Este foarte târziu!

Un articol scris în 2005, înainte de prăbuşirea ROCOR-ului (Bisericii Ruse din Afara Graniţelor) prin unificarea cu patriarhia apostată a Moscovei. Încet încet adevărul iese la iveală şi oricine se poate documenta şi poate afla din abundenţă dovezi că unirea ROCOR-ului cu patriarhia Moscovei nu a fost o ,,întoarcere în sânul Bisericii mamă” ci o prăbuşire îngrozitoare a unei Biserici mari care a mărturisit pentru Adevăr dar care a căzut apoi în apostazie prin nevrednicia şi lucrarea dinlăuntru a ierarhilor nelegitimi care au uzurpat scaunele Apostolilor. Deşi încearcă mulţi să mistifice Adevărul, să ne convingă că ROCOR a fost doar o rezistenţă antisovietică şi că a văzut totdeauna în Patriarhia Moscovei pe Biserica mamă, îndrăznind să dea o cu totul altă tâlcuire cuvintelor Sfântului Ioan Maximovici (care vorbea despre Biserica rusă din catacombe şi nu despre Patriarhia Moscovei când vorbea despre suferinţa si comuniunea cu Biserica mamă a Rusiei), cine iubeşte adevărul şi nu şi-a strâmbat mintea şi gândirea, îl poate afla cu uşurinţă.

Să luăm aminte, dacă ROCOR a putut să cadă, oricine poate să cadă. Orice Biserică locală poate să cadă şi multe au căzut deja înaintea ROCOR-ului. Marea apostazie este în plină desfăşurare şi nu este ceva ce se va petrece în viitor, după cum se amăgesc mulţi ,,apărători ai Ortodoxiei” care nu mai pot vedea nici ce e în faţa ochilor de vreme ce şi-au pierdut complet darul discernerii duhurilor şi văd ortodoxie la toţi ereticii.

,,Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina   întuneric
şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!’’ Isaia 5 ,20

 

Este foarte târziu! În toată lumea se instaurează o orânduire economică şi politică aflată în curs de formare. Zăpăciţi de divertismentul lipsit de raţiune, de spectacolele sportive şi de ştirile fabricate, americanii se comportă ca hipnotizaţii – încremeniţi de un şuvoi nesfârşit de avertismente cu privire la securitate şi de mesaje contradictorii: pe de o parte, trebuie să luăm măsuri mai invazive pentru a verifica cine se află legal în ţară; pe de altă parte mexicanii curg cu sutele prin graniţele noastre în fiecare săptămână cu sprijinul celor de la Wall Street şi Washington D.C. Contradicţia care defineşte prezentarea realităţii în zilele noastre provine de la strategiile esoterice de manipulare a psihologiei maselor. Media, plină de simboluri arhetipale implantează idei şi concepte subconştiente în conştiinţa socială care interacţionează şi rezonează cu declanşatori sugestivi pentru a conduce gloata într-o anumită direcţie. De pildă, filme precum ,,Wag the Dog”, ,,The Siege” (Asediul), sau ,,Independence Day” (Ziua independenţei) prezintă o realitate fictivă care, în mod destul de magic, oglindeşte în cele din urmă chiar întâmplări reale. Clădiri care sar în aer, scenarii manipulatorii, şi ideea de creare a unui stări sigure vor rezona în cele din urmă cu ideile din spatele unor întâmplări reale implantate în mintea maselor de către aceste filme. În final, ficţiunea devine realitate iar poporul american fermecat hipnotic, extrem de sugestibil, va susţine direcţia pe care-au apucat-o liderii săi fără pic de împotrivire.

Fireşte că cei care înfăptuiesc această vrăjitorie de grup dezvăluie ceea ce fac prin referiri esoterice în mass media care anticipează întâmplările reale. Faptul că ei îşi semnalează mişcările şi programul dinainte de evenimentele înseşi îi face pe cei care au sentimentul că ceva este în neregulă sau chiar rău, să devină parte a procesului însuşi: în esenţă, prin a le spune celorlalţi ce au de gând să le facă, acceptarea acestei sorţi de către victimă face din victimă un iniţiat în ritualul de masă care se petrece. De pildă dovezile implicării guvernului în actele de terorism împotriva propriului său popor sunt mult prea supărătoare pentru mulţi ca să le accepte. Din punct de vedere psihologic, strategiile de evitare precum reprimarea sau transferul conving mintea că dovada pe care o văd chiar în public nu poate fi adevărată. Această tensiune psihologică este rezolvată doar atunci când în individ se naşte o minte duplicitară: el primeşte versiunea oficială a realităţii suspectând sau înţelegând în tot acest timp că aceasta este în contradicţie cu ceea se pare să se petreacă de fapt. Simţindu-se neputincios, el îşi acceptă soarta prin renunţare şi devine, în acel punct (după cum susţin unii), un iniţiat în ritualul care-l perverteşte.

Pe măsură ce iniţierea ocultă se adânceşte, măsura în care victima este sustrasă realităţii şi prinsă în capcana unei stări vrăjite de înşelare, le îngăduie celor de la putere să ducă masele în orice direcţie aleg s-o facă.

Ce putem spune despre Biserică? Ortodoxia s-a aflat sub atac chiar de când a  întemeiat-o Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos Însuşi în ziua Rusaliilor. Acum, la începutul secolului al 21-lea, după 70 de ani de vrăjitorie şi propagandă psihologică satanică perfecţionată de către statul sovietic, Bisericii mărturisitoare Ruse din Afara Graniţelor i se aşterne calea spre făurirea unei gândiri duplicitare. În ciuda slăbiciunii morale omeneşti a unora dintre Ierarhii săi din trecut, mărturia Bisericii din Afara Graniţelor a fost clară: Ea avea însemnătate apocaliptică, era rămăşiţa Adevăratei Biserici Ruse supravieţuindă după uciderea satanică a ultimului Ţar Ortodox şi după dezlănţuirea hoardelor şi a duhului lui antihrist pe pământul Rusiei. În vreme ce restul lumii ortodoxe căzuse în ruină sub influenţa feluritelor interese sau grupări, Biserica din Afara Graniţelor rezistase dreaptă cu puterea Adevărului Atotputernicului Dumnezeu care era singura Ei (a Bisericii) sabie împotriva vrăjmaşului. Dacă s-a îndoit cineva de strâmtorarea venită din partea duhului epocii lui antihrist asupra lumii, această îndoială ar fi trebui înlăturată după ce Operaţiunea Keelhaul a tras Cortina de pe aşa numita faţadă de libertate a anticomunismului.Iar acum, după 70 de ani de aruncare în aer a bisericilor, de ucidere a credincioşilor, de profanare a Adevărului lui Dumnezeu şi implicare în spionaj şi subversiune, ar trebui să credem că s-au schimbat lucrurile în Rusia.

Cunoaştem doar din arhiva Mitrokhin că ierarhii Patriarhiei Moscovei au fost agenţi KGB. Ce a făcut Alexei al II-lea însuşi să câştige respectul şi încrederea statului sovietic ateu? Despre câţi oameni a dat informaţii? A murit vreunul drept urmare? Şi ce putem spune despre activitatea KGB-ului însuşi? Cunoaştem din arhiva Mitrokhin că KGB-ul a ţintit grupurile de emigranţi. Câţi preoţi şi alţi clerici a reuşit KGB-ul să plaseze în Sinod? În spatele câtor crime şi incendii inexplicabile se află ei? Crează ei crize ca să aducă schimbarea?

Mulţi credincioşi bănuiesc că ceva nu este în regulă – anume pretenţiile din partea diverşilor clerici cum că Sinodul nu a rupt niciodată oficial comuniunea cu Patriarhia Moscovei, că Ea (Biserica Rusă din Afara Graniţelor) nu a declarat niciodată Patriarhia Moscovei ca fiind lipsită de Har. Aceste afirmaţii sunt contrazise flagrant de sprijinul pe care Ea (Biserica Rusă din Afara Graniţelor) l-a dat Bisericii din catacombe, de deschiderea de parohii în Rusia şi de poruncile Ei către credincioşi de a nu se împărtăşi în vreo biserică a Patriarhiei Moscovei, anterioare momentului îndepărtării Mitropolitului Vitalie. Li se cere acum credincioşilor să creadă două lucruri contradictorii – ce a susţinut cu tărie Sinodul şi ce susţine acum cu tărie Sinodul. Aceste contradicţii sunt vrăjitorie psihologică, menită să întunece realitatea.

Moaştele neputrezite ale Mitropolitului Filaret sunt pur şi simplu îngropate şi au început să circule zvonuri cum că el a fost de fapt îmbălsămat. Fericitul Frate Jose este ucis ritualic în timp ce două mănăstiri din Ţara Sfântă şi biserica din Bari sunt confiscate; biserica Mitropolitului Vitalie ia foc în timp ce orfelinatul maicii Iuliana din Chile ia şi el foc în mod convenabil după ce ea fusese exilată acolo pentru că nu i-a dat voie lui Alexei al II-lea să intre în biserica din Hebron. Vrăjitorii Patriarhiei Moscovei, ori cei cărora le dau raportul, par să-şi expedieze mesajele tare şi limpede.

În final, disocierea Sinodului de orice guvern anume este exact ceea ce are nevoie pentru  a-şi duce mai departe misiunea de mărturisitor în epoca duhului lui antihrist. Cu Regele ei ucis, va continua Ea să-şi frământe mâinile precum Hamlet cel tulburat şi indus în eroare? Sau va mărturisi Adevărul lui Hristos precum Ioan Botezătorul, chemându-i pe toţi la pocăinţă înainte de sfârşit?

sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adevarata ortodoxie, ROCOR și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s