Ecumenismul – o cale către pierzare de Ludmila Perepiolkina (16)-Spiritualitate întunecată în sânul Patriarhiei Moscovei

,,ci să vă temeți mai vârtos de cela ce poate să piarză și trupul și sufletul, în gheena.” (Matei 10, 28)

Cea mai mare parte a Rusiei a fost invadată de puterile drăceşti. Pe lângă existenţa sectelor, a  răpitorilor de aproape şi a celor de departe din străinătate, a comercianţilor de arme, de droguri, a ticăloşiilor şi pornografiei, tot soiul de duhuri satanice s-au năpustit asupra Rusiei celei sfinte de altădată.

Se dezlănţuie un război spiritual nemaiîntâlnit. Pretutindeni pândeşte o primejdie de moarte în aşteptarea unui suflet de om, mai rea decât moartea fizică…

Orice faptă rea şi orice fel de înşelăciune a devenit accesibilă oricui va alege să o comită. În reviste şi în ziare, aproape la fiecare chioşc, chiar fără să vrei, dai peste tot felul de drăcisme. Poţi cumpăra oricând nu doar cărţi oculte şi ezoterice, ci şi îndrumare practice de magie neagră care conţin sfaturi şi instrucţiuni facile despre cum să faci vrăji, cum să le ţii la distanţă, cum să distrugi sau să omori pe cineva. Însă mulţi dintre făptuitorii domestici de magie neagră nici nu ştiu că ei comit fapte atât de rele încât se condamnă în primul rând pe ei înşişi… la osânda veşnică şi întunericul de nepătruns. Nemaiştiind cum să gândească în termenii creştinismului încă din perioada sovietică, bietele victime ale atacurilor întunecate nici nu-şi dau seama că, consimţind la făptuirea unei ticăloşii mistice, ei săvârşesc cel mai mare păcat de moarte pe care, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu-l vor mai putea ispăşi vreodată nici aici, şi mai ales nici în viaţa cea veşnică! (Sigur că, teoretic, o pocăinţă sinceră însoţită de o întoarcere imediată în sânul Bisericii şi rugăciunea pentru iertarea păcatelor poate mântui un suflet căzut, dar în realitate, câţi asemenea oameni au reuşit de fapt să scape din ghearele vrăjmaşului care îi ţine bine în strânsoarea lui? La urma urmei, aceasta presupune un anume fel de luptă duhovnicească de care nu sunt mulţi în stare în zilele noastre.) Lumea duhurilor îşi are propriile sale legi stricte (vezi Luca 16, 19-31). Moartea veşnică a sufletului şi chinul cel fără de sfârşit este ceea ce-l aşteaptă pe cel care face pact cu diavolul.

Nu întotdeauna îi este vârâtă pe gât omului modern, care a fost împresurat spiritual de ele, o conlucrare directă cu puterile răului. Este de ajuns să-i suprime voinţa, să-i adoarmă conştiinţa (această voce a lui Dumnezeu), să-l transforme într-un consumator neînsufleţit de ,,cultură de masă”, să-l facă să-şi piardă liberul arbitru şi să devină în acest fel un zombi. Iar în această stare fiind, el va începe să înţeleagă libertatea prin manifestarea ei negativă (anume că totul este permis!) şi va fi neputincios să înţeleagă deosebirea dintre stânga şi dreapta, dintre bine şi rău, devenind astfel aplecat către rău şi va participa la el vrând-nevrând.  (nici că se putea face o descriere mai potrivită omului contemporan!)

Moartea duhovnicească din viaţa omului, cunoscută în literatura ascetică sub denumirea de ,,moartea cea dintâi”, este partea acelora care trăiesc fără Dumnezeu în sufletul lor, fără nici un gând despre mântuire, care este temeiul vieţii noastre pe pământ.

În Rusia pustiită de astăzi şi în străinătatea din apropiere (după cum sunt denumite astăzi fostele republici ale URSS) se lucrează conștient împotriva omului din frageda sa copilărie: presa, radioul şi televiziunea sunt implicate în coruperea morală, în vreme ce devastarea sufletului copiilor se petrece în şcoli. Dincolo de pătrunderea în unele şcoli a ideologiei ,,New Age” prin meditaţii oculte destul de îngrijorătoare, şcolile secundare şi terţiare angajează sectari, inclusiv dintre cei care reprezintă sectele pervertite precum mooniţii (membrii ,,bisericii unificării” a lui Sun Myung Moon) sau secta ,,Aum Shinri Kyo”, secte care sunt interzise în alte ţări. De exemplu, mormonilor le este îngăduit să lucreze în şcoli, chipurile pentru ca studenţii să-şi poate practica limba engleză, iar baptiştilor, penticostalilor, iehoviştilor şi altor misionari rătăciţi – pentru predicarea ,,religiei”…

Aproape întreaga lume dimprejurul omului, şi în special mass media, s-a mobilizat pentru a purta război împotriva sufletului său. Se luptă cu toţii să-l târască pe om departe de Dumnezeu, de aproapele său, şi de sine însuşi.

Mafia din umbră a acaparat toate posturile cheie din Rusia: din guvern, armată, educaţie, medicină, etc. De curând, un membru al Dumei de Stat, magicianul TV Kașpirovski a vestit telespectatorilor că: ,,Ei manipulează prin cuvinte, eu lucrez cu ochii mei”. Se prea poate ca Djuna să ajungă curând în Duma de Stat (există numeroși militari în partidul ei). Această super-vrăjitoare a zilelor noastre, care i-a îngrijit pe vremuri pe Brejnev şi pe alţi membrii de rang înalt din nomenclatura sovietică, a primit numeroase recompense şi titluri pentru activitatea ei ,,medicală” (inclusiv cel ,,universitar”) în Rusia şi în străinătate. UNESCO a desemnat-o ,,doctorul anului” în 1995.

Este de asemenea binecunoscut faptul că ori de câte ori este nevoie, oamenii sunt expuşi unor psihogeneratori care manipulează psihicul unor populaţii foarte numeroase. Astfel, martori oculari şi specialişti în percepţie extrasenzorială (adică cei care cunosc de fapt despre ce este vorba aici) au confirmat că pe 3-4 octombrie 1993, în timpul unui astfel de bombardament exercitat asupra ,,Casei Albe” din Moscova, au fost activaţi psihogeneratori pentru ca să sugereze anumite gânduri şi dorinţe persistente.

Experimente nemaiauzite asupra sufletului omului, asupra psihicului său, sunt transmise cu deosebire la televizor, unde programele includ adesea şedinţe de hipnoză (adică de influenţare magică, potrivit învăţăturii Bisericii), conduse de hipnotişti-magicieni celebri, precum Kaşpirovski, Djuna sau Ciumak, amintiţi mai sus. Telespectatorii nici nu bănuiesc că li se întinde o capcană diabolică în timpul vizionării acestor programe. Adesea ei nu sunt conştienţi de pericolul care se degajă de la tot soiul de parapsihologi – ,,vindecători” [212], care se implică deseori în furtul energiei vitale a oamenilor sau, într-un limbaj mai simplu, în vampirism; nu au nici o idee despre reversul medaliei aşa-zisei ,,codificări” folosite împotriva alcoolismului şi tabagismului.

Dintre toate fărădelegile amintite ale Patriarhiei Moscovei, cea mai înspăimântătoare este fără îndoială o ,,strecurare a spiritualităţii întunecate în Biserică” pe care jurnalul Întoarcerea (Return) a denumit-o ,,ultima săritură în prăpastie” [213].

În decursul ultimilor cinci ani, puteai observa un anume fel de colaborare între Patriarhia Moscovei şi magicienii care defilează în halate albe. În această privinţă, patriarhul Alexei al II-lea şi de curând răposatul mitropolit Ioann de Sankt Petersburg (el a murit la o prezentare a Băncii din Sankt Petersburg) şi protoiereul Vasili Lesniak, şi-au dobândit o tristă notorietate. Ultimii doi în special, aveau legături strânse cu ocultiştii. Lesniak era el însuşi un fel de practician, pentru că fusese membru al comitetului editorial al ,,Curierului de Hipnologie şi Psihoterapie”, un ,,părinte spiritual” şi membru al Consiliului ştiinţific al Institutului Internaţional de Rezerve de Potenţial Uman (IIRPU). Au participat amândoi foarte activ la lucrarea Frăţiei pentru cumpătare a Sfântul Alexandru Nevski (acesta devenind un fel de-a doua denumire pentru IIRPU, în măsura în care cele două organizaţii s-au alcătuit din aceleaşi persoane).

IIRPU, acest stabiliment extrem de dubios, a primit în 1991 binecuvântarea ,,Patriarhului”  Ridiger şi a mitropolitului Ioann (Snicev). ,,Suntem foarte mândri de această binecuvântare”, scria un membru al Consiliului ştiinţific al IIRPU, redactorul şef al jurnalului Institutului denumit ,,Curier de Hipnologie şi Psihoterapie”, – ,,Binecuvântarea este o mare putere, deschide toate uşile” [214].

IIRPU, în orice fel cu putinţă, îşi face publică legătura cu Biserica şi flutură binecuvântarea pe care a primit-o. În toate reclamele sale, în seria de înregistrări audio intitulată ,,Autoreglarea psihofizică”, în publicaţiile sale (precum Curierul de Hipnologie şi Psihoterapie şi în culegerea intitulată Vindecare prin Cuvânt), la conferinţe, precum şi în toate cursurile oferite de Liceul Umanitar înfiinţat la IIRPU (unde studenţii sunt supuşi la un anume fel de spălare de creier psihoterapeutică, la şedinţele de ,,codificare” – pretutindeni acest stabiliment se grozăveşte cu această informaţie despre binecuvântarea primită de la Biserica Ortodoxă.

Hipnotiştii din cadrul IIRPU sunt deosebit de mândri de binecuvântarea patriarhală. În jurnalul Curier de Hipnologie şi Psihoterapie citim următoarele: ,,în timpul liturghiei sărbătoreşti care a marcat sfinţirea mănăstirii renovate a Sfântului Ioan de Kronstadt pe 12 iunie 1991, Sfântul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii, Alexei al II-lea, a binecuvântat strădaniile lui E.A. Gorianski, Preşedintele IIRPU, ale lui G.I Grigoriev – vice-preşedintele şi psihoterapeut şef al aceluiaşi Institut, şi ale lui A.E. Arhanghelski – Preşedintele Consiliului ştiinţific al IIRPU (…), editor al jurnalului Curier de Hipnologie şi Psihoterapie (…). Toţi cei amintiţi mai sus au primit în dar pe 31 martie 1991, în timpul vizitei acolo a Patriarhului Alexei, icoane sfinţite la Mormântul Domnului din Ierusalim” [215].

,,Binecuvântarea dată de sfântul Patriarh lucrării psihoterapeuţilor ruşi (…) din
partea Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc pentru prima oară în perioada sovietică. Nu cunoaştem nimic despre un precedent asemănător din perioada prerevoluţionară” [216]. Noi am vrea să adăugăm ca nici Rusia nu a mai cunoscut un astfel de ,,Patriarh”.

Institutului IIRPU care practică percepția extrasenzorială și ,,metode netradiționale de vindecare”, și ca să fim mai exacți – magia și vrăjitoria, deghizate în ,,lupta împotriva alcoolismului”, a fumatului și a înclinațiilor rele,  mulțumită protecției de care beneficiază din partea ierarhilor cârmuitori și ,,călăuzitorii spirituali” din Patriarhia Moscovei, i s-a oferit şansa de a conduce şedinţe de ,,codificare” a maselor, adică de hipnotizare a oamenilor (în 1994, numărul acestora ajunsese deja la aproximativ 100.000).

Principalul ţel al IIRPU, după cum reiese şi din denumirea sa, este să deblocheze anumite ,,rezerve de potenţial” din om. Ce sunt aceste ,,rezerve” ascunse de potenţial şi de ce ar trebui ele ,,deblocate”?

Vice-preşedintele IIRPU, G.I Grigoriev şi unul dintre membrii Consiliului Știinţific, A.E. Arhanghelski le caracterizează după cum urmează: ,,Rezervele de potenţial înseamnă folosirea autosugestiei pentru autovindecare, pentru înlăturarea durerii, prefacerea apei în vin – în apă potabilă și otrăvindu-te cu ea (…); înseamnă niște fenomene specifice: elasticitate ca de ceară, catalepsie (rigidizare a extremităţilor), amnezie inversă (pierdere parțială a memoriei) [217].

Este destul de limpede din cele de mai sus că prin intermediul hipnozei ai de-a face aici cu o manifestare a potențialurilor ascunse, adică oculte, ale omului. Cu alte cuvinte – cu o pătrundere în domeniul interzis al iraționalului și haoticului, în ceea ce Domnul i-a ascuns omului în mod providențial.

Cunoaștem din Sfintele Scripturi, din cuvintele Părinților Bisericii, de la Sfântul Ioan de Kronstadt, de la Episcopul Ignatie Briancianinov și de la Teofan Zăvorâtul, cât de vătămător și de teribil este acest amestec în sfera spiritului. Stareții de la Optina, de pildă, s-au referit invariabil la hipnoză ca la ,,o forță diabolică, necreștinească” (Sfântul Varsanufie). Bătrânul Nectarie a descris-o cu niște cuvinte care sunt deosebit de relevante astăzi: ,,Hipnoza este ceva teribil. Cândva oamenii se temeau de asemenea faptă și se fereau de ea, dar acum sunt purtați de ea… Nenorocirea este că această știință pătrunde în viața noastră sub acoperirea unui pretins mare beneficiu pentru omenire…” [218]

Să cităm un comentariu despre medicina netradițională – despre parapsihologi și hipnotizatori – publicat în Jurnalul Patriarhiei Moscovei acum șapte ani, adică înainte ca ,,patriarhul” și alți ,,ierarhi” ai Patriarhiei Moscovei să fi început să-și dea în mod fățiș binecuvântarea pentru IIRPU și alte soiuri de ,,vindecători”.

Autorul articolului ,,Nu participați la lucrările Întunericului” vorbește despre hipnotism ca despre un fenomen care ,,ruinează duhul omului”; el îl caracterizează ca pe o ,,slujire conștientă a diavolului” și atrage atenția că hipnotismul ,,folosește forțele întunecate din lumea duhurilor” [219].

IIRPU care a primit sprijin oficial din partea Patriarhiei Moscovei este situat în Sankt Petersburg, conduce sesiuni de condiţionare hipnotică a oamenilor nu doar în cele 50 de oraşe din Rusia unde-şi are tentaculele, ci şi în alte ţări. Potrivit celor care-i fac reclamă, această metodă ,,poate fi folosită în orice condiţii şi are o mare putere” de a condiţiona până la opt sute de oameni de-a lungul unei ședințe de trei ore. [220]

În Sankt Petersburg, protoiereul Vasili Lesniak a participat personal la ședințele de codificare. Ele au fost organizate fie la cinematograful ,,Festival” (unde se rulează filme pornografice și de groază printre ședințele de psihoterapie) fie, în ciuda tuturor asigurărilor ,,vindecătorilor”, chiar în Biserica Mântuitorului din Pargolovo unde slujea de obicei acest magician negru. [221]

Potrivit martorilor oculari și notelor stenografice ale ședințelor de ,,codificare generală” acestea din urmă sunt precedate de o scurtă introducere din partea lui Lesniak cu privire la beneficiul acestei metode și despre ,,rezervele de potențial” pe care le deblochează. ,,Referindu-se la Cuvântul lui Dumnezeu ca la o ,,Super Carte” el spunea: <<extazul ceresc poate fi simțit deja de aici de pe pământ, rezerva de potenţial este ceea ce Împărăţia din Ceruri este într-adevăr”>> [222]. Urmează apoi o scurtă slujbă de rugăciune în timpul căreia clerul care slujeşte stă cu spatele către icoanele care sunt plasate pe scaunele aflate în apropierea microfoanelor. Este citită Evanghelia în limba rusă. Urmează ,,condiţionarea generală” propriu-zisă sub lumina orbitoare a  proiectoarelor şi este acompaniată de muzică (inclusiv de muzică bisericească), toate acestea asemănându-se unui spectacol. Apoi, ,,vindecătorul” G.Grigoriev, după ce se prezintă şi face gesturi prin aer cu o ,,baghetă de magician”, el face apoi cunoştinţă tuturor cu dascălul său hipnotizator A.R.Dovzenko, care pretinde că a reuşit ,,să pătrundă pe terenul care a rămas inaccesibil multora vreme de secole întregi” [223].

Lumina este alternată pe scenă cu întunericul, şi atunci Grigoriev face nişte mişcări ritualice ale trupului şi rosteşte nişte incantaţii cu vocea sa metalică (acestea sunt cunoscute ca ,,oferind un cod”). Apoi, el sare brusc în sus tăind aerul cu bagheta sa şi strigând instrucţiuni către public. ,,Strigătele şi salturile lui Grigoriev pe fondul cinematografului sunt ca un film de groază adus în viaţa reală” [224]. În spatele lui, în partea din spate a scenei, stau asistenții lui în halate albe, în timp ce hipnotizatorii de la IIRPU sunt poziționați în diferite zone ale sălii, printre cei din public. Ei sunt ocupați cu săvârșirea ,,codificării generale” care durează o jumătate de oră. Acest ,,tratament” este întărit prin codificarea individuală care se face de hipnotizatori în particular, împreună cu pacientul, şi nici unei persoane din afară nu i se îngăduie să fie de față” [225].

Trebuie să plătești pentru o ședință de codificare aproximativ dublul unui salariu mediu lunar. Într-adevăr, pacienţii au dreptul să ceară decodificarea şi să-şi recupereze banii. Lesniak însuşi şi parapsihologul G.Grigoriev cu toată liota sa de colaboratori încearcă în mod blasfemiator să-i convingă pe cei ce se îndoiesc că hipnotismul şi metoda de ,,codificare” sunt daruri ale Sfântului Duh împărtășite lor de Dumnezeu. Totodată, ei uită că dacă lucrurile stau așa, atunci… ,,decodificarea” este o adevărată bagatelizare a harului divin” [226].

,,Codificarea” împotriva alcoolismului pe care prădătorii sufletelor omenești au început să o numească în mod eufemistic ,,făgăduința terapeutică” este practicată nu numai în eparhia din Sankt Petersburg, ci și în alte eparhii ale Patriarhiei Moscovei. Astfel, în Smolensk, fără îndoială cu binecuvântarea mitropolitului Kiril (Gundaev) de Smolensk (actualmente ,,patriarh” al Moscovei), această ,,făgăduință se face cu participarea doctorilor în biserica Buneivestiri și în Catedrala Botezului Domnului (…) și cu implicarea clerului”. Protoiereul Mihail Uliakin, colegul și apărătorul lui Lesniak, scrie liber despre aceasta în culegerea publicată de către IIRPU sub titlul pretenţios şi fraudulos de ,,Vindecare prin Cuvânt”. Potrivit lui Uliakin, o asemenea ,,vindecare” ,,este săvârşită în Gorodok din raionul Vitebsk şi în Sankt Petersburg, după cum am văzut cu ochii mei, de când Vlădica Ioann, mitropolitul de Sankt Petersburg şi Ladoga, este Preşedintele şi Epitropul Frăţiei pentru Cumpătare şi milostenie a Sfântului Alexandru Nevski. Aici în Polotsk, doctorii şi eu însumi trebuie să lucrăm în spații închiriate pentru că eu nu slujesc chiar în oraș” [227].

Iată și o altă dovadă: ,,Dincolo de toate, în Sankt Petersburg a existat din când în când Frăția Sfântului Ioan Înaintemergătorul al cărei părinte spiritual este protoiereul Vladimir Sorokin, fostul rector al Academiei Teologice din Leningrad și un ecumenist activ. Sub pavăza lui, Președintele Frăției, un anume Osnițki, organizează în mod regulat şedinţe de vindecare în incintele Frăţiei şi într-o încăpere specială decorată cu picturi religioase exotice în stil suprarealist.” Trebuie făcută în acest moment o mențiune cu privire la activitatea specialiștilor din spitalul eparhial Sfânta Cuvioasă Xenia din Petersburg, care sunt angajați în discuții cu colegii lor apuseni protestanți cu privire la un stabiliment comun al unor așa zise ,,centre de reabilitare” unde ei s-ar ocupa de… ,,îndepărtarea vătămărilor” suferite de acei sectari din denominațiunile extremiste care au fost supuși abuzului spiritual [228].

Şcolile teologice ale Patriarhiei Moscovei prezintă și ele o sferă de acțiune promițătoare pentru cei pe care Sfinții Părinți i-au numit ,,vrăjitori”. În septembrie 1993, G.Grigoriev a fost invitat să țină o cuvântare la Academia Teologică din Sankt Petersburg. Atât Academia, cât și Seminarul intenționează să introducă un curs de… percepție extrasenzorială și hipnotism. Donațiile generoase pe care le-au dat școlilor teologice parapsihologi precum A. Il’in fac în mod evident o impresie favorabilă asupra autorităților care îngăduie acestor lupi să se apropie atât de mult de viitorii păstori, inițiindu-i în ,,misterele universului”, misterul de ,,după moarte” și alte mistere.

Răspunsul la întrebarea ce este acel ceva care-l ,,atrage atât de nestăpânit pe mitropolitul Ioann către vrăjitori și magicieni și ce se află în spatele patimii lor pentru această activitate distrugătoare de suflet” ne este dat de autorul broşurii citate despre ,,vrăjitorie sub omoforul Bisericii”. El oferă detalii biografice ale părintelui spiritual al mitropolitului Ioann (alt ,,călăuzitor duhovnicesc” şi ,,luptător” al Patriarhiei Moscovei) – mitropolitul Manuel Lemeşevski- din biografia sa alcătuită de mitropolitul Ioann însuşi. [229] Reiese din această biografie, pe scurt, faptul că mitropolitul Manuel, care era apropiat de feluriţi ,,vindecători” şi ,,hipnotizatori”, se afla în stare de înşelare demonică.

Cartea ,,Misterele universului meu” scrisă de faimosul parapsiholog A. Il’in și ilustrată cu niște fotografii impresionante [230] vorbește despre mitropolitul Ioann, care a fost canonizat în timpul vieții ca fiind un ,,patriot”, ca despre prietenul și magicianul său. Ultimul capitol al cărții este dedicat prieteniei dintre A. Il’in, acest ,,vindecător”din Sankt Petersburg și bioenergetician de clasă mondială, și Patriarhia Moscovei și în special cu mitropolitul Ioann.

Prietenii din Biserică ai lui A. Il’in nu doar că i-au sfinţit apartamentul şi centrul intitulat ,,Triunghiul energetic” (slujba de sfinţire fiind săvârşită de protoiereul Nicolae de la Catedrala Sfântul Nicolae – Botezul Domnului), ci mitropolitul Ioann în persoană îl binecuvintează pe faimosul parapsiholog ori de câte ori îl întâlneşte, ceea ce se întâmplă cu regularitate. Il’in scrie că: ,,Biserica mi-a dăruit nişte icoane, una din secolul 19, iar cealaltă aparţine secolului 18, iar acum cei ce vin la centrul meu pentru a-şi vindeca trupul şi sufletul, vor putea să experimenteze influenţa binefăcătoare a unei icoane” [231]. (!)

Locuitorii din Sankt Petersburg îşi aduc aminte de neobişnuita întâlnire de presă a mitropolitului Ioann cu ,,bioenergeticianul” Il’in în sala de concerte din Piaţa Lenin pe care ziarul Trud (numărul din 25 martie 1993) a denumit-o ,,Uniunea dintre Cruce şi Podium”. Ulterior scandaloasei bufonerii a ierarhului cu magicianul, Eparhia Sankt Petersburg a primit de la Il’in ,,câteva mii de ruble pentru nevoile Academiei Teologice din Sankt Petersburg”… ,,Biserica noastră Ortodoxă are nevoie de un asemenea ajutor” – a comentat Il’in despre actul său de caritate [232]. Credem că comentariile sunt de prisos.

Patriarhia Moscovei îi primeşte pe magicieni la Împărtăşanie, eforturile lor dezgustătoare fiind binecuvântate deschis, şi nu se ridică nici o obiecţiune împotriva lor din partea cârmuirii Patriarhiei Moscovei. În 1992, arhiepiscopul Nicolae de Vladivostok a binecuvântat pe faţă un vindecător-vrăjitor şi a ,,sfinţit” diploma sa de magician. ,,În 1993, chiar în ziua Cincizecimii (!) în catedrala (patriarhală – L.P.) Yelokovo din Moscova a avut loc o slujbă solemnă de cununie: cununia fiului faimoasei vrăjitoare Djuna Dataşvili, el însuşi un ,,magician” [233] ca şi mireasa lui. Această căsătorie a putut fi vizionată nu doar de închinătorii care au venit să se roage în această mare sărbătorire a Sfintei Treimi, ci şi de spectatorii audio şi de telespectatori, mulţumită eforturilor numeroşilor reporteri cu camere. Există doar câteva exemple de excese comise de Patriarhia Moscovei, dar lista lor creşte pe zi ce trece.

Ce-i atrage pe parapsihologi la Biserică? De ce vin ei la biserică şi-şi aruncă acolo undiţele? De ce stau ei înaintea icoanelor şi moaştelor şi se împărtăşesc? O fac, fireşte, nu pentru dragostea lor pentru Hristos şi Biserica Sa, ci din încercarea lor nebunească de a o prăda spiritual, făcându-și rost de o ,,hrană suplimentară” sau pentru a se ,,re-încărca” ei înşişi, după cum susţin.

,,Numeroşi închinători au putut să-i observe pe parapsihologi înaintea icoanelor stand vreme lungă cu braţele larg deschise şi cu ochii bulbucaţi, încercând să absoarbă energia religioasă care emană din anumite icoane cinstite anume sau făcătoare de minuni. Acelaşi lucru este adevărat şi despre împărtăşirea cu Sfintele Taine, deşi numărul parapsihologilor care fac aceasta nu este mare. Este ca şi în situaţia icoanelor; ei se apropie de această Taină pentru a fura fărâmiturile de la ,,ospăţul de nuntă” al Sfintei Euharistii [ 234]. De regulă, ei nu merg niciodată la o spovedanie corespunzătoare, ci se prezintă la ,,spovedania comună” despre care am vorbit mai sus. Clericii cunosc și faptul că, după cum s-a mai întâmplat, există cazuri de furt al Sfintelor Daruri pentru un scop anume de închinare lui Satan. Actele profanatoare insuflate de diavol vrăjitorilor şi parapsihologilor duc la creşterea darurilor lor demonice şi a puterilor lor întunecate. Şi totuşi, nu doar în veacul ce va veni, dar, ca regulă, deja din timpul vieţii lor, ei sunt condamnaţi la: nebunie, sinucidere, accidente care li se petrec lor sau celor dragi – aceasta este ,,răsplata” ce o primesc de la tatăl lor – diavolul.

Este ţesută o mare ispită oamenilor bisericii de către ,,păstorii” care se fac părtaşi la faptele întunericului. Din cauza lor şi a altor apostaţi – serghianişti, ecumenişti şi modernişti – turma Patriarhiei Moscovei a pierdut aproape în întregime darul deosebirii duhurilor fără de care este cu neputinţă să deosebeşti un călăuzitor duhovnicesc de un vrăjitor, sau pe Hristos de Antihrist. O asemenea orbire i-a afectat până  şi pe cei mai bine intenţionaţi dintre ,,bătrânii duhovnici” – arhimandritul Ioann (Krestiankin) de la Mănăstirea Peşterilor din Pskov şi protoiereul Nicolae Gurianov din insula Zalit. Ei sunt ,,înţelepţii” care binecuvintează strădaniile IIRPU fără a se osteni să afle despre metodele folosite de aceşti hipnotizatori-codificatori care invocă ,,rezervele de potenţial ale omului”, şi pe cele ale vrăjitorilor-parapsihologi care recurg la draci ca la nişte ,,puteri cosmice”. Iată un exemplu: ,,un anume părinte Valentin (din Raionul Pskov) cinstit ca un ,,călăuzitor duhovnicesc” a dobândit un ,,dar” uimitor: comunică tot timpul cu diavolii ale căror şoapte le notează în jurnalul său zilnic. Un alt ,,bătrân duhovnicesc” Naum de la Lavra Sfânta Treime – Sfântul Serghie îşi îndrumă fără ezitare fiii duhovniceşti către un anumit ,,guru” pentru a se curăţi. Admiratorii lui ignoranţi şi înşelaţi confundă acest dar de clarviziune cu vederea duhovnicească. Din păcate, înşelarea demonică dobândită de aceşti pseudo-călăuzitori duhovniceşti este preţuită de mulţi dintre mirenii Patriarhiei Moscovei care este lipsită de harul Tainelor Bisericii, şi este confundată cu spiritualitatea înaltă.’’ [235]  Care este atunci valoarea postirii şi rugăciunii acestor ,,bătrâni” ai Patriarhiei şi de ce sunt atât de proslăviţi de admiratorii lor? Nu s-au evidenţiat prin ,,postirile”  şi ,,rugăciunile”  lor şi ereticii Arie şi Nestorie? Are oare diavolul însuşi nevoie de mâncare şi de odihnă?

Este demn de atenţie şi faptul că de regulă, toţi aceşti ,,vindecători”  şi ,,făcători de minuni”  câştigă bani buni de pe urma abilităţilor lor. În această privinţă, ei nu urmează nici Cuvântului Domnului: ,,în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10,8), nici Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian (1 iulie), Chir şi Ioan (31 ianuarie), Sfântului Agapit din Peşterile Kievului (1 iunie), Sfântului  Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (27 iulie) şi altora, ci mai degrabă ei urmează lui Simon Magul (Faptele Sfinților Apostoli,8) şi acelei ,,slujnice având duh pitonicesc”,,care dobândă multă da stăpânilor ei, vrăjind.”  (Faptele Sfinților Apostoli 16,16)

Armaghedonul care bate la uşă (Cartea Apocalipsei 16,16) îşi adună oştile. Poruncile se aud din ce în ce mai tare, iar şirurile de regimente devin din ce în ce mai clar delimitate; ,,teritoriul” neutru a dispărut demult, şi fiecare trebuie să hotărască de partea cui este…

  [212] Cu privire la chestiunea spiritualităţii întunecate din Rusia, vezi câteva cărţi foarte interesante bazate pe fapte reale: preotul Rodion ,,Liudi i demony. Obrazy iskusheniia sovremennago cheloveka padshimi dukhami” (Oameni şi Demoni: Tipuri de Ispitire a Omului Modern de către Duhurile Căzute), Sankt Petersburg, 1991; precum şi cartea ,,Osteregaites’ proizvodiashchikh soblazny” (Feriţi-vă de cei prin care vin ispitele), Lugansk, 1991. Cărţile ieromonahului Serafim (Rose) ,,Pravoslavie i religija budushchago” (Ortodoxia şi religia viitorului), Alma-Ata, 1991 şi ,,Dusha posle smerti” (Sufletul după moarte), Moscova, 1991, care a fost cunoscută larg în variantă Samizdat în anii sovietici, au exercitat o influenţă unică şi i-a ajutat pe mulţi oameni să devină conştienţi pe pericolul ocultismului, magiei, al cultelor orientale, al meditaţiei și altor ,,fructe interzise” .

[213] Vozvraschehenie (Întoarcere), un jurnal bisericesc şi social din parohiile ruse ale Bisericii Ruse din Afara Graniţelor, Supliment la Nr.2 (6). Sankt Petersburg 1994, pag 7, col.1.

[214] Citat din ,,Zapiska o ritual’nom kodirovanii” (Scurt comentariu despre codificarea ritualică), Sankt Petersburg, 1994, pag.7. Această broşură bine documentată a zdrobit literalmente activitatea vrăjitorească a protoiereului V. Lesniak şi a ucenicilor săi din IIRPU. Această lucrare este cu atât mai obiectivă şi mai valoroasă pentru că autorul ei este un susţinător al Patriarhiei Moscovei. Fără să vrea, el a  demascat legătura criminală a Patriarhiei Moscovei cu vrăjitorii. Nu poţi decât să regreţi că autorul acestei broşuri este anonim. Deşi, dacă luăm în considerare activitatea criminală nepedepsită care împărăţeşte acum în Rusia, ca şi puterea adversarilor lui, poţi să înţelegi de ce autorul ,,Comentariului…” a preferat să rămână anonim. Acum, văzând furia şi răutatea cu care l-au atacat cei de la IIRPU şi susţinătorii acestuia, poţi înţelege că strategia lui s-a dovedit oarecum justificată. Mai mult, ortodocşii îşi dau seama că este foarte periculos să provoci puterile întunecate. (în această privinţă ne putem aduce aminte despre suferinţele lui Motovilov, în ciuda legăturii sale cu Sfântul Serafim de Sarov.)

Despre tendinţa tulburătoare a Patriarhiei Moscovei de a aluneca spre spiritualitatea întunecată, vezi şi broşura lui R.Dobrovolski ,,Bozhii skomorokhi’ ili koldovstvo pod tserkovnym omoforom” (Măscăricii lui Dumnezeu sau Vrăjitoria sub omoforul Bisericii), Sankt Petersburg, 1994 şi articolul ,,Votserkovlenie charodeistva” (Vrăjitoria se alătură Bisericii) din nr 5 /1994 al jurnalului Vozvrashchenie (Întoarcerea) din Sankt Petersburg al Bisericii Ruse din Afara Graniţelor.

[215] Curier de Hipnologie şi Psihoterapie, St.Petersburg, 1992, Nr.2, pag.89

[216] Ibid., paf.89.

[217] ,,Scurt comentariu despre codificarea ritualică”, pag. 11.

[218] Din cartea lui V.P.Bykov ,,Tikhie priiuty dlia otdykha stradaiushchei dushi” (Locuri de odihnă pentru sufletele suferinde), Moscova, 1913. Citat din: I.M. Konţevici, ,,Optina pustyn’ i ee uremia” (Pustia Optinei şi vremurile sale), Mănăstirea Sfânta Treine, Jordanville, 1970, pag. 562 -563.

[219] Georgii Şevkunov (acum ierhomonahul Tihon), ,, Ne uchastvuite v delakh t’my” (Nu participaţi la lucrările întunericului), Jurnalul Patriarhiei Moscovei, 1989, nr.2, pag.44-47.

[220] ,,Scurt comentariu despre codificarea ritualică”,  pag.5

[221] Vezi Nashe Otechestvo (Patria noastră), nr. 1, 1993, pag.3; şi Radio PtB, Contact, 21 mai 1992, 19:50.

[222] ,,Scurt comentariu despre codificarea ritualică”,  pag.8

[223] Ibid., pag. 9.

[224] Ibid. pag. 10.

[225] Ibid., pag. 11.

[226] R. Dobrovoshi, A. Konovnitsin. ,,Votserkovlennoe charodeistvo” (Vrăjitoria se alătură Bisericii), Întoarcerea, Sankt Petersburg, 1994, nr.5, pag.55.

[227] Alexandro-Nevskoe obshchestvo trezvosti. „Istselenie slovom” (Vindecare prin Cuvânt), nr.2, publ. De Otcina, 1995, pag.65. Această culegere este publicată cu binecuvântarea mitropolitului Ioann (Snicev). ,,Vindecătorii” de la IIRPU nu au cruţat nici bani şi nici efort ca să publice o carte întreagă drept răspuns, mai bine zis un urlet răutăcios, la broşura ,,Scurt comentariu despre codificarea ritualică”, care îi determinase pe oameni să se gândească serios la mârşăviile IIRPU. ,,Vindecare prin cuvânt”, în ciuda titlului său  binevoitor, este cu toate acestea  în întregime artificială şi înşelătoare. Este adevărat însă că un cititor atent, familiarizat cu Sfintele Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi, poate extrage din ea informaţie contrară intenţiei IIPRU şi care se contrazice cu minciuna sa sfruntată. Acest fapt este evidenţiat în mod special prin citatele noastre de mai sus din scrisoarea protoiereului Mihail Uliakin care a adeverit că şedinţele de ,,codificare” erau într-adevăr organizate în bisericile şi chiar în catedralele Patriarhiei Moscovei, fapt negat de parapsihologi şi de ,,părinţii lor duhovniceşti”. Din carte reiese limpede că răposatul mitropolit Ioann, în timpul apariţiei sale la unul dintre programele radio ,,ortodoxe” liberale denumite ,,Kolokol” a poruncit ca broşura despre ,,codificare” să fie retrasă de la vânzare şi arsă (pag.83). Cei care au alcătuit această culegere nu au uitat nici de astă dată să defăimeze Biserica Rusă din Afara Graniţelor (pag.78) care, fiind o biserică adevărată, nu-i suferă nici pe magicieni şi nici pe lupii lor deghizaţi în ,,ortodocşi”.

[228] R. Dobrovoski, ,,Bozhii skomorokhi ili koldovstvo pod tserkovnym omoforom” (Măscăricii lui Dumnezeu sau Vrăjitoria sub omoforul Bisericii), Sankt petersburg, 1994, pag.4.

[229] Mitropolitul Ioann (Sincev). ,,Mitropolitul Manuel Lemeşevski”, Sankt Petersburg, 1994.

[230]  În notele explicative ale acestei cărţi poţi citi: ,,Această carte posedă o puternică încărcătură bioenergetică pentru că autorul ei – binecunoscutul bioenergetician, vindecător şi profet – exercită o multiplă influenţă pozitivă asupra oamenilor”.

[231] A. Il’in. ,,Tainy moei vselennoi…” (Misterele Universului), pag. 352.

[232] Ibid., pag. 352, 359, 362.

[233] Întoarcerea, Sankt Petersburg, 1944, supliment la Nr. 2/6, pag. 7.

[234] Vezi Preotul Rodion, op. cit., pag. 50-51.

[235] R.Dobrovoski, op.cit., pag.3.

sursa

episodul anterior………………………………………………………………….episodul urmator


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ecumenism, erezii, Ludmila Perepiolkina, new age, ocultism, ROCA, ROCOR și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s