost intelegere.Asta iti spune Marin ca el a avut bunici sau strabunici care stiau istoria mai bine. Fiecare si-a urmat drumul ca sa zic asa.
    Cei care erau cu parintele Gamaliil primeau prin botez pe noii calendaristi nascuti dupa 1 oct 1924 motiv de necomuniune pentru cei care il urmau pe parintele Glicherie .
    In istoria bisericii ereticii si schismaticii s-au primit :
    1.cu iconomie astfel: prin mirungere , prin marturisire de credinta, iar in primele secole prin sf Impartasanie asa cum am gasit scris in Limonaru
    2. cu acrivie prin botez , asa cum de exemplu facea sinodul din Cartagina vezi in Pidalion -Sfintul Mucenic Episcop Ciprian nu primea schismaticii si ereticii decat prin botez .
    Deci parohiile sunt de atunci si nu le-au intemeiat mateitii. Acestia doar au intrat in comuniune cu acest sinod .
    Nicolai tu spui “In Romania exista BOSVR care nu poate fi acuzata de marturisirea vreunei erezii ci de comuniunea cu kiprianitii”. Pai a intra in comuniune cu ereticii si schismaticii este acelasi lucru cu erezia, caci prin comuniune tu esti deacord cu erezia propovaduita de ei. Kiprianitii spun: ca noii calendaristi sunt madulare bolnave ale bisericii si nu eretici. Madulare bolnave ecumeniste, impreuna lucratoare si rugatoare cu toti ereticii lumii , cu inchinatorii la idoli, si cu toti homosexualii &co acestia aderand in CMB, organism din care fac parte si noii calendaristi ( madularele bolnave ale lui Kiprian).
    Iar cei care vor sa iasa din bisericile eretice n-ar trebui sa se sminteasca vazand multitudinea de sinoade vechi calendariste unele mai adevarate ca altele(asa cum spui) pentru ca este mai bine sa mori cautand Biserica lui Hristos( caci stim de la Cel care a creat-o ca va rezista pana la sfarsitul veacurilor) decat sa ramai fara nadejde de mantuire imreuna cu cei din CMB al carui cap este Antihrist.
    .

    • Nikolai says:

      Eu nu fac parte din BOSVR insa cand vad ca se inmultesc jurisdictiile vechi calendariste si baga neliniste, ingrijorare, dezbinare si neincredere intre ortodocsi nu ma bucur, asta e parerea mea personala la care tin, pomul dupa roade se cunoaste iar roadele pe care le dau aceste jurisdictii nou aparute nu poti sustine ca sunt bune chiar daca demonstrezi ca pomul e bun.

    • marin says:

      Deci parintele Gamaliil ii primea atunci prin botez pe cei pe care voi ii primiti azi prin mirungere conform documentului de mai sus “Pe cei care se întorc din schisma noului calendar îi primim prin Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă care face cunoscută minciuna noului calendar şi îi pecetluim cu Sfântul Mir de provenienţă ortodoxă, dacă sunt botezaţi în Biserica neo-calendaristă ( Canonul I al Sfântului Vasile cel Mare şi pravila Sinodului de la Cartagina)” .
      Se pare ca parintele Gamaliil a dat dovada de prea mare acrivie , sau mai bine spus de ravna fara discernamant .
      Parintele Glicherie s-a gandit la primirea prin mirungere pentru a usura intoarcerea la Biserica a noilor calendaristi .
      Noi am dat dovada de mai mare acrivie insa in ce priveste clerul nou-calendarist , primindu-i ca simpli mireni , considerand ca au nevoie de timp de pocainta si de cercetare a vredniciei lor , pe cand mateitii au dat dovada de o prea mare usurinta de a le primi preotia acestora – “Pe clericii nou calendarişti care se întorc îi primim în comuniune astfel: mai întâi dau o mărturie în scris despre noul calendar, prin care fac cunoscut începutul lor bisericesc şi după aceea noi confirmăm hirotonia lor prin rugăciune, conform Canonului al 7-lea al Sinodului II Ecumenic.”

    • marin says:

      @ “In Romania exista BOSVR care nu poate fi acuzata de marturisirea vreunei erezii ci de comuniunea cu kiprianitii”. Pai a intra in comuniune cu ereticii si schismaticii este acelasi lucru cu erezia, caci prin comuniune tu esti deacord cu erezia propovaduita de ei. Kiprianitii spun: ca noii calendaristi sunt madulare bolnave ale bisericii si nu eretici.
      De fapt nimeni din cei pe care ii cunosc in BOSV nu este de acord cu eclesiologia kiprianita , eclesiologia BOSV fiind curata , ortodoxa .
      Trebuie facute cateva precizari , pentru a intelege lucrurile in profunzime .
      BOSV prin Sfantul Glicherie a intrat initial in comuniune cu sinodul IPS Kalist al Corintului .
      Ulterior , in imprejurari neclare , cand nu era acces la informatie , in anii comunismului , s-a ajuns la comuniunea cu kiprian , care a pretins ca el este reprezentantul sinodului kalistit .
      Eu banuiesc ca prin inselaciune si minciuna s-a intors comuniunea de la IPS Kalist la ereticul kiprian .
      Si trebuie tinut cont si de faptul ca numai tarziu incoace dupa 89 , prin intermediul internetului s-a aflat de erezia kiprianitilor .
      In momentul de fata , kiprianitii nu sunt pomeniti la liturghie in BOSV , a fost tinut un sinod care i-a somat sa isi precizeze un punct de vedere oficial fata de ratacirile lor , si mai nou a foat si o mini-revolta a credinciosilor care a pus presiune pe sinod pentru a urgenta taierea comuniunii cu ei . Deci , nici gand ca am accepta credinta lor eretica .
      E drept ca se gasesc poate adepti ai kirpianitilor , si asta chiar in varful ierarhiei BOSV , insa cu ajutorul lui Dumnezeu nadajduim ca noi , majoritatea credinciosilor , care spunem ca sunt eretici , sa izbandim .

      • valerică says:

        ”noii calendaristici sunt madulare bolnave ale biserici si nu eretici”
        eu ma intreb, nu este asa?
        pai si doctorii, daca un pacient are un picior bolnav face tot posibilul sa-l salveze, daca nu se poate, il tae.(Doamne fereste!)
        Deocamdata BOSVR accepta cele 3 afundarii de la botez din BOR.
        Cine vrea sa ia detalii m-ai amanuntit sa intre aici:
        http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/contact.html
        monahul Partenie a trecut din BOR in BOSVR.
        http://www.catacombeleortodoxiei.ro/index.php/despre-noi-pe-internet/729-cateva-articole-despre-stilul-vechi-iv.html

      • marin says:

        Te intrebi daca nu sunt madulare bolnave mai degraba decat eretici ?
        Pai din moment ce din 1583 sunt dati anatemei noii calendaristi de cel putin 5 ori , cum poti spune ca sunt madulare bolnave si nu eretici ?
        Hai , este la mintea oricarui credincios curat , nu pica in inselatoria kiprianitilor !
        Numai ereticii sunt anatemizati , nu madularele bolnave , altfel putem sa ne intrebam daca nu cumva si catolicii sau monofizitii sunt cumva numai madulare bolnave , nu eretici !
        Madularele bolnave sunt doar un pretext pentrru a-si justifica erezia !

    • Un crestin says:

      Sa stiti ca ne-ati derutat de tot ,personal recunosc caderea multora din BOR dar prefer sa raman aici decat sa ratacesc cautand Biserici Adevarate si intrand in discutii care nu fac decat sa tulbure .Avem atatia parinti duhovnicesti buni,simpli si plin de Har AICI,romani care si-au trait credinta in smerenie ,dragoste si rabdare .Despre greci ,rusi,sarbi stim cu totii ,ortodoxi fiind cat ,,bine “ne-au facut si ne fac …..noua romanilor.Asa ca nu trebuie sa stam sa cercetam Sinoade , ,,chichite” care unde si cum a gresit ci sa ne rugam cu smerenie si dragoste ,cu siguranta Dumnezeu ne va face sa simtim Harul .Certandu-ne si acuzandu-ne nu facem decat sa dezbinam Ortodoxia care si asa e lovit din toate partile de altii.Ma iertati !!!!

      • marin says:

        Cum sa fie caderea unora din BOR cand sinodul BOR a semnat in integralitatea lui acordul de la Chambesy prin care recunoaste harul ereticilor monofiziti ??? S-a ridicat cineva din sinodul BOR sa critice ecumenismul si sa ceara iesirea BOR din consiliul mondial al “bisericilor ” ??? Absolut nimeni !!! Nu te amagi ca doar cei ce au semnat , sinodul si clerul sunt vinovati , sunteti si voi ca le urmati si ii sprijiniti.

      • valerică says:

        ”Despre greci, rusi, sarbi stim cu toti, ortodoxi fiind cat ”bine” ne-au facut si ne fac… noua romanilor”.
        Aici la ce te referi?

  14. marinela says:

    @un crestin,esti derutat ca nu sti care e Adevarul ? Da si eu am gasit greu Adevarul ,dar minciuna nu o vezi? cum iti minti tu constiinta zicand ca ramai in bor cand credinta celor din bor nu are nici o treaba cu ortodoxia? intre sinoadele vechi calendariste exista niste chestini mai slabe si nu ca la bor care icalca toata legea Bisericii??!! @mihaela,roaga te la SF GLICHERIE sa te lamureasca daca este sau nu este sfant!!!

    • ortodox says:

      Dragii mei ,Adevarul este Ortodoxia si in acest Adevar am trait atatia ani ,asta ne-a tinut ,credinta stramosilor nostri iar nu confortul mai marilor nostri.In Romania traiesc oamenii mari duhovnicesti un Pr Rafael Noica ,un Pr Iustin Parvu si multi altii nestiuti si stiuti ,avem manastiri cu viata sfanta Frasinei,Patrunsa,Sihastria ,Petru-Voda etc.Oare acestia traiesc in minciuna ?NUUUUUU !!! Doar ca noua ne place sa aruncam cu noroi unii in altii si sa ne judecam .Sa ne trezim odata si sa ne rugam mai mult dezbinarea e de la diavol iar daca pe aceasta o chemam in Ortodoxia noastra e dezastru.Eu nu vreau sa judec pe nimeni dar sa privim la Parintele Nichita care a plecat sa cerceteze Sinoadele si……….chiar daca a gasit unul mai curat tot i-a gasit si aceluia o murdarie,si pe langa aceasta cata sminteala si cata tulburare ,sunt zeci de crestini care au parasit Biserica adica nu mai au treaba cu credinta ,cu postul si nici cu rugaciunea.Iar obstea maicutelor cu care aplecat sa raspandit prin lumea intreaga .E bine asa? Nu cred!Asa ca sa fim atenti si sa luam aminte !Bunul Dumnezeu sa ne lumineze pe toti cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni .Amin.

      • morosanu says:

        @ortodox ,de ce pe lista ta de “mari duhovnici “nu e trecut si Sf Ioan Maximovici,Sf Serafim Sobolev,Sf Ioan Hozevitul,Sf Teofan de Potlava,Sf Iustin Popovici,Sf Serafim Rose,Sf Gherasim Saffirin,Sf Filaret..voi aveti o deosebita atractie spre inselatori !! daca i ai citi si pe sfintii scrisi de mine crezi ca ti s ar facea rau la ficat? Ai dreptate tu ca Adevarul este ca aurul ,trebuie cautat in adanc si nu la suprafata si e grea treaba asa ca parerea ta e sa ramai in minciuna ca sa nu transpiri cautand adevarul ,sa nu obosesti

      • valerică says:

        Eu pe Parintele Nichita chiar nu-l inteleg, nu putea sa mearga la Mitropolia Slatioara, trebuia sa se duca tocmai in Grecia.

      • marin says:

        Ei , parintele Nichita a cautat un sinod curat ( nu spun ca a si ajuns intr-un sinod imaculat). El nu a venit in mitropolia Slatioara exact din cauza comuniunii noastre cu ereticii kiprianiti , caci el a realizat ca noii calendaristi sunt intru totul eretici , nu “madulare bolnave” !

      • valerică says:

        Uite ce spune ortodox ca Parintele Nichita cu maicile au luato pe carari ratacite(eu unu nu stiu nimic de ei),asta pentru ca au gresit, daca ar fi mers la manastirile ce apartin de Mitrop. Slatioara nu se ajungea la asa ceva, oricum in BOR nu se m-ai poate ei s-au unit cu catolici:
        http://www.episcopiatulcii.ro/stiri/s-apt-amana-de-rug-aciune-pentru-unitatea-cre-stinilor-la-tulcea_1564.html

  15. marin says:

    Te amagesti singur ca mai traiti in ortodoxie . Ortodoxia inseamna sa-i denunti pe cei care savarsesc faradelegea si pacatul , ori toti asa-zisii mari parinti pe care i-ai pomenit nu indeamna la altceva decat la “sfanta” ascultare fata de sinodul BOR . In loc sa-i mustre pentru ecumenism si altele erezii pe episcopi , ei indeamna la ascultarea fata de acesti iereziarhi .
    Manastirile de care pomenesti sunt si ele pline de inselati .
    Daca vrei o mostra de ortodoxie , citeste viata sfantului Teodor Studitul , sfant care nu s-a rusinat sa-i mustre pe imparatii Bizantului pentru pacatele lor, si pe preotii si “episcopii” iconoclasti !
    Ori voi si asa-zisii vostri parinti ortodocsi , cat si toate manastirile , nu faceti altceva decat sa-i sprijiniti pe “episcopii” ecumenisti , in loc sa-i mustrati pentru erezia lor .

    • valerică says:

      Ortodoxia nu inseamna sa-i denunti pe cei care savarsesc faradelegea si pacatul, avva Pimen spune asa:
      ”Ori de cate ori acoperim caderea fratelui nostru si Dumnezeu ne acopera pacatele noastre ; de asemeni ori de cate ori le dezvaluim ne dezvaluie si Dumnezeu pacatele noastre”

      • marin says:

        Nu te supara , dar ai inteles gresit . Avva Pimen vorbeste de fratele lui ORTODOX , nu de vreun eretic !
        Nu trebuiesc denuntate si judecate pacatele fratilor ortodocsi , insa erezia a fost intotdeauna condamnata in Biserica Ortodoxa !

      • valerică says:

        Asa da!

  16. Mihaela says:

    @ ortodox
    Insa noi suntem datori sa mergem dupa traditia scrisa a Bisericii Ortodoxe si dupa canoanele Sfintilor Parinti, nu dupa minuni sau viata unor asa zisi mari duhovnici.
    Care credinta a stramosilor o mai respectati cand aveti atatea innoiri?
    Ati inceput cu acceptarea calendarului papistasesc si ati ajuns acum la comuniunea deplina cu ereticii, vrajitorii si mai nou sodomitii din CMB organism din care face parte si BOR care intelege sa respecte statutul acestuia cu drepturi si obligatii.( Nu te-ai intrebat de ce conducatorii BOR nu au spus nimic cand homosexualii au manifestat in tara noastra?)

  17. valerică says:

    A-ti observat la catolici de cand au intrat in erezie ei nu s-au m-ai dezbinat acolo diavolul nu baga coada ca stie ca merg pe cai gresite.
    Acum in BOR lafel, in schimb toti ataca Mitropolia Slatioara, apar fel si fel de propovaduitori,”apostoli” ai dreptei credinte(unii lupi imbracati in piele de oaie alti fara sa-si dea seama), Adevarata Biserica a Lui Hristos a fost tot timpul asuprita si va fi pana la sfarsit.
    Doar cu rugaciune fierbinte se poate ajunge la Adevar.

    • marin says:

      De fapt din catolici s-au desprins anglicanii , apoi vechii catolici . Din BOR au mai fost separari si dupa 1924 , ce-i drept nu neaparat numeroase . As aminti de manastirea Vladimiresti , de secta noul Ierusalim , mai nou a aparut si o secta a celor care vorbesc cu ingerii la telefon …

  18. Claudiu says:

    Hristos a Inviat !

    Am citit si eu articolul si comentariile, si cu greu am putut sa imi asez in minte toate informatiile dspre sinoadele pe stil vechi. Sunt lucruri care nu sunt tocmai clare.

    Intrebarea mea este: pentru un nou trezit la ortodoxie, care sinod prezinta validitate ? cum sa aleaga cineva din multitudinea de sinoade traditionaliste existente, cand cele mai multe dintre ele nu au comuniune liturgica unele cu altele.

    Care e cea mai corecta optiune (cale) de urmat ?

  19. Andrei says:

    Pozitii radicale,ca de obicei.
    1.Fragmentarea este o dovada a lipsei de har,nicidecum ceva care sa ateste sfintenia:”Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem” (Ioan 17, 11).Si aici ma refer la Adevar in Ortodoxie.
    2.Anatemele de care vorbesti nu sunt valabile pentru ca au fost date asupra Pascaliei noului calendar,nu asupra tinerii sarbatorilor cu data fixa din el(Pascalia se tine in continuare dupa calendarul iulian).Dovada ca si parintele Glicherie a plecat in momentul schimbarii Pascaliei,slujind o perioada pe calendarul hibrid.
    3.Ruperea de eretici e una,biserica si mitropolie separata e alta(vezi Sfantul Maxim Marturisitorul sau Sf. Marcu Evghenicul)
    4.A afirma ca tainele nu mai au har pe calendarul hibrid(nu gregorian) e erezie,pentru ca legati validitatea tainelor lui Dumnezeu de praznuirea sarbatorilor cu data fixa pe calendarul vechi,nu de adevarurile de credinta.
    5.A afirma ca nu mai e har in Biserica pe care voi o numiti oficiala si ca nu sunt sfinti e hula,dovada fiind sfintii ultimilor ani,dati de Patriarhii ecumeniste,membre in CMB:Sfantul Luca al Crimeei,Sfantul Ioan Iacob(folosit abuziv de voi in argumentarile voastre),Sfantul Iustin Popovici si muuulti,multi altii.Huliti si jertfa Sfintilor inchisorilor,torturati si omorati pentru credinta lor ortodoxa in Hristos(ceea ce voi nu ati facut),si ar mai fi multe de spus.
    Nu apar inovatia ce s-a facut in Biserica,dar nici vechii-calendaristi nu sunt “nepatati”,pentru ca in loc sa ajute Ortodoxia,mai rau au chinuit-o cu sinoade paralele peste sinoade paralele,hule peste hule…etc.Dovada sunt si comentariile de mai sus;fugi din Biserica din cauza ecumenismului(fara sa o aperi) si apoi tot tu te dai mare ortodox.Cred ca aveti parte de o ispita de-a dreapta cam mare si voi ii cedati.
    Toate bune.

  20. psanec24 says:

    Χαίρετε εν Κυρίω πάντοτε!

    Am câteva nelămuriri legat de dvs și de ceea ce scrieți:
    – Sub omoforul cărui Sinod scrieți aceste articole?
    – Aceste informații, în forma lor actuală, vi s-a spus să fie scrise așa de către președintele Sinodului sau de un reprezentant special desemnat?
    – Sunteți conștient că faceți niște afirmații neadevărate și care pot fi contestate chiar și într-o instanță judecătorească? Cum vă permiteți să dezinformați lumea și să manipulați adevăruri istorice? Aveți dvs în mâna actele care pot demonstra ce ați scris?

    Pun aceste întrebări deoarece deunăzi am dat peste acest articol al dvs și am dorit să confrunt aceste informații cu o persoană care a fost chiar “γραμματεας” [grefier = funcţionar judecătoresc (in cazul de fata, al Sfantului Sinod) însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanţei, cu redactarea hotărârilor, cu întocmirea, păstrarea şi comunicarea actelor de procedură] al Sfântului Sinod al IPS Avxentios.

    Ideea este că reproducerea evenimentelor nu sunt deloc obiective, ci cu o puternică influență personală a unei tabere care doreste să justifice anumite acte greșite comise în istoria sinodului florinit.

    Având în vedere că însuși Sfinția Lui, IPS Avxentios, a iertat ca un tată, căci “tată” îl numeau toți frații de slujire din jurul său, răzvrătirile celorlalți arhierei, observațiile și întrebările adresate de către mine dvs nu au vreun scop tainic, ci pur mărturisirea adevărului așa cum s-au desfășurat evenimentele, într-o manieră obiectivă. Iarăși denigrarea IPS Avxentios prin interpretarea unor evenimente trecute prin aceeași perpectivă subiectivă, nu este corectă și nici măcar bazată pe conjuncturi reale. Nu merită în nici un caz să fie denigrată amintirea Sfinției Sale. Căutați și aflați căci la adormirea IPS Avxentios au fost prezenți arhierei floriniți, chiar dintre cei care au produs schisme, cu speranță și cu inimi smerite, că pot să ceară iertare IPS Avxentios măcar în ultimul ceas pentru neorânduielile săvârșite.

    Deasemenea sunt prezente interpretari eronate, interpolate cu evenimente reale.

    De luat in seamă că internetul este plin de astfel de informații și este bine ca pe viitor sa fiți sigur de ceea ce publicați, deoarece lezați adevarul istoric.

    Ό Θεός μαζί σας!

  21. marin says:

    Suntem din BOSV , Mitropolia Slatioara . Sursa articolului este data , nu aveti decat sa accesati linkul de la finalul acestuia . Nu stiu daca toate informatiile sunt corecte , insa am tradus acest articol si l-am publicat datorita cantitatii mari de informatie care nu area disponibila pana acum in limba romana . Intelegeti ca nu avem cum sa cenzuram sau sa modificam articole preluate din alte surse , problemele ivite se pot discuta insa la aceasta rubrica de comentarii .

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s