,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază!’’ (Efeseni, 5:15)

Scris de Arhiepiscop Averchie (Tauşev)

Într-un limbaj contemporan, aceste cuvinte ale Apostolului s-ar traduce cam aşa ,,Purtaţi-vă cu mare băgare de seamă!…’’ Această exprimare nu pare aşa de imperativă sau de grăitoare dar pentru unii ar putea fi mai uşor de înţeles.

În primul secol al erei noastre, Sfântul Apostol Pavel a scris această epistolă către locuitorii Efesului, un oraş capitală antică din Asia Mică, locuitori care se convertiseră la credinţa în Hristos. Însă această însemnată avertizare a marelui ,,apostol al neamurilor’’, asemenea tuturor scrierilor apostolice în general, ni se adresează şi nouă, creştinilor din toate veacurile şi neamurile.

A ne aduce aminte de această avertizare, este important mai ales pentru noi ,,ultimii creştini’’ care trăim pretutindeni în lume în actualul secol douăzeci. În acest moment, oricine doreşte să rămână credincios Mântuitorului Hristos şi să fie creştin adevărat, se află înconjurat din toate părţile de o multitudine infinită de tot felul de ispite şi de încercări, începând de la cele mai grosolane şi până la cele mai rafinate, care sunt uneori foarte greu de deosebit, dar care sunt deosebit de periculoase şi de pierzătoare.

Întreaga istorie a omenirii din ultimele douăzeci de secole de la ziua în care Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos a apărut în lume, nu este nimic altceva decât lupta încordată a diavolului, prin intermediul oamenilor care i se supun de bună voie sau din nebăgare de seamă, împotriva adevăratei credinţe în Hristos şi a roadelor mântuitoare ale Jertfei răscumpărătoare a Domnului oferită nouă de către El pe Crucea Golgotei – o sforţare intensă de a aduce cât mai grabnic în lume domnia vrăjmaşului lui Hristos, a lui Antihrist.

În această lumină, toate întâmplările din istoria omenirii, toate cotiturile aşa-zisei ,,politici’’ devin mult mai limpezi şi mai uşor de înţeles. Pentru o mai mare siguranţă, mare parte din acestea sunt ascunse cu viclenie, ,,negrul’’ e numit ,,alb’’ şi ,,albul’’ – ,,negru’’ însă Apostolul ne-a avertizat despre aceasta când ne-a scris că ,,însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii’’ (Corinteni II, 11:14). Am observat adeseori acest lucru pe parcursul întregii istorii a omenirii şi se poate observa acest fapt cu deosebire mai des şi mai limpede în zilele noastre. Dacă nu suntem totuşi orbiţi duhovniceşte de aceste ,,slugi ale lui Satan’’ şi dacă nu îi slujim noi înşine lui Satan cu sau fără ştiinţă, atunci putem destul de uşor să înţelegem ce se petrece acum, prin aceea că noi cunoaştem acest aspect fundamental al istoriei lumii, şi nu ne lăsăm târâţi în acea teribilă încăierare ,,pe viaţă şi pe moarte’’ care se desfăşoară în vremea noastră cu râvnă şi cu înverşunare deosebite împotriva Domnului şi Mântuitorului nostru şi a tuturor slujitorilor Săi credincioşi şi a robilor Lui.

Dar vai celor care rămân orbi şi nu văd ori celor care, orbiţi de robia faţă de propriile patimi, sunt atâta de smintiţi de acestea încât nu mai vor să vadă nimic!

Dar ,,slugile lui Satan’’ sau servitorii lui Antihrist ce va să vină, ceea ce este acelaşi lucru, se folosesc de orbirea duhovnicească a majorităţii oamenilor contemporani şi îşi fac lucrarea cu încăpăţânare şi cu insistenţă, şi cu o forţă satanică autentică. Cu eforturi speciale şi utilizând orice mijloace avute la îndemână, având ca sprijin toate resursele sub controlul lor, ei îşi fac adepţi cu forţa care colaborează cu ei în mod conştient sau inconştient, cu voie sau fără voie, pentru pregătirea în lume a circumstanţelor şi a condiţiilor propice foarte apropiatei veniri a lui Antihrist în calitate de conducător al întregii lumi şi stăpân al întregii omeniri.

Cum se săvârşeşte acest lucru?

Iată cum! Prin intermediul şcolilor, al presei, al propagandei verbale, ei răspândesc printre oameni scepticismul şi ateismul, depărtându-i în orice fel de credinţa în Hristos şi de Biserica cea adevărată, înlocuind chiar, atunci când e nevoie şi de folos pentru ei,  adevărata Biserică cu o aparenţă a ei, adică cu o ,,pseudo-biserică’’. Ei subminează toate temeliile unei vieţuiri morale, ridiculizând şi tăgăduind conceptele de conştiinţă, de bine şi de rău. Ei insuflă şi încurajează în mod sistematic desfrâul, mai ales în rândul tinerei generaţii; ei distrug familia prin încuviinţarea divorţurilor facile si legalizarea avorturilor; declară apucăturile sexuale nefireşti, inclusiv homosexualitatea, ca fiind legale şi îngăduite; şi răspândesc tot felul de pornografii.

Sub pretextul ,,libertăţii’’ şi al ,,democraţiei’’ subminează acele guvernări stabile de oriunde ar fi acestea, care sunt întemeiate pe bazele puternice şi sănătoase ale credinţei şi moralităţii, subminând autoritatea lor prin răspândire a tot felul de calomnii şi defăimări. Ei pun la cale persecuţii directe sau cel puţin acoperite asupra credinţei şi a Bisericii, hărţuind şi oprimându-i pe credincioşi, care sunt uneori supuşi unor crude persecuţii. Încurajează creşterea infracţiunilor prin faptul că nu-i condamnă şi nici nu-i pedepsesc pe infractori. În sfârşit, ei încearcă să submineze înseşi fundamentele bunăstării şi prosperităţii materiale a oamenilor prin provocarea unor distrugeri în cadrul economiilor naţionale, prin provocarea inflaţiei şi a crizei, pentru a aduce oamenii în stare de disperare totală şi pentru a crea condiţiile unei anarhii generalizate, etc., etc.

(Dacă Vlădica Averchie avertiza acum jumătate de secol de faptul că toate erau deja pregătite, că slugile lui Antihrist puseseră deja mâna pe toată puterea din stat şi din Biserică, şi de faptul că prin viclenie şi într-ascuns construiau o ,,pseudo-biserică’’, în ce stadiu se vor fi aflând lucrurile oare acum, în vremea noastră? Știm şi din Apocalipsă că adevărata Biserică va fi izgonită în pustie şi prigonită iar marea desfrânată, biserica apostată, se va întina cu toate necurăţiile lumii. Atunci de ce ne vine aşa de greu să înţelegem că, biserica oficială, deşi păstrează toate aparenţele unei biserici adevărate (clădiri, pictură, veşminte, obiecte de cult, etc.), prim simplul fapt că a părăsit adevărata mărturisire a credinţei celei adevărate şi s-a întinat prin colaborarea şi supunerea faţă de puterea necreştină de stat (serghianism) şi prin împărtăşirea cu ,,tainele’’ ereticilor şi păgânilor, a încetat să mai fie Biserica şi a devenit pur şi simplu, aşa cum ne spunea deja Vlădica Averchie, o ,,pseudo-biserică’’? Dar dacă nu credem cuvintelor Vlădicăi Averchie, poate credem cuvintelor Mântuitorului care iată ce are de spus unei astfel de biserici: ,, ceea ce aveţi, ţineţi până voi veni.’’ ; ,, Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară.’’ ; ,, Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta.’’ ; ,, Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.’’ ; ,, Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi. ” ! Oare de ce nu ne vine să credem că Harul lui Dumnezeu (şfeşnicul) se ridică de la biserica apostată şi nepocăită ?  Mai crede oare cineva că bisericile serghianiste şi ecumeniste se vor mai întoarce din drumul pierzării pe care au apucat? )

Dar pentru ce motiv fac ei aceasta?

Pentru ca oamenii aduşi la deznădejde să-l ia pe Antihrist drept salvatorul lor din toate aceste rele şi necazuri, atunci când îşi va face apariţia, să-l venereze şi să-i încredinţeze lui deplina putere asupra întregii omeniri în calitate de dictator, stăpân şi comandant absolut, având putere directă asupra vieţii lor, a morţii lor şi chiar asupra sufletelor lor.

În ce fel îşi ating ţelurile slugile lui Antihrist?

Prin preluarea în mâinile lor, în posesiunea lor totală şi exclusivă, a principalilor formatori ai vieţii omului contemporan şi a tot ceea ce le poate răspândi influenţa pretutindenea şi este în măsură să-i ţină bine în frâu pe oameni – prin acapararea puterii guvernamentale, a capitalului, şi a presei din toate ţările.

Iar de curând, după ce au fost nevoiţi să recunoască faptul că credinţa în Dumnezeu şi în Hristos este încă puternică în oameni, şi nu poate fi aşa de uşor dezrădăcinată şi nimicită,  au preluat cu succes controlul Bisericii în mâinile lor, încercând să devină conducătorii şi controlorii nestăviliţi ai vieţii religioase şi bisericeşti a oamenilor şi chiar să aplice disciplina ecleziastică celor care nu vor să li se supună, astfel încât să-i menţină pe toţi sub puterea lor fără rezistenţă sau împotrivire.

Observăm deja în lumea contemporană că toate au fost pregătite.

Iată de ce ceea ce se petrece atât de limpede şi de evident acum ne dă dreptul neîndoios şi total să vorbim, să scriem şi să predicăm despre apropierea vremii domniei lui Antihrist. Cu toate acestea, ca să spunem adevărul, Antihrist domneşte deja în lumea contemporană şi se luptă cu cruzime împotriva lui Hristos şi a adevăraţilor Lui slujitori pentru a câştiga propria sa influenţă şi putere asupra oamenilor.

Dar unde este, vă întrebaţi.

Nu-l vedem încă întrupat într-o persoană unică, definită, dar el își desfășoară deja lucrarea satanică prin intermediul numeroaselor sale slugi. Iar astfel de oameni începuseră a-și face apariția din timpurile apostolice. Să ne aducem aminte cum a scris despre aceasta iubitul ucenic al lui Hristos, Sfântul Ioan Teologul în prima sa epistolă: ,,şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat…’’ (Ioan I 2:18).

Cum e cu putință să-i deosebești fără greș pe acești ,,antihriști’’ care se înfățișează drept ,,înaintemergători’’ cum ar fi ai lui Antihrist care se va întrupa la sfârșitul veacurilor într-o persoană unică și precisă?

Sfântul Ioan Teologul ne dă un indiciu și despre aceștia, avertizându-ne că: ,,Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.’’ (Ioan I 4:1-3). Oricine trebuie să-și aducă aminte că în persoana ,,înaintemergătorului’’  (lui Antihrist) sunt acei ,,mulți antihriști’’ despre care ne vorbea mai sus Apostolul în al doilea capitol al epistolei sale (versetul 18).

Vedem astăzi o extrem de limpede împlinire – mult mai mult decât oricând înainte – a tot ceea ce a scris Sfântul Apostol în primul secol! De atunci încoace, câți ,,antihriști’’ s-au ivit care ,,nu au mărturisit că Iisus Hristos a venit în trup’’ ori care L-au mărturisit în mod mincinos, înșelător, ducând oamenii în greșeală și luptându-se de fapt împotriva credinței în Hristos – ori tăgăduind-o cu totul, sau distorsionând-o ori deformând-o. Însă un număr deosebit de mare de asemenea ,,antihrişti’’ şi-au făcut apariţia în acest veac cu adevărat păcătos când aceşti ,,antihrişti’’, în mod deschis sau ascuns, au acaparat de fapt în mâinile lor întreaga sau aproape întreaga putere civilă şi bisericească, întregul capital şi toată presa, în timp ce au înlăturat cu hotărâre sau au distrus fizic pe oricine le-a stat în cale, pe oricine i-a împiedicat să-şi ducă la împlinire planurile şi poftele.

Iar ei se mișcă destul de atent și de hotărât către ceea ce nu au realizat încă, nedându-se înapoi de la nici un fel de cruzime, înșelăciune și violență, atâta vreme cât își pot atinge scopul.

Acești ,,antihriști’’ precum și partizanii lor, ajutați de puterea guvernamentală, de capital și de presă își supun lor înșiși și influenței lor pe oricare om care este orb duhovnicește sau robit de propriile patimi. Acești din urmă oameni se gândesc doar la satisfacerea nestânjenită a patimilor lor, își închid ochii față de adevărul curat, neprefăcut al lui Hristos și nu vor să citească sau să audă avertismentele și semnalele de alarmă ale cuvântului lui Dumnezeu, însă într-un fel sau altul au fost robiți de acești ,,antihriști’’ cărora le slugăresc și le fac pe plac, folosind în acest scop acele bunuri pământești pe care și le doresc atât de mult: putere, cinste, bani, lux și plăceri trupești de necinste în care-și află granițele sau limitele lor.

Nici unuia dintre oamenii de acest fel nu îi place să audă sau să citească despre Antihrist; ei râd, te înjură sau te scuipă atunci când le aduci aminte de el, pentru că l-au primit deja pe Antihrist în inimile lor drept călăuză și binefacator, chiar dacă unii dintre aceștia au fost chiar preoți și episcopi ai Bisericii. Vorba Apostolului ,,Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.’’ (Ioan I, 4:5).

Între timp, toți adevărații creștini, și îndeosebi adevărații slujitori ai Bisericii, nu sunt ,,din lume’’ după cum a subliniat Iisus Hristos în predica de rămas bun din fața ucenicilor Săi de la Cina cea de Taină. Iată adevăratele Sale cuvinte pe care orice creștin adevărat trebuie să le cunoască și să și le aducă bine aminte: ,,Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. ‘’ (Ioan, 15: 18-19).

(Ar trebui subliniat aici că Vlădica Averchie Tauşev, ca şi mulţi alţi mari părinţi cu viaţă sfântă din sec.XX – precum Serafim Rose, Ioan Maximovici, Sfantul Mitropolit Filaret ş.a – foloseşte adesea termenii de ,,true orthodox’’ şi ,,True Orthodoxy’’ nu ca şi concepte abstracte ci ca o delimitare terminologică necesară pentru a deosebi pe adevăraţii creştini, mădulare ale ,,Adevăratelor Biserici Ortodoxe’’ – True Orthodox Churches, tradiţionaliste, antiecumeniste şi care urmează Calendarul Sfinţilor Părinţi,  de creştinii bisericilor oficiale apostate – ecumeniste şi nou calendariste, biserici pe care le identifică cu termenul de ,,World Orthodoxy’’ adică ,,Ortodoxia mondială’’ , cea oficială, serghianistă, de stat. Dealtfel, Vlădica Averchie este cel care a formulat ideea că este nevoie de un termen nou pentru adevărata ortodoxie căci termenii în sine de ,,ortodox’’ şi ,,ortodoxie’’ au fost acaparaţi de eretici şi apostaţi – a se vedea bisericile monofizite care se autointitulează ,,ortodoxe’’, precum şi cele eretice ecumeniste care au confiscate pentru ele termenul de ,,ortodoxe’’.)

Așadar, ura lumii care zace în rău este cel mai bun semn că ne aflăm pe calea cea bună – că suntem adevărații urmași ai Domnului Iisus Hristos. Şi viceversa: ,,prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu’ (Iacob, 4:4).

De aceea orice sforțare a noastră de a susține acele ,,stăpâniri’’ din zilele noastre când ,,mulți antihriști’’ care luptă pe față sau în ascuns împotriva lui Hristos și a adevăratei Sale Biserici și care au atât de limpede controlul, orice sforțare de a le face pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce vor aceste stăpâniri, chiar și aceea de a încerca obținerea unei oarecari ,,autorizări’’ din partea lor reprezintă trădare a lui Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față de El, chiar dacă cei care fac acestea poartă haine de clerici. (Este cât se poate de limpede aici ce părere avea Vlădica Averchie, căruia cripto-ecumeniştii i-au confiscat şi cenzurat mesajul, despre serghianism şi serghianişti).

Într-adevăr, și-ar putea cineva închipui pe Apostolii lui Hristos, sau chiar pe credincioșii creștini de rând, ospătându-se după răstignire la aceeaşi masă cu Ana și cu Caiafa sau cu Iuda Iscarioteanul? Dar cât de adesea vedeam noi asta acum?

patriarhul ecumenic” in vizită la sinagoga Park East din New York din 6 noiembrie 2009,      în timpul săvârşirii serviciului religios iudaic,                                                                    pentru a primi Premiul Macabeilor

Nu degeaba ne-a avertizat pe noi, în persoana efesenilor, Sfântul Apostol Pavel: ,,Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.“ (Efeseni 5:15-16), cu alte cuvinte ,,purtați-vă cu mare băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, folosindu-vă bine de timp, pentru că zilele sunt rele.’’

Se pare că de la apariția Creștinismului pe pământ nu au mai fost vreodată ,,zile mai rele’’ decât cele pe care le trăim azi. ,,Acum toate de peste tot sunt pătrunse și din ce în ce  mai pline de rău’’ –  falsitatea, înșelăciunea, viclenia și trădarea, chiar din partea celor la care nu te-ai aștepta, judecând după poziția deținută și vocația avută.

Dar iată ceva straniu și trist! Mulți, foarte mulți oameni, deși văd și cunosc toate acestea, se poartă precum cei ,,neînțelepți’’ mai degrabă decât cei ,,înțelepți’’, se pierd pe ei înșiși și pe cei atrași către ei în abisul veșnicei, și nu doar temporalei și pământeștii pieiri.

Nu trebuie să ne fie teamă de ura lumii față de noi, mângâiați fiind totdeauna de cuvintele lui Hristos pentru noi, ci mai degrabă trebuie să ne temem ca nu cumva să nu ne aflăm și noi pe calea celui rău și a trădării. Pentru că există o mulțime de ispite care conduc într-acolo în lumea contemporană. Cât de des, pur și simplu la fiecare pas, poate cineva întâlni oameni care trăiesc doar în rău și în trădare pentru a-și agonisi bunăstare pământească, fel de fel de bunuri pământești și o viață conform cu propria lor voie!

Se gândesc oare – acești oameni – la ce răspuns vor da în fața Înfricoșatului Scaun de Judecată al lui Hristos, mai ales dacă se află în pozițiile responsabile de cârmuitori ai Bisericii sau ai vieții guvernamentale? Simplul fapt că nu le place să audă despre acest subiect sau să-și amintească de el sau faptul că vorbesc despre asta cu dispreț este o mărturie pentru ultimul lucru – lipsa lor de credință ! Dar acolo nu-i va salva nici chiar cea mai isteață și mai diabolică ,,politică’’  sau ,,diplomație’’!

Însă fiecare dintre noi trebuie să se gândească profund și serios la tot ce s-a spus în legătură cu avertizarea Sfântului Apostol Pavel, care este cât se poate de potrivită pentru vremea noastră:

,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază!’’

http://users.sisqtel.net/williams/archbishopaverky/seethenthatyewalkcircumspectly.html

http://orthodoxeschatology.blogspot.com/2009/05/see-then-that-ye-walk-circumspectly.html

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ortodoxie necenzurata și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la ,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază!’’ (Efeseni, 5:15)

  1. Pingback: ,,Socotiţi, drept aceea, cum să umblaţi cu pază!’’ (Efeseni, 5:15) - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s