Ecumenismul – o cale către pierzare de Ludmila Perepiolkina (3) – Părtăşia la faptele întunericului

Părtăşia la faptele întunericului

,,Urâciunea pustiirii în locul cel sfânt” – aceste cuvinte ale profetului Daniel sunt asociate în principal  de către contemporanii noştri, în special ruşii, cu distrugerea şi pângărirea bisericilor de pe pământul ţării noastre.

Există şi o altă tâlcuire, patristică, a acestor cuvinte profetice: ,,urâciunea pustiirii în locul cel sfânt” şi anume tronuri episcopale ocupate de ierarhi nevrednici. Această tâlcuire ne vine în minte de fiecare dată când vedem apostazia de la canoane a ecumeniştilor ,,ortodocşi” care merge până la rugăciuni în comun nu doar cu heterodocşii, ci şi cu idolatrii, ocultişti şi vrăjitori vădiţi, cum s-a întâmplat în timpul ultimelor două adunări ecumenice de la Vancouver şi Canberra.

Doar cei orbiţi duhovniceşte nu se cutremură în faţa ororii apocaliptice a întrunirilor şi adunărilor ecumenice, fiecare dintre ele marcând o nouă etapă a degradării spirituale.

Este greu de crezut că, atunci când se roagă cu heterodocşii, aceşti ecumenişti din rândurile clerului nu ştiu, sau au uitat, că astfel de rugăciuni sunt oprite în mod expres prin multe prescripţii canonice. Canonul Apostolic 10 spune anume: ,,Dacă cineva cu cel scos de la împărtăşire măcar, în casă de s-ar împreună ruga, acesta să se afurisească”. Iar conform cu Canonul Apostolic 45 ,,Episcopul sau presbiterul sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se afurisească; iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească” [43].

Sunt oare ierarhii Patriarhiei Moscovei, ai Constantinopolului şi mulţi alţii care, aflându-se sub jurământul arhieresc / făgăduinţă arhierească, sunt datori să respecte canoanele, poveţele Părinţilor Bisericii, Tradiţiile Bisericii şi toate poruncile şi hotărârile Bisericii Ortodoxe [44] până la moarte – sunt ei oare conştienţi că atunci când se roagă împreună sau când îşi dau sărutul dragostei în bisericile ortodoxe cu catolicii, luteranii, baptiştii, penticostalii şi cu alţi eretici, ei trădează sfânta credinţă ortodoxă? Nu dispreţuiesc ei anatema şi făgăduinţele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii pronunţate împotriva ,,fraţilor ecumenici” care s-au depărtat de Una (adică unica), Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică?

,,Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor” sunt primele cuvinte ale Psalmului Întâi. Să fie întâmplător că dumnezeiescul Prooroc şi Psalmist le-a pus chiar la început? Nu există coincidenţe la Dumnezeu. Este cu neputinţă să cânţi imnuri de slavă lui Dumnezeu, să-L preaslăveşti întru Duhul Adevărului ,,în sfatul necredincioşilor”. Şi să nu pretindă ecumeniştii din Patriarhia Moscovei că ei ,,dau mărturie ortodoxă” în ,,sfatul necredincioşilor”, în Consiliul Mondial al Bisericilor. Nu, ei se fac părtaşi la faptele întunericului care caută să unească toate neadevărurile şi ereziile lumii într-o ,,biserică” universală – fără Hristos. Faptele vorbesc convingător despre asta. Până şi ecumeniştii înşişi vorbesc despre asta în momente de sinceritate. Astfel, mitropolitul Kiril de Smolensk, şeful Departamentului de Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei denumeşte Consiliul Mondial al Bisericilor drept ,,leagăn al bisericii unice din viitor” în timpul celei de-a şaptea Reuniuni a CMB de la Canberra [45].

Este bine ştiut că ecumeniştii caută să niveleze diferenţele şi discrepanţele interconfesionale şi să ne distorsioneze dogmele, să modifice canoanele şi Tradiţia Ortodoxă de veacuri, adică să ne lipsească de ceea ce alcătuieşte temelia Bisericii lui Hristos. ,,Sfatul necredincioşilor” ştie ce anume este mai de preţ în Biserica Ortodoxă şi prin urmare, calcă în picioare dogmele şi canoanele Ei. De la întemeierea sfintei Biserici şi până în zilele noastre, cinstea bine meritată a Ortodoxiei este cea care a păstrat cu credincioşie şi în mod neabătut învăţătura dumnezeiască revelată şi Sfânta Tradiţie.

Drept aceea voi ce aţi auzit dintru început, întru voi să rămână. Şi de va rămâne întru voi ceea ce aţi auzit dintru început, şi voi în Fiul şi în Tatăl veţi rămâne.”  (1 Ioan 2,24).

,,Ţine ce ai ” (Apocalipsa, 3.11). Aceasta este o afirmaţie de mare însemnătate pentru Ortodoxia creştină. După părerea liberalilor ecleziastici şi a renovaţioniştilor ,,a ţine”  şi ,,a păstra” este totuna cu conservatorismul şi stagnarea. ,,Pentru conştiinţa ortodoxă însă, acest concept este plin de forţă dinamică – păstrarea înseamnă o străduinţă de neînfrânt de a fi tot timpul, până la sfârşit, credincios Adevărului, să fii înarmat cu acest adevăr şi să fii gata să ţii piept tuturor potrivniciilor şi dificultăţilor adesea noi şi nedezvăluite care se ivesc zilnic în faţa noastră” [46].

Biserica lui Hristos este ,,stâlp şi întărire a adevărului ” (Timotei 1, 3.15). Potrivit Sfântului Teofan Zăvorâtul ,,este Biserica Dumnezeului celui viu, Care este Dumnezeul adevărului, sau Adevărul însuşi. Totul în ea este adevăr. Nu căutaţi adevărul altundeva” [47]. Pe de o parte, ecumeniştii susţin că ,,întrucât Dumnezeu este unul” orice religie, inclusiv cele păgâne, are propriul adevăr şi prin urmare îi îndeamnă pe creştini să fie toleranţi faţă de credinţele altora. Prin toleranţa faţă de apostaziile spirituale, ecumenismul nu face decât să aprobe deviaţiile heterodocşilor atunci când dă glas concepţiei sale potrivit căreia şi aceşti închinători la erezii, anatematizaţi de Sfinţii Părinţi, fac parte din Biserica lui Hristos.

Bunăvoinţa ,,ecumeniştilor ortodocşi” la care se face apel pentru ,,surmontarea piedicilor spirituale” [48] contravine rigorii pe care ne-o cere însuşi Dumnezeu să o folosim faţă de păcătoşii nepocăiţi. ,,Iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18.17).

Urmându-i lui Hristos, Sfinţii Săi ucenici, Sfântul Ioan Teologul (Ioan 2; 1,10) şi Sfântul Apostol Pavel (Tesaloniceni 2;3,6) i-au îndemnat şi pe credincioşi la trezvie şi stricteţe: în epistola sa către Galateni, Sfântul Apostol Pavel anatemizează pe oricine deformează învăţătura lui Hristos: ,,Oricine de vă va binevesti afară de ceea ce aţi luat – anatema să fie.” (Galateni 1,9)

Mitropolitul Vladimir Sabodan (Patriarhia Moscovei) participă la o slujbă ecumenică cu luteranii şi catolicii în Finlanda. Helsinki, 22.5.92

Conferinţa Mondială a liderilor religioşi. Moscova 1982.

[43] ,,Canoanele sau Cartea Legilor Sfinţilor Apostoli, Sfintele Sinoade Ecumenice şi locale ale Sfinţilor Părinţi”  Ediţia a doua completă. Tipăritură a Frăţiei Sfântului Iov de la Poceaev din Montreal, Canada, Biserica Rusă din Afara Graniţelor, 1974, pag.21,26.

[44] După cum se ştie, fiecare episcop depune o mărturisire de credinţă a arhiereului în timpul hirotonirii sale care glăsuieşte în parte astfel: ,,Mărturisesc că voi păstra şi urma cu sfinţenie, până la cea din urmă suflare a mea, toate Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale celor şapte Sinoade Ecumenice, şi ale cinstitelor Sinoade Locale, care au fost adoptate pentru păzirea dreptelor porunci, şi toate Canoanele şi Sfintele Regulamente întrucât au fost rânduite în diferite vremuri de către cei care au ţinut cu tărie sfânta credinţă ortodoxă a Răsăritului şi să le păzesc pe toate acestea cu hotărâre neschimbată şi cu această făgăduinţă dau mărturie că tot ce au primit ei primesc şi eu şi orice au lepădat ei lepăd şi eu… Dacă voi călca vreuna din făgăduinţele date aici, sau voi nesocoti vreuna din poruncile divine… să fiu neîntârziat dezbrăcat de demnitatea şi autoritatea mea, chiar fără a fi denunţat ori pus sub cercetare, şi să fiu lipsit de darul ceresc care mi-a fost dat de Sfântul Duh la hirotonire prin punerea mâinilor”. A se vedea şi Episcopul Nicodim „Pravila Pravoslavnoi Tserkvi s tolkovaniiami” (Canoanele Bisericii ortodoxe şi tâlcuiri) vol. 1-2, Academia Teologică din Sankt Petersburg 1911-1912. Arhimandritul Ioan „Opyt kursa tserkovnago zakonovedeniia” (Un curs practic de Lege Bisericească) vol.1-2, Sankt Petersburg, 1851.

[45] A se vedea buletinul informativ zilnic al celei de-a şaptea întruniri a Consiliului Mondial al Bisericilor la Canberra „Assembly Line” nr.10, Canberra, 19.2.1991, pag.3. Cuvintele mitropolitului Kiril pot fi auzite şi în filmul documentar „Kirrkott keskella Canberra” ),,Biserica în sânul Canberrei” care, alături de textul tipărit ne-a fost prezentat cu bunăvoinţă la Televiziunea Finlandeză. Numărul înregistrării este 436-156-02; filmul a fost proiectat la primul canal al Televiziunii Finlandeze pe 12 aprilie 1991.

[46] Cuvintele Întâi Stătătorului de vrednică pomenire al Bisericii Ruse din Afara Graniţelor, Mitropolitul Filaret (Voznesensky, +1985) pe care le-a lăsat ca testament. Citat din „Russkiy Pastyr”, nr.7, San Francisco, 1990, pag. 4.

[47] Episcopul Teofan ,,Tolkovanie pastyrskikh poslanii sv. apostola Pavla” (Tâlcuire la epistolele pastorale ale Sfântului Apostol Pavel), Moscova, 1894, pag.309.

[48] Jurnalul Patriarhiei Moscovei (JPM) nr.1, Moscova, 1991, pag.64.

sursa

episodul anterior ………………………………………………….episodul urmator

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adevarata ortodoxie, Ludmila Perepiolkina și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ecumenismul – o cale către pierzare de Ludmila Perepiolkina (3) – Părtăşia la faptele întunericului

  1. A.Rose zice:

    SFANTUL VICTOR DE GLAZOV SI INVATATURA SA DESPRE LIBERTATEA BISERICII
    pomenit pe 19 iulie (†1934)

    “Preadesfranatilor! Nu stiti oare, ca
    Prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu?
    Cine va voi sa se faca prieten cu lumea se face vrajmas al lui
    Dumnezeu.”(Iacov 4.4)

    Episcopul Victor Ostrovidov a fost fiul unui cantaret bisericesc. El a intrat in manastire de tanar si a petrecut multi ani acolo. Deasemenea, el a primit o buna pregatire teologica si in 1912 a publicat un detaliat studiu despre “Noua Teologie”, criticand noua moda teologica care si-a gasit expresia particulara in cartea Mitropolitului (mai tarziu “patriarh”) Serghie Stragovorsky, “Dogma Mantuirii” (Kazan, 1898).
    Dupa Revolutia din 1917, el a fost ales episcop vicar al Diocezei Vyatka, cu titlul de Glazov si Votkinsk, si sediul central in Vyatka. 1n 1922 a fost arestat si a stat in inchisoare pana in 1925. cand s-a dat ‘Declaratia’ din 1927 de catre Serghie, el a ridicat primul vocea de protest si a cerut si celorlalti sa I se alature in separarea de Mitropolitului Serghie, ceea ce a dus la arestarea sa in lagarul de la Solovski, unde a fost inchis intre 1928 si 1930, lucrand ca contabil-bibliotecar la o fabrica de franghii aflata la o mila distanta fata de Kremlin. Acest lagar fusese inainte de Revolutie manastire.

    Bishop Glazovskij Victor (Ostrovidov). Prison photography. 1926.

    Mica casa in care a trait si a lucrat era in apropierea unei paduri. In adancul acestei paduri a savarsit in secret slujbele bisericesti alaturi de alti membrii ai Bisericii Catacombelor.

    In Solovki, in ciuda conditiilor grele de trai, Episcopul Victor si-a pastrat optimismul si o viziune pozitiva despre viitor. Insa in anii care au urmat, acest optimism in aparenta a disparut, dupa marturia unei personae care l-a vazut in primavera anului 1931 in lagarul de la Mai Guba in Nordul indepartat.

    El a spus “ Inaintea noastra nu e altceva decat suferinta.”. in vara aceluiasi an a fost eliberat iar apoi deportat in lagarul de raul Onega in regiunea Arhanghelsk, unde, potrivit catorva marturii, a luat contact cu ierarhii catacombelor, Mitropolitul Iosif si Episcopul Damaschin.

    Bishop Glazovskij Victor (Ostrovidov). Prison photography. 1933.

    Mai tarziu, in 1933 a fost trimis intr-un exil si mai indepartat, in Siberia, dupa care nu s-a mai auzit nimic de el.

    Dar chiar daca se stie putin despre viata si suferintele acestui nou marturisitor, despre curajul si duhul sau care nu s-a supus compromisului, a lasat in urma sa documente prin care acuza serghianismul ca profunda eroare/ erezie care neaga adevarata natura a Bisericii lui Hristos. (sursa.Polonia, “Noi Martiri ai Rusiei”, vol.II, “15 intrebari” dupa copia unui manuscris.)

    SCRISOARE CATRE MITROPOLITUL SERGHIE
    Document, 16 decembrie 1927

    Eminentei voastre,
    Blandului Arhipastor,
    Preacucernicului si dragului nostru Vladika

    In octombrie, cu dragostea unui fiu, am avut binecuvatarea sa arat Eminentei voastre durerea mea in legatura cu ruinarea si distrugerea Bisericii Ortodoxe care a inceput ‘ca un principiu de administratie’.

    Asa distrugere a Bisericii lui Dumnezeu este in intregime consecinta naturala si inevitabila in care v-a plasat “Declaratia” de la 16 iulie, ‘Declaratie’ care pentru poporul smerit si cu frica de Dumnezeu si iubitor de Hristos a fost INACCEPTABILA.

    De la inceput si pana la sfarsit este plina de dureroase neadevaruri si este o bataie de joc profund tulburatoare pentru sufletele credincioase Bisericii Ortodoxe si impotriva credintei adevarate in Dumnezeu. Abandonarea Bisericii lui Hristos in mainile profanatorilor este cea ami dureroasa renuntare la Singurul nostru Mantuitor, renuntare la Insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
    Acest pacat, dupa marturia Cuvantului lui Dumnezeu, nu este mai mic decat erezia sau schisma, ci incomparabil mai mare, deoarece arunca omul in abisul distrugerii, conform nepieritoarelor cuvinte “ Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.”(Matei 10.33).
    Atat cat ne-a stat in putinta, noi am vegheat asupra noastra pentru a nu ne face partasi la acest pacat, si din acest motiv noi v-am trimis inapoi ‘Declaratia’.(ei rupsesera comuniunea cu Serghie pentru a nu fi partasi cu el la pacat-n.tr.). Acceptarea acestei ‘Declaratii’ este echivalent cu a marturisi inaintea lui Dumnezeu dezinteresul si indiferenta noastra fata de Preasfanta Biserica a lui Dumnezeu, Mireasa lui Hristos.
    Cu frica de dumnezeu, eu gasesc acum ca inacceptabil decretul privind transferul meu. “Ma tem-imi scrie unul dintre ierarhi- ca mai putin decat ascultare va fi considerate ascultarea noastra, ci mai degraba o aprobare a ceea ce ‘ei’-‘sinodul’lui Serghie- au facut.”
    Daca va urmez eu nu am raspuns inaintea lui Dumnezeu pentru aceasta obedienta/ascultare, pentru ca in esenta m-as alatura unor oameni care s-au separate de bunavoie de Dumnezeu. Avand in vedere ce ‘Declaratia’ a produs in practica multe lacrimi si durere, am trimis gandurile mele sub forma unei scrisori catre prietenii care sunt inchisi aici cu mine.
    Si ce va fi in viitor? Pentru viitor ma voi ruga Domnului- si nu doar eu ci intreaga Biserica Ortodoxa deasemenea- pentru a nu se invartosa inima dumneavostra, precum odinioara lui Faraon, ci pentru a va darui Harul Intelegerii, pentru a vedea gravitatea pacatului pe care l-ati comus si pentru a va pocai si indrepta.
    Fie ca toate bucuriile si lacrimile si multumirile catre Dumnezeu sa se reverse asupra sfintiei tale , ca asupra unui parinte si pastor si sef al pastorilor a intregii Biserici Ruse.
    Vrajmasul v-a pacalit si sedus a doua oara cu ideea unei organizatii bisericesti. Dar daca o asemenea organizatie se face cu asa un prêt, daca Biserica lui Hristos nu mai ramane o Casa a harului Dumnezeiesc, a mantuirii oamenilor, ci se va deveni o INSTITUTIE din care Harul va pleca pe veci –dupa cum este scris”faca-se casa lui pustie sis a nu aiba cina sa locuiasca in ea”(Fapte 1.20)- atunci este mai bines a nu mai avem nici o organizatie.
    Care este beneficial daca noi, din Biserica lui Dumnezeu si Templu al Duhului Sfant devenim dintr-o data lipsiti de Har, in timp ce vom pastra organizatia pentru noi?
    Nu! Sa lasam intreaga lume materiala sa piara; sa fie mai important in ochii nostrii certitudinea pierderii sufletelor care vor subscrie si vor sustine astfel de pretexte pentru pacat.
    Dar daca invartosarea inimii n-a trecut si nu mai ramane nici o speranta de indreptare, chiar si in acel moment noi avem un cuvant pentru a ne lumina: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice, zice Domnul Atottiitorul.”(II Corinteni 6.17-18).

    Fratele intru Hristos al Eminentei voastre
    Preacuviosul Arhipastor si sincer devotat
    Episcop Victor

    SCRISOARE CATRE PRIETENI
    Document din decembrie 1927

    Vedeti sa nu fiti amagiti, caci multi vor veni
    in Numele Meu…Nu mergeti dupa ei.
    Sf. Luca 21.8

    Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi cu toti!

    Iubitii mei prieteni! Cu mare durere in inima va vorbesc despre o noua inselare, prin care vrajmasul nostrum diavolul vrea sa abata sufletele crestinilor pe o cale a pierzarii, lipsindu-I de Harul mantuirii. Iar aceasta inselare este mult mai amrnica decat primele trei: cea a Bisericii Vii, Renovationistii si Gregorienii, a caror nebunie a fost vizibila tuturor fara nici o dificultate. Desi nu toti pot vedea clar ultima inselare, in special cei a caror minte si inima sunt indreptate spre lucruri pamantesti din care cauza pot cu usurinta sa renunte la Domnul. Dar fie ca toti sa afle, ca ultima ‘Declaratie’ din 16/29 iulie din acest an a Mitropolitului Serghie- este o clara tradare a Adevarului. (Sf. Ioan 14.6).
    Pe cine au tradat semnatarii ‘Declaratiei’ si la cine au renuntat ei? Ei au renuntat la Prea Sfanta Biserica Ortodoxa, care este in toate pura si sfanta, neavand nici o pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel (Efeseni 5.27). Ei au supus Biserica unei judecati deschise din partea lumii; ei au ingenuncheat-o si au sups-o batjocurii celor profani, asemeni unui faradelege, a unui criminal, pe Ea cea Prea Curata Mireasa a lui Hristos-Adevarul si Dreptul Judecator. Ce lucru oribil…
    Sfanta Biserica pe care Hristos a castigat-o cu propriul Sau Sange (Fapte 20.28) si care este pentru noi toti casa Harului mantuirii noastre din calea pierzarii – acum aceasta Biserica Sfanta Dumnezeiasca a lui Hristos este pusa in slujba unor interese nu doar straine de Ea, ci complet INCOMPATIBILE cu libertatea Sa spirituala, Dumnezeiasca. Multi crestini s-au facut de-a lungul timpului inamici ai Crucii lui Hristos, dupa cum spune Apostolul; mintea lor s-a abatul la lucruri pamantesti (politica), uitand ca cetatea noastra este in ceruri (Filipeni 3:18-20), caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe cea ce va sa fie(Evrei 13:14).
    Si ce fel de unire poate sa fie intre Biserica lui Dumnezeu si autoritatile civile, de orice fel ar fie ele, cand scopul activitatii celor din urma este exclusive in domeniul material-economic si in timp ce in exterior aceste scopuri pot fi morale insa sunt departe de credinta in Dumnezeu, sau chiar ostile ei. In acelasi timp, scopurile activitatilor Bisericii sunt EXCLUSIV SPIRITUALE SI MORALE, si prin credinta in Dumnezeu ele duc un om dincolo de granitele vietii pamantesti pentru a dobandi Harul lui Dumnezeu si bunurile vesnice si nepieritoare. Preadesfranatilor! Nu stiti oare, ca prietenia lumii este vrajmasie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu.( Sf. Iacob 4.4).
    Astfel ca, Biserica lui Hristos, prin insasi natura Sa nu poate fi niciodata o organizatie politica, de orice fel, sau altfel INCETEAZA a mai fi Biserica lui Hristos, Biserica lui Dumnezeu, Biserica mantuirii noastre. Si acum daca prin ‘Declaratie’ Biserica este unita cu regimul civil, aceasta nu doar o simpla manevra externa, politica, nu doar o teribila blasfemie, ci o distrugere a Bisericii Ortodoxe, o monstruoasa renuntare la Adevarul lui Hristos, la adevarul Bisericii, un pacat care nu poate fi justificat in nici un fel de pastrarea unor bunuri pamantesti sau drepturi ale Bisericii. Nu-mi spuneti mie ca in acest fel o Administratie Centrala bisericeasca s-a format si administratii locale de asemenea s-au format, si aparenta externa de liniste pentru Biserica s-a obtinut, sau cum se spune in “Declaratie”-“o existenta legala a Bisericii”—toti care mai devreme au prinsi de vrasmasul nostru diavolul si au cazut din Biserica Ortodoxa iubeau sa spuna lucruri similare. Dar care este beneficial daca noi, fiind numiti temple ale Dumnezeului Celui Viu (II Corinteni 4.16), am devenit nevrednici si uraciune in fata ochilor lui Dumnezeu, in timp ce pastram pentru noi beneficiile unei administratii externe bisericesti? Mai degraba ar fi sa nu fi avut niciodata nici un fel de administratie, mai bines a nu fi avut nici un loc unde sa ne plecam capetele, dupa cum se spune: “…au pribegit in piei de oaie si in piei de capra,lipsiti, stramtorati, rau primiti. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.”(Evrei 11. 37-38). Dar prin astfel nde suferinte este posibil ca sufletele Ortodocsilor sa pastreze Harul mantuitor, pe care l-au pierdut cei care s-au lasat prinsi de vrajmasul diavol cu asemenea pretexte exterioare. Vai lumii, din cauza smintelilor, fiindca smintelile trebuie sa vina; fiecare suflet trebuie sa fie incercat fiindca graul trebuie separate de neghina, chiar si de cele mai mici cantitati, intru-cat doar PUTINI sunt cei alesi. Fie dar, prietenii mei, sa nu insultam in nici un fel Biserica lui Dumnezeu pentru a nu fi condamanti la Judecata de Apoi.
    Vedeti sa nu fiti amagiti, caci multi vor veni in Numele Meu…Nu mergeti dupa ei .(Sf. Luca 21.8). iar Sfantul Apostol, aratand purtarea sa de grija pentru noi spune:”Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti, rascumparand vremea, caci zilele sunt rele.”(Efeseni 5. 15-16).
    Fie ca Domnul sa nu impietreasca inimile celor care au semnat “Declaratia”, ci fie ca ei sa se pocaiasca sis a se intoarca si pacatul lor sa se stearga. Dar daca nu se va intampla asa, sa ne pazim pe noi insine de comuniunea cu ei, stiind ca comuniunea cu cei care au cazut din Credinta este propria noastra renuntare la Hristos Domnul.
    Prietenii mei, daca noi cu adevarat credem ca in afara Bisericii Ortodoxe un om nu are mantuire, atunci cand adevarul Ei este pervertit, noi nu putem ramane tacuti si indiferenti, ca si cum am fi in intuneric. Iar daca ceilalti, majoritatea, chiar seful ierarhilor ar ramane indiferenti si chiar ar folosi impotriva noastra interdictiile lor, nu este nimic surprinzator in asta. La urma urmei, aceasta s-a intamplat nu foarte rar in trecut, si asa a fost si cu 4 ani in urma iar cei care au cazut din Credinta Adevarata si-au facut sinoade si se numesc pe ei insisi Biserica lui Dumnezeu si, prefacandu-se ingrijorati de canoane, dau interdictii contra celor care nu se supun lor si aberatiilor lor; dar ei fac toate acestea spre rusinea lor sis pre vesnica lor pierzare.
    Dar credincios este Domnul, Care va va intari si va va pazi de cel viclean. Despre voi, incredintati suntem in Domnul, ca cele ce va poruncim, voi le faceti si le veti face. Iar Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu sis pre rabdarea lui Hristos! (II Tesaloniceni 3: 3-5).

    Episcop Victor

    O SCRISOARE CATRE PASTORI
    Document din 28 februarie 1928

    Voi ce voiti sa va indreptati prin lege
    v-ati indepartat de Hriristos, ati cazut din Har
    Galateni 5.4
    SI CADEREA LOR NU A FOST UNA MICA, nici ascunsa, ci foarte mare si evidenta pentru toti care aveau mintea lui Hristos (I Corinteni 2. 16); si s-a descoperit prin ‘Declaratia’ din 16/29 iulie si prin distrugerea Bisericii Ortodoxe Ce a urmat ei.
    “Declaratia” lor, a celor ce au cazut in inselare este un abominabil troc ale celor fara de prêt si care nu pot fi schimbate, adica a LIBERTATII SPIRITUALE IN HRISTOS (Sf. Ioan 8: 36); este incercarea lor, contrar Cuvantului lui Dumnezeu, sa uneasca cele ce nu pot fi unite: Dumnezeu si Mamona (Sf. Matei 6: 24), lumina si intunericul (II Corinteni 6: 14-18).
    Apostatii (e vorba de Serghie si cei care l-au urmat, patriarhia Moscovei-n.tr.) au transformat Biserica lui Dumnezeu, dintr-un organism purtator de Har pentru mantuirea oamenilor din calea vesnicei pierzari, intr-o organizatie politica, pe care ei au unit-o cu autoritatea civila in serviciul acestei lumi care zace in cel rau (I Ioan 5:19). Cu totul altceva este loialitatea indivizilor fata de o autoritate civila. In ultimul caz, Biserica pastreaza Libertatea ei in Hristos, iar credinciosii devin marturisitori atunci cand Credinta este persecutata; pe cand in celalalt caz Biserica devine doar o unealta obedienta in mana autoritatii civile care o foloseste pentru realizarea idealurilor ei politice, iar marturisitorii credintei sunt considerati dusmani ai statului.
    Toate acestea noi le-am vazut in activitatea Mitropolitului Serghie, care, in virtutea noilor sale relatii cu autoritatile civile, a uitat complet de canoanele Bisericii Ortodoxe; si in contra lor a mutat toti episcopii marturisitori de pe locurile lor, considerandu-I criminali politici, iar in locurile lor a adus noi episcope care nu pot fi primiti de oameni si care nici n-au fost primiti. Nu se mai poate vorbi la mitropolitul Serghie de apararea cerdintei, de marturisire, astfel ca el declara public, in legatura cu “Declaratia” sa ca, orice membru al clerului care ar indrazni sa spuna ceva, orice, in apararea Adevarului lui Dumnezeu contra autoritatilor civile este un dusman al Bisericii Ortodoxe. Ce este asta daca nu nebunia ce urmeaza dupa caderea din Har, dupa inselare? Fiindca, daca ar fi sa ne luam dupa rationamentul sau, ar trebui sa consideram ca dusman al lui Dumnezeu pe Sfantul Filip, care a indraznit odata sa zica ceva contra lui Ivan cel Groaznic si pentru asta a fost sugrumat. Mai mult decat atat ar trebui sa numaram intre dusmanii lui Dumnezeu pe marele Inaintemergator, care a acuzat pe Irod pentru purtarea sa.
    De aceea Sfantul Maxim Marturisitorul, cand s-a incercat prin tortura sa-l forteze sa intre in comuniune de rugaciune cu falsul patriarh, a exclamat; “ Chiar daca intreg universal va intra in comuniune cu Patriarhul, eu nu voi face asta!”. Si de ce aceasta? Deoarece el s-a temut sa nu-si piarda sufletul prin comuniunea cu patriarhul care se departase de ortodoxie, CHIAR DACA LA ACEL MOMENT EL NU FUSESE CONDAMNAT DE NICI UN SINOD, CI DIN CONTRA ERA APARAT DE MAJORITATEA EPISCOPILOR. Si asta fiindca autoritatea administrativa a Bisericii, chiar si adunari sinodale din primele veacuri, nu intotdeauna au aparat Adevarul; astfel s-a intamplat in cazul Sfantului Atanasie cel Mare, Sfantului Vasile cel Mare, Sfantul Theodor Studitul, Sfantul Ioan Gura de aur si a multor altora. Cum as putea eu sa raman pe mai departe indifferent, in nesimtire? Aceasta nu poate fi. Si de aceea noi ne-am angajat pe singura cale posibila de iesire din situatia create- calea marturisirii Adevarului mantuirii. (dar mai intai de toate Sfantul a rupt comuniunea cu Serghie si cei impreuna cu el- n.tr)Aceasta cele este dificila, este o cale a luptei; dar noi nu ne bazam pe puterile noastre, ci mai degraba in Iisus, incepatorul si plinitorul credintei (Evrei 12.2), iar lucrarea noastra nu este o saeparare de Biserica, o rupere de Biserica, ci o aparare a Adevarului, o justificare a poruncilor Dumnezeiesti, sau ceea ce este si mai bine, o pazire a iconomiei mantuirii noastre.
    De aceea o multitudine de Arhipastori au iesit inainte acuzandu-l pe Serghie: Mitropoliti( Iosif, Agathanghel, Arsenius), Arhiepiscopi, Episcopi si o multitudine de pastori care au declarat Mitropolitului Serghie ca ei nu-l mai considera un povatuitor al Bisericii Ortodoxe, si de aici inainte se vor guverna singuri, independent.
    Vazandu-I pe ei, dragi prieteni si pastori, va rog sa nu va lasati furati de fiara spirituala care s-a ridicat. De acum vom pasi cu grija. Si pacea lui Dumnezeu care covarseste orice minte (Filipeni 4, 7) sa umple inimile voastre si mintile si sa va indrume pe Calea lui Hristos Domnul nostru. Amin.

    Episcop Victor

  2. marin zice:

    @ A.Rose
    Pot sa ve intreb unde v-ati documentat – poate ne puneti le dispozitie sursele .
    Doamne ajuta !

  3. Stanca zice:

    Foarte interesant. Astfel de surse trebuie cautate si traduse grabnic. Oamenii trebuie sa inteleaga ce este serghianismul, ce catastrofa care a dat lovitura mortala multor biserici ortodoxe. Daca nu vor citi aceste surse, vor ramane in inselarea bisericilor oficiale si a pseudo-staretilor si a pseudo ierarhilor si a pseudo-mucenicilor acestora.

  4. Pingback: Conferință mondială pan creștină de la Moscova 1982 – măsuri întreprinse de Securitate | Istorie Evanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s