Răspunsul Sfinților Părinți ai Bisericii la pozițiile fundamentale ale ecumeniștilor nou calendariști

“Mânată de ceea ce este drept, mintea află adevărul; dar mânată de pasiune, ea îl va și respinge.”

Sfântul Talasie al Africii (Filocalia I, 1:58)

Cuvânt înainte:

Cu ocazia desfăşurării nefericitelor rugăciuni cu ereticii în biserica oficială, propunem cititorilor spre cugetare mai adâncă câteva citate din Sfinţii Părinţi ai Bisericii care se constituie şi azi şi pururea în răspunsul dat de Biserică celor care au dat cugetarea Bisericii pe ,,înţelepciunea” oamenilor, adică au schimbat Adevărul lui Dumnezeu pe erezie.

Nu este vorba aici despre citarea trunchiată și scoasă din context a Sfinților Părinți sau a Sfintei Scripturi și nici despre părerile personale ale vreunuia sau altuia dintre Părinți sau ,,mari duhovnici” (despre care se știe că uneori au mai și greșit în mod individual), cum se mai obișnuiește a se cita trunchiat și a se denatura mesajul arhiepiscopului. Averchie Tauşev, al Sfântului Ioan Maximovici sau al Cuviosului Serafim Rose, şi după cum, de pildă, pr.Cleopa ni se bagă pe gât ca o părere infailibilă pentru a susține toate aberațiile ecleziologice, ci este limpede pentru cei care au urechi să audă și ochi să vadă că aici este consensul tuturor Părinților Bisericii și al Bisericii cu privire la atitudinea pe care trebuie să o avem față de erezie.

Aceste citate sunt necesare pentru că asistăm, pe de o parte, la o relativizare a Adevărului care a vorbit în Biserică şi care este prezent în Sfânta Tradiţiile şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, iar pe de altă parte, la o falsificare a teologiei ortodoxe cu ajutorul unor simulacre de gândire lumească ce pot fi foarte ușor confundate cu adevărata teologie de către oameni care, fie nu se instruiesc deloc, fie nu se instruiesc apelând la surse (la Sfintele Scripturi și la Sfinții Părinți) ci apelând la medii de informare puternic poluate (scrieri de genul: compilații de texte disparate de ici de colo, scrieri mai noi sau mai vechi ciuntite de cenzura oficială bisericească, teologia tinerilor foști idolatrii, actuali mari apărători și atoateștiutori în ale ortodoxiei, site-uri internet care se ocupă doar cu confiscarea ,,luptei tradiționaliste” și a autorității Sfinților Părinți și a Bisericii, cu poluarea și denaturarea mesajului acestora, predicile ,,preoților” bisericii oficiale, mass-media și tot felul de alte surse care le sunt mai la îndemână și care îi scutesc pe cei ce nu vor sau care nu pot să cerceteze mai adânc, de efortul de a purcede la un studiu și o trăire a credinței mai aprofundate, mai sistematice, mai consecvente și mai îndatoritoare, care cheamă totodată și la o raportare justă, deși incorectă politic, la realitatea înconjurătoare, așa cum este ea, și nu cum le place unora sau altora să o vadă.

De ce aceste texte? Pentru că ele rezumă principalele răspunsuri la principalele argumente ale ereticilor ecumeniști cu privire la lepădarea Tradiției. Pentru că demersul logico-teologic de astăzi se află în acest punct de cotitură extrem de periculos:

Circumstanțe:

–      toată lumea recunoaște (inclusiv ,,tradiționaliştii” bisericilor oficiale), că ecumenismul este erezie, şi nu orice fel de erezie, ci ,,erezia ereziilor” (Sf.Iustin Popovici). Nimeni, în afara ereticilor ecumenişti înşişi, nu îndrăzneşte să argumenteze împotriva acestui adevăr. Se cunoaşte de asemenea, mai mult sau mai puţin, şi cât de adânc și de larg a pătruns această oribilă erezie în trupul bisericilor ortodoxe oficiale, și cât de veche este ea aici, adică mai bine de trei generaţii.

–      istoria dovedeşte că lepădarea Tradiţiei, relativizarea dogmelor şi a canoanelor (începute cu adoptarea ,,calendarului nou”, ,,ridicarea” anatemelor, recunoaşterea ,,tainelor” anglicanilor, monofiziţilor, romano-catolicilor, rugăciunile în comun, etc.) îşi află originea în mişcarea ecumenistă impusă în bisericile oficiale de către ,,cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui” (Evanghelia după Ioan, 10, 12).

Date fiind aceste circumstanţe, sunt mulţi care încearcă cu tot dinadinsul să ne convingă că:

–      putem şi chiar trebuie să avem părtășie cu ,,ierarhii” eretici şi că aceştia au har, adică există succesiune apostolică indiferent de mărturisirea dreaptă a credinţei apostolice şi că poate exista erezie în Biserică. (nişte hule nemaiauzite)

–      nu există, vezi Doamne, nici o legătură între lepădarea Tradiției (de ex, schimbarea calendarului) și mișcarea ecumenistă.

–      Ar exista cică, putința și datoria unei ,,lupte din interiorul bisericii eretice și că nu e nicidecum indicată sau necesară ruperea comuniunii cu ereticii ,,din biserică” (ce hulă!)

–      Se ridică agnosticismul la rang de dogmă. Adică nu știm noi în ce Biserică e Har şi ce biserică a căzut din Har de vreme ce acestea sunt ,,judecățile lui Dumnezeu” iar noi nu avem acces la ele. Noi poate că nu știm, dar Biserica știe unde e Har și unde nu, unde e erezie și unde nu iar noi, dacă suntem cu adevărat mădularele Ei, știm și noi acest lucru cu certitudine de vreme ce Biserica și Părinții nu ne-au lăsat neștiutori, ci ne-au transmis asemenea comoară de scrieri și de tradiții și ne dă harul Sfintelor Taine.

–      Anatemele din trecut ar fi nelucrătoare și insuficiente (ar fi expirat cică) și e nevoie de noi anateme pentru ereticii de azi ca ei să cadă din Har, și de sinod pan-ortodox, ceea ce înseamnă că ereticii de azi sunt ortodocși și așa vor fi pentru totdeauna căci e limpede că un sinod ,,pan-ortodox” compus din eretici ecumeniști nu va condamna nicicând ecumenismul.

–      Schismele ar fi cică în raport cu ,,ierarhii” eretici și cu clădirile, nu în raport cu credincioșia față de adevărata credinţă şi de Tradiţie (adică s-a căzut în erezia romano-catolică a infailibilităţii ierarhilor).

–      Iconomia trebuie practicată în mod abuziv, ca regulă, şi nu ca excepţie cu scopul mântuirii celui aflat în primejdie să-şi piardă sufletul.

–      ,,calendarul nu e dogmă” şi în general, orice componentă individuală a Sfintei Tradiții nu ar fi dogmă și se poate renunța la ea. Uită că de fapt Ortodoxia e ,,pachet complet”, ca să vorbim într-un limbaj pe înțelesul omului de azi, adică dacă o ciuntești nu mai e Ortodoxie, după cum și Adevărul, dacă omiţi ceva din El, nu mai e adevăr, ci minciună! Conform cugetării lor strâmbe, în curând vom avea biserici cu preoţi la costum sau îmbrăcaţi precum rockerii, tunşi punk, tatuaţi, biserici futuriste cu poze de politicieni printre icoane, slujbe cântate la dvd-player sau chiar săvârșite de holograme, pentru că, nu-i așa, veșmintele preoţilor, arhitectura bisericii şi câte și mai câte ,,nu sunt dogme”. Iar cine se rupe de aceștia, ,,săvârşeşte schismă”. Ne întrebăm ce va fi dacă hotărăsc mâine mai marii lumii că mâine nu este sâmbătă, ci miercuri? Când vom avea noi creştinii cu adevărat ortodocşi liturghia duminicală şi ziua închinată Domnului?

Iată fraţilor de ce grozăvii şi hule vor unii să ne convingă! Îngăduiţi să-i întrebăm şi noi: care au fost şi care sunt roadele acestei lupte dinlăuntru a lor?

,,Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”

Poziția noilor calendariști:

Cel de-al 15-lea al Canon al Sinodului I-II este opțional și nu obligatoriu. Adică, în ceea ce privește un episcop care învață erezia, (canonul) nu cere în mod absolut clerului să oprească pomenirea lui înainte de condamnarea lui, ci doar le dă puterea de a proceda astfel. Dacă… fără a îmbrățișa învățăturile ierarhului, un cleric continuă să îl pomenească în timp ce așteaptă hotărârea sinodală, atunci el nu este în nici un fel condamnat de către Canon.

Răspunsul Părinților Bisericii:

Toți învățătorii Bisericii, toate sinoadele, și toate Sfintele Scripturi, ne îndeamnă să fugim de cei care susțin alte învățături și să ne rupem de părtășia cu aceștia.

Mărturisirea de credință, XIII, 304, Sfântul Marcu al Efesului

Cu voce puternică, Sfântul Ioan Hrisostom a spus tare că nu doar ereticii, ci și aceia care păstrează comuniunea cu aceștia, sunt dușmani ai lui Dumnezeu.

Scrisoare către starețul Teofil , Sfântul Teodor Studitul (pag.99, 1049)

Țineți-vă departe de ereziile vătămătoare de suflet, a căror împărtășire este înstrăinare de Hristos.

Sfântul Teodor Studitul (pag.99, 1216)

În ce privește Credința, ereticii au naufragiat cu totul; cât despre ceilalți, chiar dacă în cugetarea lor nu s-au scufundat încă, cu toate acestea, din pricina părtășiei lor cu erezia, au fost și ei nimiciți împreună cu aceia.

Scrisoare către Patriarhul Ierusalimului , Sfântul Teodor Studitul (pag.99, 1164)

Mi-ai spus că te-ai temut să îi spui preotului tău să nu pomenească pe ereziarh; … Nu îmi voi îngădui să îți spun nimic despre aceasta în momentul de față, doar că împărtășania este pur și simplu pângărită prin pomenirea lui, chiar dacă el, cel care îl pomenește, este ortodox.

Ibid

Dacă doar spunând “Bun venit” (Epistola a II-a a Sfântului Apostol Ioan, 10-11) este totuna cu a te face părtaș la faptele rele ale altuia, cu cât mai mult este părtășia fastuoasă chiar în prezența harului divin și a înfricoșătoarelor Sfinte Taine? Căci dacă El, cel este de față este Adevărul însuși, cum să presupui că El va adeveri această mare minciună, adică aceea că acest om ar trebui socotit drept un patriarh ortodox printre ceilalți patriarhi ortodocși? În momentul în care Sfintele Taine sunt săvârșite, vom juca noi rolul unui actor pe scenă? Și cum va suferi aceste lucruri sufletul unui creștin ortodox și nu se va reține direct de la părtășia cu cei ce pomenesc, și nu îi va considera pe aceștia drept oameni care obțin foloase josnice din cele sfinte?

Pentru că, de la bun început, Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu a înțeles că pomenirea numelui ierarhului în biserică a însemnat părtășie desăvârșită cu acesta. Pentru că este scris în interpretarea Sfintei Liturghii că preotul care slujește pomenește numele episcopului, demonstrând prin aceasta supunerea față de un superior, și că este părtaș cu acesta și urmaș al lui în cele ale Credinței și în Sfintele Taine.

… Și Dumnezeu a făcut cunoscut acest lucru spunând că “preoții ei nu au băgat în seamă legea mea, și au spurcat sfintele mele” (Iezechiel 22:26). Cum? Pentru că ,,între cel sfânt și între cel spurcat nu au făcut osebire”, ci au considerat pe toți la fel. Totuși, ar trebui să facem aceasta cu titlu de iconomie? Dar cum poate o asemenea iconomie, care pângărește cele sfinte și îl depărtează pe Duhul Sfânt de la acestea, să fie primită conform cu ce a spus Domnul, de vreme ce pricinuiește celor credincioși pierderea înfierii (ca și fii ai lui Dumnezeu) și îi lipsește de iertarea păcatelor lor? Într-adevăr, poate fi vreo iconomie mai dăunătoare decât aceasta?…

Din scrisoarea Părinților Atoniţi către Împăratul Mihail Paleologul, împotriva lui Ioan Vekkos, care era patriarh al Constantinopolului la vremea aceea,

și care nu fusese caterisit încă de nici un sinod.

Nota autorului: După cum se știe, acești Părinți din Sfântul Munte Athos au semnat această epistolă puțin mai târziu cu sângele propriului martiriu.

Poziția noilor calendariști:

Aceasta, fratele meu, este ecleziologia Bisericii Ortodoxe. Cât despre restul, adică, acei oameni (clerici și mireni) să se ridice și să își denunțe episcopii, pe care Biserica Ortodoxă Universală îi acceptă, acesta este Protestantism pur.

Răspunsul Părinților Bisericii:

Când Sfântul Ipatie a aflat ce fel de păreri susținea Nestorie, fără întârziere, în Biserica Apostolilor, a șters numele lui din diptice, pentru a nu mai fi pronunțat în momentul Cuminecării. (aceasta a fost înainte de condamnarea lui Nestorie de către al Treilea Sinod Ecumenic).

Atunci când prea cuviosul Episcop Eulalie a auzit despre aceasta, s-a neliniștit cu privire la urmările acestui fapt. Și văzând că s-a auzit despre asta în afară, Nestorie i-a poruncit de asemenea să-l mustre pe Ipatie. Pentru că Nestorie era încă puternic în oraș. Episcopul Eulalie i-a spus astfel lui Ipatie: De ce i-ai șters numele fără să înțelegi care ar putea fi urmările? Sfântul Ipatie a răspuns: “Din momentul în care am aflat că a spus lucruri nedrepte despre Dumnezeu, nu am mai fost în comuniune cu el și nu îi mai pomenesc numele; pentru că el nu este ierarh.” Atunci, episcopul a spus cu mânie: “Afară cu tine! Schimbă ce ai făcut, sau voi lua măsuri împotriva ta.” Sfântul Ipatie a răspuns: “Fă precum dorești. În ce mă privește, am hotărât să sufăr orice, și cu aceasta în minte am procedat astfel.”

Din viața Sfântului Ipatie , (Surse Creştine, no. 177, pp.210-214)

După cum a arătat istoria, Sfântul Maxim (care a fost doar un simplu călugăr, nici măcar hirotonit) și cei doi ucenici ai lui au fost cei care au rămas ortodocși, iar toți acei străluciți, faimoși și influenți patriarhi și mitropoliți împotriva cărora a scris Sfântul, au fost cei ce s-au aflat în erezie. Când s-a reunit în final al Șaselea Sinod Ecumenic, printre cei condamnați pentru erezie s-au aflat patru patriarhi ai Constantinopolului, un Papă al Romei, un patriarh al Alexandriei, doi patriarhi ai Antiohiei și o mulțime de alți mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi. De-a lungul tuturor acelor ani, acel simplu monah a fost drept, și toți acei ierarhi de seamă au greşit.

Din Epilogul “vieții Sfântului nostru Părinte Maxim Mărturisitorul” O

Atunci de ce spune Pavel “Ascultaţi pe învățătorii voştri şi vă supuneţi lor” (Epistola către Evrei 13:17) abia după ce a pomenit mai înainte “la a căror săvârșire a vieții privind, să le urmați credința..” (Epistola către Evrei 13:7) și abia apoi a spus: Ascultați pe cei ce au autoritate asupra voastră și vă supuneți lor. Ce-ar fi dacă (spuneți voi), dacă el este netrebnic, ar trebui să ne supunem? Netrebnic? În ce sens? Dacă e într-adevăr în chestiunile legate de Credință, fugiți și ocoliți-l; nu doar de ar fi om, ci chiar de ar fi înger coborât din Ceruri; dar dacă e cu referire la viața lui personală, nu fiți prea curioși.

O Părintele Christopher Birchall, trans. “Viața Sfântului nostru Părinte Maxim Mărturisitorul” (Boston: Mănăstirea Schimbării la Față, 1982) pp.53-69

Omilia 34 la Evrei Sfântul Ioan Hrisostom

Poziția noilor calendariști:

Cât de mare va fi răspunderea noastră dacă subminăm judecata Bisericii, de vreme ce credem că cunoaștem judecata lui Dumnezeu. Nu este infinit mai bine, și mai smerit, și mai sigur, să urmăm hotărârile Bisericii? Fratele meu, este o supremă înșelătorie să avem o părere despre care să știm cu siguranță că este alegerea lui Dumnezeu. Vai, de o mie de ori vai Bisericii, dacă oamenii, în special mirenii, afirmă astfel de răzvrătiri.

Răspunsul Părinților Bisericii:

Ci măcar și noi, sau Înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie. Precum am zis mai înainte și acum iarăși zic: oricine de vă va binevesti afară de ceea ce ați luat, anatema să fie.

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 1:8-9

Mă voi gândi la episcop și la mirean. Oile sunt raționale, și nu iraționale, astfel că nici un  mirean nu poate zice vreodată: “eu sunt o oaie și nu păstorul, și nu dau socoteală de mine însumi, ci păstorul trebuie să aibă grijă de asta, și el singur va plăti pentru mine.” Pentru că precum oaia care nu urmează bunului păstor va cădea pradă lupilor spre propria ei pieire, tot astfel este limpede că și oaia care urmează păstorului celui rău va dobândi moartea; pentru că el o va devora cu totul. Pentru acest motiv, este de trebuință să fugim de păstorii cei răpitori.

Constituțiile Apostolice, 10:19 (pag 1,633)

Păşind pe calea cea fără de greșeală și de viață dobânditoare, să ne smulgem ochiul care ne smintește, nu cel fizic, ci cel duhovnicesc. De exemplu, dacă un episcop sau un preot (care sunt ochii Bisericii) se poartă rău și smintesc oamenii, ei trebuie să fie smulși. Pentru că ne e mai de folos să ne adunăm fără ei în casa de rugăciune, decât să fim azvârliți cu tot cu ei în gheena de foc împreună cu Ana și Caiafa.

Sfântul Atanasie cel Mare (pag.26, 1257 C)

Poruncim ca acei clerici care cugetă deopotrivă (învaţă de acord) cu sinodul ortodox şi ecumenic să nu se supună nicidecum şi în nici un chip episcopilor care s-au dezbinat, sau celor care se despart (de Biserică).

Al treilea canon al celui de-al Treilea Sinod Ecumenic

Mereu să reaprindeți această credință înlăuntrul vostru și să vă păstrați nepătați și nepângăriți, neavând nici o părtășie cu cel amintit (Nestorie), și nici însoțindu-l de parcă ar fi vreun învățător, atâta vreme cât rămâne un lup și nu un păstor… Noi suntem în părtășie cu acei clerici și mireni care s-au separat de el sau care au fost caterisiți de el pentru motiv de dreaptă credință, pentru că nu susținem nedreapta lui osândă; ci mai degrabă îi lăudăm pe cei ce au suferit, și le spunem: “Fericiți sunteți voi dacă sunteți ocărâți din pricina Domnului; pentru că Duhul și puterea lui Dumnezeu se odihnesc deasupra voastră.”

O scrisoare a Sfântului Chiril, Patriarh al Alexandriei, către preoții și poporul din Constantinopol înainte de convocarea celui de-al Treilea Sinod Ecumenic , care a condamnat pe Nestorie (Mansi IV, 1096)

Îi rog fierbinte pe toți oamenii din Cipru care sunt adevărați fii ai Bisericii Sobornicești să fugă cât îi țin picioarele de acei preoți care au căzut și s-au supus latinilor; nici să se adune în biserică cu ei, nici să primească vreo binecuvântare din mâinile lor. Pentru că este mai bine pentru voi să vă rugați lui Dumnezeu singuri în casele voastre decât să vă adunați împreună în bisericile celor de cuget latin.

Gherman al II-lea, Patriarh al Constantinopolului

Printre noi, nici patriarhi și nici sinoade nu au fost vreodată în stare să introducă inovații, pentru că apărătorul Credinței este chiar trupul Bisericii, adică oamenii înșiși, care doresc să aibă credința veșnic neschimbată și identică cu cea a Părinților lor.

Răspunsul patriarhilor ortodocși ai Răsăritului către Pius al IX-lea, emis în 1848

Nu doar dacă posedă rang sau cunoaștere, este cineva obligat a se strădui să învețe pe alții dogmele Bisericii, ci și de-ar fi doar un simplu ucenic, oricine este obligat să mărturisească adevărul cu curaj și în mod deschis.

Scrisoarea a doua (cartea a doua) către monahi Sfântul Teodor Studitul (pag.99,1120 B)

Poziția noilor calendariști:

De vreme ce Biserica nu i-a caterisit (pe episcopii noștri eretici), nu trebuie să ne lepădăm de ei, nici să încetăm comuniunea cu aceștia.

Răspunsul Părinților Bisericii:

Cel ce nu spune “Anatema” celor aflați în erezie, să fie anatema!

Al șaptelea sinod ecumenic

Este păstorul un eretic? Atunci este un lup! Trebuie să fugiți de el; să nu vă înșelați să vă apropiați de el, chiar de pare blând și supus. Fugiți de părtășia și dialogul cu el așa cum ați fugi de un șarpe veninos.

Omilia a 15-a, 10 Sfântul Fotie cel Mare

Poziția noilor calendariști:

Însă, până când se va întâmpla aceasta (adică condamnarea lor de către Biserică), ierarhul sau preotul care a căzut în erezie continuă, printr-o anumită iconomie divină, să împărtășească harul divin.

Răspunsul Părinților Bisericii:

Harul și Adevărul au venit prin Iisus. Ei au părăsit Adevărul, în care se laudă autorul Proverbelor, spunând: “Vocea mea va cugeta adevărul”; îmbrățișând minciuna, este clar că au căzut din har.

Hotărâri ale Sinodului al șaptelea Ecumenic

Poziția noilor calendariști:

“A fost Nestorie în Biserică în tot acest timp înainte de a fi anatematizat (de către al treilea sinod ecumenic)?” întreabă triumfător neo-ortodoxul. Da, a fost! Aceasta este totuna cu a spune că a fost un ierarh în activitate al Bisericii lui Hristos! Și dacă nu a fost pentru voi, a fost însă pentru Sfântul Chiril și pentru Sinodul Bisericii din Alexandria, și pentru cel de-al treilea Sinod Ecumenic însuși! Ați citit vreodată faimoasele scrisori scrise de către dumnezeiescul Chiril către Nestorie, și care au fost trimise către acesta după ce și-a proclamat erezia? Vedeți cum se adresează el către deja ereticul Nestorie? “Către prea cuviosul și temătorul de Dumnezeu, conslujitorul Nestorie.” Ce vreți mai mult? …. Sinodul (al treilea ecumenic) a judecat învățăturile sale ca fiind eretice și le-a condamnat în absență… “Cu multe lacrimi (spun părinții sinodului în privința hotărârii lor de condamnare), am procedat la această severă sentință împotriva lui: prin urmare, Domnul nostru Iisus Hristos, care a fost blasfemiat de către el, a hotărât prin acest prea sfânt Sinod că Nestorie este străin de treapta episcopală și de orice consiliu preoțesc.” Ai auzit aceasta ? A fost sau nu a fost Nestorie un episcop în activitate până la condamnarea acestuia de către al treilea Sinod Ecumenic?

Răspunsul Părinților Bisericii:

Să fie hotărârea noastră clară: aceea că dacă nu predicați aceeași învățătură cu privire la Hristos, Dumnezeul nostru, așa cum este ea îmbrățișată de către Biserica romanilor, Alexandriei, și de către întreaga Biserică Sobornicească, pe care a îmbrățișat-o atât de minunat și marea Biserică a Constantinopolului înaintea voastră, și dacă în zece zile (numărate din ziua acestei înștiințări) nu respingeți în mod deschis și prin mărturisire scrisă această inovație păgână, care caută să separe ceea ce Sfânta Scriptură a unit, veți fi izgonit din Biserica Universală.

O scrisoare a Papei Celestin I al Romei către ereticul Patriarh Nestorie al Constantinopolului, scrisă în numele sinodului local al Romei, care a condamnat pe Nestorie înainte de convocarea celui de-al treilea sinod ecumenic.

Facem obiecția noastră către dvs. în aceasta epistolă, și vă sfătuim să vă abțineți de la așa o învățătură vătămatoare și perversă, pe care o credeți și o învățați, și să alegeți Credința cea dreaptă… Altfel, dacă înălțimea voastră nu faceți aceasta până la vremea precizată în epistolele trimise către dvs de către conslujitorul nostru, cel mai drept și temător de Dumnezeu episcop al Romei, Celestin, să știți că nu veți avea părtășie cu noi, nici loc sau cuvânt de spus printre preoții și episcopii lui Dumnezeu.

Sfântul Chiril al Alexandriei către Nestorie, în numele Sinodului din Alexandria, care a condamnat pe Nestorie înainte de convocarea celui de-al treilea Sinod Ecumenic (Mansi, IV, 1081)

Notă: Precum vedem, Nestorie a fost aruncat afară din Biserica înainte de a fi convocat cel de-al treilea Sinod Ecumenic. Dar poate că unii ar spune: “foarte bine, el a fost izgonit înainte de cel de-al treilea Sinod Ecumenic, dar a fost un sinod cel care a făcut-o.” Totuși, de când a fost izgonit din Biserică, și nu a mai avut “nici loc sau cuvânt de spus printre preoții și episcopii lui Dumnezeu”, de ce a mai fost convocat al treilea Sinod Ecumenic și de ce l-a mai condamnat încă o dată? Au crezut Părinții că hotărârile lor sinodale anterioare au fost fără de efect? Dacă este hotărârea unui sinod, și nu faptul că cineva predică în mod conștient erezia, ceea ce îndepărtează harul de cineva, atunci care dintre Sinoade a îndepărtat harul preoției de la Nestorie? Sinodul de la Alexandria? Cel de la Roma? Al treilea Sinod Ecumenic? Când, în ultimă instanță, a fost tăiat Nestorie din Biserică? În orice caz, nu sinodul este cel ce îndepărtează harul. Domnul nu ia ordine de la oameni ! Sinodul doar confirmă faptul că harul s-a îndepărtat și declară oficial acest lucru prin hotărârile sale. Să nu uităm că atunci când Sfântul Chiril a scris către clericii și mirenii din Constantinopol, după cum am citit mai sus, el s-a referit la Nestorie ca la “un lup” chiar înainte de sinod; și iarăși, după cum am văzut, cu mult înainte de hotărârea oricărui sinod, cu mult înainte ca Chiril sau Celestin al Romei să fi aflat despre sau să se fi îngrijorat pentru această problemă, Sfântul Ipatie, un preot sub jurisdicția Constantinopolului, a încetat să își pomenească patriarhul, pe Nestorie. Iar când episcopul său fricos Eulalie l-a mustrat, acest prea sfânt preot a răspuns: “Din momentul în care am aflat că a spus lucruri nedrepte (adică învățături eretice) despre Domnul meu, el nu mai este un episcop, iar eu nu mai sunt în comuniune cu el și nu îi mai pomenesc numele în timpul Liturghiei”. Ce diferență între preoții acelor vremuri și arhimandriții din zilele noastre!

Poziția noilor calendariști:

Un război continuu și susținut împotriva acțiunilor patriarhului: Da. Schismă: NU (de subliniat ca noii calendaristi inteleg prin schisma ruperea de organizatia administrativa a Bisericii , ei nu iau in considerare schisma facuta prin ruperea fata de adevarul credintei ortodoxe prin ecumenism si alte erezii)

Răspunsul Părinților Bisericii:

Aceasta este într-adevăr pace, când se taie cel bolnav, când e îndepărtat cela ce dă naștere la răzvrătire.

Omilia 35 la Sfânta Evanghelie după Matei

Sfântul Ioan Hrisostom

Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.

Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 5:13

Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.

Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel 3:6

Sunt convins că, cu cât mă depărtez mai mult de el (patriarhul) și de cei ca el (cei de cuget latin), cu atât mă trag mai aproape de Dumnezeu și de toți cei drept credincioși și de Sfinții Părinți; și cu cât sunt mai despărțit de ei, cu atât mai unit sunt cu adevărul și cu Sfinții Părinți.

Sfântul Marcu al Efesului (pag,160, 53 C)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui.

Evanghelia după Matei 10:34-36

Este bine să fii în pace cu toți, dar (numai) atunci când ei sunt în acelaşi cuget cu noi în ce privește credința; pentru că pacea cu ceea ce este drept și bun este cea mai minunată și mai folositoare avuție; dar când este față de ceea ce este rău și înrobitor, atunci este cel mai de ocară și din toate lucrurile, cel mai rușinos și mai vătămător. Pentru că există o înțelegere rea și o neînțelegere bună; există o despărțire bună și o potrivire rea. Iar dacă prietenia devine o cauză de pierzare pentru unii, atunci ura devine o virtute pentru aceștia. Mai bună este o separare din cauza lipsei de patimă decât o înțelegere de dragul patimii.

Iosif Bryennius, învățătorul Sfântului Marcu Eugenicul

Mai bine un război vrednic de laudă decât o pace care ne desparte de Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Teologul

Poziția noilor calendariști:

O întreagă armată de ierarhi evlavioși și de preoți din Biserica Ortodoxă Universală păstrează adevărul, iubește credința originală, se lipește cu statornicie de tradițiile Părinților, se necăjește din pricina turului de forță și a acțiunilor încrezute ale unor lideri ai Bisericii, dar, utilizând iconomia, îi suportă pentru a cruța pacea Bisericii.

Răspunsul Părinților Bisericii:

Orice slujitor care a tăcut și nu a făcut nimic să împiedice hoții de la a sparge casa stăpânului pentru a-l jefui, ci i-a lăsat să fure totul și să plece, va fi socotit vinovat de stăpânul său ca un hoț trădător precum aceștia, chiar dacă nu a făcut nimic pentru a-i ajuta.

Omilia a șaptezecișiopta Sfântul Simeon Noul Teolog

Chiar de-ar renunța cineva la toate avuțiile din lume, și totuși are părtășie cu erezia, el nu poate fi socotit prieten al lui Dumnezeu, ci mai degrabă un vrăjmaș al Lui.

Sfântul Teodor Studitul

Nu ascultați nici de monahii, nici de preoții care învață lucruri nelegiuite și care le expun cu răutate. Și ce zic eu doar de monahi sau preoți? Nu îi urmați nici măcar pe episcopii care în mod prefăcut vă predică să faceți, să spuneți și să credeți lucruri nefolositoare. Care om evlavios va păstra tăcerea, sau care va rămâne împreună în pace? Pentru că tăcerea înseamnă încuviințare. De multe ori se știe că războiul este vrednic de laudă, iar bătăliile se dovedesc a fi mai bune decât o pace care vătămează sufletul. Pentru că este mai bine să ne despărțim de cei care nu cred cum trebuie, decât să îi urmăm într-o înțelegere rea și, prin unirea noastră cu ei, să ne despărțim noi înșine de Dumnezeu.

Sfântul Meletie Mărturisitorul

Pentru că dacă (necredincioșii și ereticii), deși statorniciți în minciună, se folosesc de orice mijloace pentru a tăinui infamia părerilor lor, în timp ce noi, slujitorii adevărului, nici nu putem deschide gura, cum să nu blameze ei marea slăbiciune a învățăturii noastre? Cum pot ei să nu se îndoiască de credința noastră socotind-o înșelăciune și nebunie? Cum să nu-l blasfemieze pe Hristos ca pe un amăgitor și un șarlatan…? Și noi suntem de vină pentru această blasfemie, pentru că nu dorim să stăm treji întru apărarea credinței, ci socotim aceste lucruri de prisos și ne îngrijim doar de cele pământești.

Omilia 17 la Evanghelia după Ioan Sfântul Ioan Hrisostom

Oricine poate să mărturisească Adevărul și nu face acest lucru, va fi găsit vinovat de Dumnezeu.

Conversație cu Trifon, cap.82 Sfântul Iustin Filosoful

Este poruncă de la Dumnezeu să nu rămânem tăcuți atunci când credința se află în pericol. Deci, când este vorba despre credință, nimeni nu poate spune “Cine sunt eu? Un preot, un cârmuitor, un luptător, un fermier, un om sărac? Nu e treaba mea să vorbesc sau să mă îngrijesc de asta.” Vai! Pietrele vor striga, iar voi rămâneți tăcuți și nepăsători?

Epistola 81 Sfântul Teodor Studitul (pag.99, 1321 AB)

Poziția noilor calendariști:

Iubiții vechi calendariști au părăsit-o (biserica oficială), care va să zică nu pot să renunțe la ceva de mică însemnătate…

Răspunsul Părinților Bisericii:

Faptul că nu ne revoltăm din cauza lucrurilor neînsemnate este pricina tuturor nenorocirilor; și pentru că micile greșeli scapă corecției corespunzătoare, altele mai mari se strecoară… După cum  într-un trup, o neglijare a unei răni produce febră, infecție și moarte; așa și cu sufletul, micile rele trecute cu vederea deschid ușa unora mai grave… Dar dacă o mustrare corespunzătoare s-ar fi dat la început celor ce încearcă să se depărteze de îndemnurile sfinte și să schimbe câteva lucruri mici, o asemenea pacoste nu ar fi apărut, nici o asemenea furtună nu s-ar fi iscat asupra Bisericii; pentru că acela care a răsturnat ceea ce este fără importanță în ce privește adevărata credință, va produce cădere în toată.

Omilia Întâi la Epistola către Galateni  Sfântul Ioan Hrisostom

Secolul al șaisprezecelea a născut patru mari bestii: erezia lui Luter, erezia lui Calvin, erezia iezuiților, și erezia noului calendar. Ereziile lui Luter și Calvin au fost respinse de (cutare și cutare)… Cât despre erezia noului calendar, aceasta a fost condamnată de o hotărâre a marelui sinod ecumenic care s-a reunit la Constantinopol în 1593.

Mărturisirea credinței ortodoxe, pag.4

Dositei, patriarhul Ierusalimului

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în erezii, ortodoxie necenzurata și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Răspunsul Sfinților Părinți ai Bisericii la pozițiile fundamentale ale ecumeniștilor nou calendariști

  1. trifu zice:

    alooooooooo calendarul pe stil vechi este de la un pagan inainte de Hristos si la cat de rai sunteti
    voi cu cei de pe stil nou nu vad nimic ortodox in voi mai degraba sunteti neoprotestanti ca atitudine.
    Cei cu stilul vechi din ROMANIA nu sunt ortodocsi sunt chiprianiti

  2. marin zice:

    Ba voi ati renuntat la ortodoxie caci ati preluat calendarul papistas gregorian catolic eretic intocmit de astronomii atei ai papei .
    Nu ti-e rusine de ce acuzatii eretice faci ? Ce spui tu cu mare inconstienta duhovniceasca e ca ortodoxia a fost in greseala timp de 1600 de ani facnd uz de calendarul pagan , nu ti-e un pic frica de Dumnezeu ?
    In primul rand noi ortodocsii nu vorbim de calendar ci de sinaxar ; sfintii parinti au preluat numai modul de masurare a timpului , impodobind calendarul cu sarbatori si sfinti . Voi l-ati catolicizat si ati renuntat cinstirea multor sfinti si sarbatori prin masura abuziva a schimbarii . Multi sfinti care erau inainte marca5ti cu cruce rosie in calendarul ortodox sunt acum cu cruce neagra in calendarul vostru eretic catolic si unele sarbatori consacrate ortodoxe nu mai se pot sarbatori datorita ereziei pe care ati adoptat-o !

  3. marin zice:

    @ Cei cu stilul vechi din ROMANIA nu sunt ortodocsi sunt chiprianiti
    Tu stii ce spune kiprianismul ???
    Se vede de la o posta ca nu ! Eclesiologia chiprianista pe care noi o consideram eretica , spune ca exista har si taine valide si in ortodoxia oficiala din care voi faceti parte !
    Ori daca tu crezi de chirpianism ca nu e ortodox , tocmai ai afirmat ca nu aveti har si taine valide !
    Daca nu cunosti subiectul ci doar ai prins cateva acuzatii nefondate si barfe de pe internet mai bine te abtii ca risti sa te inseli si sa gresesti tare !

  4. scrib zice:

    Mitropolitul Serafim de Pireu are succesiune apostolica? care e parerea voastra?

  5. marin zice:

    Fara nici un dubiu , nu are har .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s