Cronologie sumarǎ a cǎderii bisericilor oficiale și aducere aminte despre cea de-a treia arǎtare minunatǎ a semnului Sfintei Cruci în anul 1925

Fii așadar prevenit, dragǎ prietene. Ți-am arǎtat semnele lui antihrist. Sǎ nu le pǎstrezi doar în memorie. Spune-le oricui fǎrǎ nici o opreliște. Dacǎ ai vreun fiu dupǎ trup, învațǎ-l despre ele deîndatǎ. Iar dacǎ ești naș, sǎ-l previi pe fiul tǎu duhovnicesc, ca nu cumva sǎ-l ia pe hristosul cel mincinos drept Cel Adevǎrat. Pentru cǎ ,,taina fǎrǎdelegii se și lucreazǎ” (Sfântul Chiril al Ierusalimului) 

Poate că aţi văzut vreodatǎ cronologia care ne prezintă cum şi-a aflat Ortodoxia începuturile în Ierusalim şi cum a continuat într-o succesiune neîntreruptă cu Credinţa Apostolică de-a lungul veacurilor, în timp ce alte grupări s-au abătut ori s-au îndepărtat într-un fel sau altul de acea Credinţă. În cele ce urmează vă prezentăm un fel de cronologie care înfăţişează ruptura ortodoxiei mondiale faţă de Credinţa Apostolică de-a lungul ultimilor 85 de ani.

Pe parcursul îndelungatelor lupte ale Bisericii împotriva ereziilor, ortodocșii nu s-au aflat niciodatǎ atâta de lipsiți de cârmuire ierarhicǎ adevǎratǎ cum s-a întâmplat în anii 1924. Precedente au mai existat în istorie cu privire la puținǎtatea ierarhilor ortodocși însǎ niciodatǎ nu a lipsit mǎcar o voce a Ortodoxiei prin care sǎ se lumineze credincioșilor care este adevǎrata vrere a lui Dumnezeu. Când a încercat împǎratul Ioan Veccos sǎ realizeze unirea cu catolicii la 1274, s-au aflat numeroși clerici care sǎ se împotriveascǎ acesteia. Situația a fost mai gravǎ dupǎ sinodul de la Florența: Sfântul Marcu al Efesului a fost singurul ierarh grec care a refuzat sǎ semneze unirea. Au urmat apoi câteva secole în care, deși au existat încercǎri de latinizare și protestantizare din partea ierarhilor, Biserica Ortodoxǎ ca întreg a rǎmas unitǎ în fața pericolului apusean. Astfel, când Papa a introdus calendarul Gregorian în 1582 pentru a crea diviziuni printre ortodocși, acesta a fost condamnat sinodal de opt ori: în 1583, 1587, 1593, 1722, 1827, 1848, 1895 și 1904. Cǎtre sfârșitul acestei perioade, au început a se face observate tendințe ecumeniste crescânde în bisericile ortodoxe, dar împotrivirea fațǎ de noul calendar a rǎmas totuși puternicǎ.

În 1848, patriarhii rǎsǎriteni recunoșteau rostul poporului în Bisericǎ: ,,la noi nici patriarhii și nici sinoadele nu au putut sǎ aducǎ înnoiri pentru cǎ apǎrǎtorul credinței este însuși trupul Bisericii sau poporul însuși, care a vrut dintotdeauna ca credința lor sǎ rǎmânǎ veșnic neschimbatǎ potrivit credinței Pǎrinților lor”.

În România, biserica a fost tentatǎ de noul calendar încǎ de la 1864, când prințul Alexandru Ioan Cuza a convocat un sinod bisericesc la care a recomandat Bisericii Ortodoxe Române sǎ treacǎ de la calendarul iulian la cel Gregorian. Prezent la acest sinod a fost și Sfântul Calinic de la Cernica (1787-1868), unul dintre cei mai neînfricați luptǎtori pentru triumful adevǎrului și pentru pǎstrarea adevǎratei credințe. El s-a împotrivit categoric inovației calendarului și a spus tare la ieșirea lui din sala sinodului care se întrunise: ,,Eu cu cei fǎrǎdelege nu mǎ voi socoti”. În acest fel, Cuza nu a reușit sǎ implementeze aceastǎ recomandare care îi fusese impusǎ de francmasoni. El a  reușit însǎ sǎ trimitǎ câțiva ierarhi cârmuitori sǎ învețe în strǎinǎtate de la neortodocși. printre aceștia, și mitropolitul Miron (Cristea), fost uniat.

Dar sǎ revenim la firul cronologic care detaliazǎ cum s-a putut petrece dezastrul cǎderii în erezie al bisericilor ortodoxe oficiale:

1902-1904 Patriarhiile Constantinopolului, sub Ioachim al III-lea și Patriarhia Ierusalimului, sub Damianos, împreună cu sfintele Sinoade ale Bisericilor din Rusia, Grecia și România au condamnat oficial noul calendar de la 1582 al Papei Grigorie al XIII-lea (care este denumit Calendarul Gregorian). Ei promit solemn să rămână în Calendarul Iulian, denumit astfel după Iulius Cezar, pe care Biserica l-a adoptat încă din vremea lui Hristos. Ei au fost nevoiți să facă aceste declarații oficiale din cauza presiunilor existente în secolul XX pentru modernizarea Bisericii.

În 1903, Sfântul Serafim de Sarov este canonizat de către Biserica Rusă și de Țarul Nicolae al II-lea.

1904-1905 – războiul ruso-japonez, și revoluția socialistă din 1905 l-au forțat pe Țar să aprobe constituția și să constituie un parlament, sau Duma.

20 decembrie 1908, sfântul Ioan de Kronstadt adoarme întru Domnul, proorocind despre viitoarele nenorociri care vor veni asupra Bisericii Ortodoxe Ruse și asupra poporului său.

În 1909, Meletie al IV-lea (Metaxakis), viitor patriarh al Constantinopolului, devine francmason în Loja Marelui Orient din Grecia; în 1910 el atinge gradul 33. Francmasonii sunt păgâni și ecumeniști care cred că dogmele și practicile religioase nu sunt impedimente în calea unirii tuturor religiilor, și prin urmare, nici una dintre biserici nu poate pretinde că este “stâlpul și temelia adevărului” precum o face Biserica Ortodoxă.

În 1910, la Conferința Misionară Mondială din Edinburgh, Scoția, se naște în mijlocul heterodocșilor Mișcarea Ecumenică.

Între 1914-1918 primul război mondial, bolșevicii incită la rebeliune în Rusia Ortodoxă.

În 1917, Țarul rus Nicolae al II-lea este trădat și abdică de la tron; În august 1917 se întrunește Sinodul Bisericii tuturor rușilor și reorganizează Patriarhia. Mitropolitul Tihon este ales drept Patriarh prin tragere la sorți. Octombrie 1917 – bolșevicii răstoarnă guvernul provizoriu.

1918 – tratatul de la Brest-Litovosk pune capăt războiului cu Germania, dar asta costă Rusia cedarea unor întinse porțiuni de teritoriu; Țarul Nicolae al II-lea și familia sa sunt martirizați; statele baltice, Finlanda și Polonia, cedate de Imperiul rus, se prăbușesc în ruină. Martirizarea țarului (profețitǎ de Sfântul Serafim de Sarov) împreună cu întreaga sa familie este tâlcuitǎ de pǎrinții contemporani ca fiind împlinirea profeției Sfântului Apostol Pavel cu referire la antihrist care zicea: “Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege…”, adică antihrist.

25 ianuarie 1918, mitropolitul Vladimir al Kievului și Halici-ului devine primul martir al erei comuniste din Rusia

1 februarie 1918, patriarhul Tihon, viitorul nou martir al Rusiei, emite bine cunoscuta Anatemă împotriva guvernului bolșevic. Anatema sa este confirmată de către Sinodul tuturor rușilor din 1917-1918.

Noiembrie 1918, Meletie al IV-lea (Metaxakis) este întronat arhiepiscop al Atenei.

1918-1922 – izbucnește războiul civil între Armata Roșie și Rușii Albi sau anti-comuniștii ajutați de Marea Britanie, Franța și US. Această situație le oferă ocazia episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse să evadeze în Europa cu ajutorul Rușilor Albi.

Ianuarie 1920, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol emite dezastruoasa Enciclică intitulată ,,Către Bisericile lui Hristos, de pretutindeni” . În această enciclică, Bisericile Ortodoxe sunt îndemnate să uite de diferențele teologice dintre ele și heterodocși și să intre în dialog cu ereticii, având ca scop final unificarea întregii creștinătăți într-o singură biserică. Enciclica a chemat la constituirea unei asociații a bisericilor. Aceasta a condus în final la crearea mișcării ecumenice în întreaga lume. Pentru întâia oară, un episcop ortodox se referă în mod public la confesiunile din afara Sfintei Biserici Ortodoxe ca fiind ,,împreună moştenitoare şi împreună părtaşe ale făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3.6) răsturnând astfel articolul din Crez cu privire la Una, Sfântǎ, Soborniceascǎ și Apostoleascǎ Biserică, proclamând oficial credinţa în mai multe biserici. Prin aceasta se predanisea în mod public învăţătura potrivit căreia Biserica nu este una, cu intenţia de a deschide calea dialogului ecumenic cu toate soiurile de organisme heterodoxe aşezate pe picior de egalitate cu ,,Bisericile lui Hristos”. Primul punct din cadrul planului sugerat (pentru apropierea dintre ,,biserici”) propunea adoptarea unui calendar comun pentru celebrarea sărbătorilor, astfel încât toate ,,Bisericile” să poată sărbători simultan marile praznice creştineşti.

23 aprilie 1920 Mustafa Kemal Ataturk devine dictator al Turciei ,,eliberate”. El o eliberase printr-o mare vărsare de sânge, în principal de sub stăpânirea otomană. Era membru de rang înalt al lojei masonice italiene din Macedonia, denumită “Resorta e Veritus”. El se va sigura că colegii săi masoni vor fi plasați în posturile cele mai înalte din stat, inclusiv în cele din Patriarhia Constantinopolului, în vreme ce el va fi capul statului până la moartea sa în 1938, după cum se poate vedea din instalările ulterioare ale viitorilor patriarhi Meletie al IV-lea, Vasile al III-lea și Fotie al II-lea.

9 septembrie 1922, Mustafa Kemal Ataturk, victoriosul conducător revoluționar din Turcia, își duce trupele în Smirna, de vreme ce o flotilă de 27 nave de răboi aliate -incluzând și trei distrugătoare americane- se arătase la fața locului. Turcii se angajează imediat într-o orgie de jafuri, violuri și măceluri împotriva creștinilor ortodocși (a se vedea detalii cu privire la acete fapte abominabile petrecute sub ochii marilor puteri în cartea intitulatǎ Nenorocirea Asiei aici ). Puterile occidentale, nerăbdătoare să își protejeze petrolul și interesele comerciale din Turcia, trec cu vederea holocaustul, rămânând tăcute și refuzând să intervină. În lista puterilor aliate se includeau: Franța și Marea Britanie, bine înfipte în Smirna, deținând căi ferate, vagoane, și utilități electrice; interesele americane vizând petrolul și tutunul; Franța era interesată în colectarea câtorva împrumuturi acordate înainte de război Turciei; iar Italia era hotărâtă ca grecii să nu câștige nici o stăpânire în Turcia. Forțele turce au dat atunci foc orașului și l-au distrus. Din cele trei milioane de greci și armeni din Asia Minor strămutați și măcelăriți, 1.5 milioane erau creștini ortodocși.

9 noiembrie 1920 adoarme întru Domnul Sfântul Nectarie de Eghina, cunoscând dinainte plecarea sa și prorocind ca lupii vor ajunge la conducerea Bisericii.

20 noiembrie 1920, viitorul martir, patriarhul Tihon și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse emit binecunoscutul Ukaz nr.362, întemeind canonic partea liberă a Bisericii Ruse din afara Rusiei. Biserica Rusă din afara granițelor (ROCOR) este condusă de către Mitropolitul Antonie (Khrapovitsky).

În decembrie 1921 se convoacǎ un sinod la Atena, condus de Mitropolitul Gherman al Demetriasului, vicepreședintele Sfântului Sinod, care-l caterisește pe Meletie al IV-lea din demnitatea de Arhiepiscop al Atenei pentru comportament necanonic și amestec cu heterodocșii (în bisericile acestora) şi pentru provocarea de schismă. El era deja binecunoscut pentru activitǎțile sale ecumeniste, precum și pentru recunoașterea guvernului Venizelos în Grecia.

Pe 21 noimebrie 1921, cu susţinerea ministrului grec pentru afaceri externe dar fără a fi ales în mod canonic, deşi caterisit de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, Meletie Metaxakis este întronat ca Patriarh Ecumenic. Sub o presiune politică intensă din partea guvernului Greciei, caterisirea lui din rangul de Arhiepiscop al Atenei este anulată. Candidatura lui fusese respinsǎ în anul 1912 de Sfântul Sinod din Constantinopol.

Tot în 1922 Meletie Metaxakis întemeiază Arhiepiscopia Greacă din Statele Unite şi o aşează sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice.

1922, Meletie al IV-lea, ca patriah ecumenic, recunoaște validitatea ordinelor anglicane! Introduce pentru prima oară îngenuncherea tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie în timpul sfințirii darurilor!

Februarie 1923, guvernul revoluționar grec din Atena îl îndepărtează pe arhiepiscopul Teoclit al Atenei și îl înlocuiește cu Hrisostom (Papadopoulos)!

Iunie 1923, Meletie al IV-lea convoacă “congresul pan-ortodox” la care iau parte doar membri nereprezentantivi din Bisericile Ortodoxe din Grecia, România şi Serbia, precum şi Biserica Anglicană pentru a trece ortodoxia la noul calendar și a impune și alte reforme și inovații! Majoritatea resping noul calendar. Meletie al IV-lea trece totuși Constantinopolul la noul calendar, cu asigurarea prealabilă din partea lui Hrisostom (Papadopoulos) arhiepiscopul Atenei, că este de acord cu această schimbare. Deși ne este impus ca ,,sinod pan-ortodox”, aceastǎ denumire este total improprie pentru aceastǎ adunare tâlhǎreascǎ la care s-au prezentat șase episcopi, doi mireni și un arhimandrit din câteva biserici locale (nici una dintre Biserici netrimițând persoane cu putere de reprezentare, în afara Patriarhiei Constantinopolului). Mitropolitul Anastasie al Bisericii Ruse din Afara Granițelor a fost prezent la ședința de deschidere, pentru cǎ se afla din întâmplare în regiune. El a precizat cǎ Sinodul nu-I dǎduse instrucțiuni cu privire la acea întrunire și a pǎrǎsit lucrǎrile neîntârziat. În total, se aflau la adunare, membri din mai puțin de jumǎtate din bisericile locale. Scopul întrunirii fiind acela de a implementa recomandǎrile documentului de la 1920, alǎturi de multe alte propuneri de înnoire care au fost respinse în majoritate. Cǎtre sfârșitul lucrǎrilor, au fost de fațǎ și reprezentanți trimiși de Biserica Anglicanǎ, în special episcopul Gore de Oxford. La aceste lucrǎri finale, s-a hotǎrât cǎ nimic nu stǎtea în calea unei uniuni bisericești între ortodocși și anglicani. Interesant este și faptul cǎ în Grecia se constituise o comisie alcǎtuitǎ din cinci membri (printre care și arhimandritul și arhiepiscopul de mai târziu al Atenei Hrisostom Papadopoulos) cu scopul de a studia problema utilizǎrii noului calendar. Comisia concluzionase cǎ ,,Nici una dintre ele (Bisericile Ortodoxe locale) nu se poate despǎrți de celelalte și adopta noul calendar, fǎrǎ a deveni schismatice în raport cu celelalte”.

La Congresul care s-a finalizat cu adoptarea noului calendar, calendarul nu a fost singura chestiune de pe ordinea de zi. Au fost stabilite şi celelalte obiective: desfiinţarea rasei clericale şi inlocuirea ei cu costumul şi gulerul clerical specific clerului heterodox; tăierea părului şi a bărbilor clericilor ortodocşi pentru ca ei să poată semăna întru totul clerului protestanţilor, anglicanilor şi romano-catolicilor; desfiinţarea posturilor, iarăşi, în acord cu practicile heterodoxe; desfiinţarea monahismului sau transformarea lui într-o organizaţie cu misiune socială sau educaţională, din nou, potrivit exemplului Apusului ne-ortodox. La vremea aceea avuseseră deja loc contacte şi dialoguri ecumenice sporadice şi se făceau îndemnuri sistematice pentru recunoaşterea rânduielilor religioase anglicane şi a botezului tuturor ne-ortodocşilor. S-a luat în discuţie şi o revizuire a canoanelor Bisericii, precum şi o nouă formulare a mărturisirii oficiale a Credinţei Ortodoxe. Multe dintre aceste chestiuni au fost ca nişte seminţe semănate care au răsărit şi au crescut treptat de-a lungul mai multor ani, dupǎ cum vom vedea din evoluțiile ulterioare.

20 septembrie 1923, Creştinii scandalizaţi din Constantinopol îl alungă fizic pe Metaxakis din incinta Patriarhiei. Metaxakis demisionează oficial, invocând ,,motive de sănătate”. El a fost supus asaltului și bătăilor.

1924 – Grecia votează pentru abolirea monarhiei. Țara devine republică.

Martie 1924 – arhiepiscopul Hrisostom (Papadopoulos) instituie noul calendar (cel papal) pentru utilizare în Biserica Greciei. Mitropolitul Gherman al Demetriasului se retrage în semn de protest.  Creștinii ortodocși evlavioși ai Greciei, alegând să urmeze calendarul tradițional consfințit de Sfinții Părinți, refuză să primească schimbarea, se rup de comuniunea cu ierarhia inovatoare și constituie ,,mișcarea vechilor calendariști”. Mișcarea a fost sprijinitǎ la început de cǎlugǎrii atoniți care încurajaserǎ respingerea reformei calendarului, precum și de zeci de mǎnǎstiri de prin Grecia. S-au alcǎtuit comunitǎți care sǎ pǎstreze calendarul iulian, în ciuda persecuțiilor începute neîntârziat din partea statului și a bisericii oficiale.

Tot în 1924, aflată sub presiunea exercitată de ministerul grec al afacerilor externe, Patriarhia Ecumenică adoptă calendarul gregorian sau papal, în defavoarea calendarului bisericesc iulian. Aceasta se petrece în ciuda faptului că Sinoadele Pan-Ortodoxe din 1583, 1587, 1593 şi numeroase alte Sinoade Ortodoxe ulterioare au condamnat la unison noul calendar şi au pronunţat anatema asupra acelora care-l vor adopta. Problema calendarului nou are două tăişuri. În primul rând, el a fost adoptat în mod unilateral, fără consensul întregii Biserici. În al doilea rând, motivul principal pentru adoptarea lui a fost să provoace ,,uniunea diferitelor confesiuni” deşi acestea nu erau de acord în chestiunile Credinţei. Astfel, noul calendar a devenit un instrument pentru respingerea Sfintei Tradiţii şi a prezenţei neîntrerupte a Duhului Sfânt în Biserică, şi totodată un mijloc de subordonare a Bisericii fațǎ de statul anticreștin și de înfăptuire a unor uniuni mincinoase.

10 martie 1924, mitropolitul Miron Cristea (francmason, fost ierarh uniat și ortodox dubios, cel care declara ca „va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely” (Dr. Serban Milcoveanu), afirmatii care nu l-au oprit totusi sa ajunga dupa ani Patriarhul Romaniei si prim-ministru), conducător al Bisericii Române, recunoaște reforma noului calendar a lui Papadopoulos din martie 1924. Ulterior, în 1936, ca o urmare fireascǎ a liniei pe care apucase în 1924, el acceptă de asemenea validitatea ordinelor anglicane.

Miron Cristea, în calitate de cârmuitor al Bisericii Ortodoxe Române a scris în data de 17 decembrie 1923 Patriarhului Constantinopolului cǎ Biserica Românǎ a primit hotǎrârea ,,sinodului pan-ortodox” cu privire la schimbarea calendarului și cǎ aceasta se va aplica din anul 1924. Astfel s-a introdus în România noul calendar, în același an cu Grecia și Constantinopolul, data de 1 octombrie 1924 devenind 14 octombrie 1924. Drept rǎsplatǎ pentru aceasta, Biserica Ortodoxǎ Românǎ a primit de la Patriarhia Constantinopolului statutul de Patriarhie iar la 1 noiembrie, mitropolitul Miron a fost întronizat patriarh al României. El a procedat ulterior și la schimbarea Pascaliei în anii 1926 și 1929, ducând Biserica Ortodoxǎ Românǎ sub anatemele Primului Sinod Ecumenic,doar pentru a o aduce la conformitate cu Pascalia apuseanǎ.

Deși majoritatea românilor au primit reforma calendarului, Schitul Acoperǎmântul Maicii Domnului din nordul Moldovei l-a respins. În 1925, unii dintre cǎlugǎrii schitului, conduși de ieromonahul Glicherie, au pǎrǎsit schitul și au format comunitatea vechilor calendariști. În anii 1926 și 1929, când Miron Cristea a hotǎrât ca Paștile sǎ fie sǎrbǎtorite dupǎ calendarul greogorian, un numǎr considerabil de credincioși, inclusiv emigranți ruși a pǎrǎsit biserica oficialǎ din România și s-a alǎturat vechilor calendariști. Dar despre aceste evoluții, vom vorbi într-un capitol ulterior al acestei cronologii.

Aprilie 1924, Meletie al IV-lea primește mustrări scrise pentru calendar de la: patriarhul Damianos al Ierusalimului, patriarhul Grigorie al Antiohiei, Patriarhul Dimitrie al Serbiei și patriarhul Fotie al Alexandriei. Patriarhul Tihon al Rusiei nu scrie o mustrare pentru că activitățile îi sunt restricționate de către GPU (redenumită ulterior KGB).

1925 Episcop și camarad de lojă masonică a lui Ataturk, Vasile al III-lea, este instalat patriarh al Constantinopolului.

25 martie 1925, Sfântul Nou Mucenic Patriah Tihon este otrăvit de către bolșevici, pentru că nu a  subordonat Biserica Ortodoxă Rusă autorităților sovietice.

14 septembrie 1925 (stil vechi) apariția minunatǎ a Sfintei Cruci pe cerul din afara Atenei, deasupra Bisericii Sfântului Ioan Teologul pe Muntele Hymettos, vreme de o oră, acolo unde creștinii ortodocși vechi calendariști, adunați în tainǎ fiind, săvârșeau privegherea cea de toată noaptea cu ocazia Înălțării Sfintei Cruci, după calendarul bisericesc. Peste douǎ mii de credincioși care respinseseră noul calendar şi celelalte înnoiri, rupând comuniunea cu ierahii lor lupi deghizați în piele de oare, nu s-au lǎsat deloc înspǎimântați de poliția adunată pentru a-i dispersa. Această minune i-a întărit pe vechii calendariști din toată Grecia, ca un semn adevărat de la Dumnezeu care sprijinea lupta lor cea sfântă. Mǎrtuiriile din presa vremii vorbesc despre poliţiştii trimişi la faţa locului de Arhiepiscopul Hrisostom Papadopoulos al Atenei pentru a întrerupe slujba şi a-l aresta pe preot, care se convertesc ca urmare a apariţiei Sfintei Cruci.

Şi pentru cǎ astǎzi prǎznuim Înǎlțarea Sfintei Cruci, dorim sǎ prezentǎm cititorilor noștri mai multe despre aceastǎ minune petrecutǎ lângǎ Atena în anul 1925. Aceastǎ minune este nu doar o minune care adeverește despre calendarul bisericesc, ci și o avertizare a Bisericii cu privire la marile încercǎri care urmeazǎ (intrarea în era ereziei ereziilor- ecumenismul, pǎtrunderea lupilor în piele de oaie în țarcul Bisericii pe ușa din dos, înlocuirea Bisericii lui Hristos (alungatǎ în pustie) cu marea desfrânatǎ a apocalipsei, perioada marii apostazii și a marilor cǎderi: ale ierarhilor, ale credincioșilor, ale bisericilor).

Preluǎm de aici un material tradus care a fost tipărit în revista „Orthodox Life”, Vol. 22, Nr. 2 (martie-aprilie, 1972), pp. 18-20

Iată o fotografie cu minunea, aşa cum a apărut în presa vremii…

La începutul secolului XX, şi mai cu seamă în anii ‘20, în Grecia şi la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol au apărut puternice curente seculariste şi anti-bisericeşti. Printre diverse acţiuni ale acestor forţe obscure, s-a numărat şi introducerea samavolnică a calendarului gregorian. Calendarul gregorian era mai curând potrivit pentru afaceri, schimburi de capital şi alte activităţi laice, din punct de vedere liturgic, însă, el este practic inutil şi chiar dăunător. În fapt, este imposibil de a reconcilia calendarul gregorian cu Pascalia noastră canonică creştin-ortodoxă. Prin urmare, introducerea unor schimbări în calendarul bisericesc de către o Biserică locală creează o discrepanţă liturgică inadmisibilă în interiorul Bisericii însăşi.

În acea perioadă, un mare număr de creştini din Grecia refuzaseră să accepte aceste schimbări anti-canonice şi anti-bisericeşti, impuse cu ajutorul poliţiei. Aceşti oameni au suferit prigoane, arestări şi privaţiuni de tot felul din partea autorităţilor secularizate.

Dar ochii duhovniceşti ai adevăraţilor creştini ortodocşi au văzut clar, chiar dacă pe atunci ei n-au înţeles pe deplin în ce constă răul noului calendar, acesta fiind de fapt, precursorul şi semnul prevestitor al celei mai mari erezii a tuturor vremurilor – ecumenismul. Aşadar, printre creştinii greci se instalase nedumerirea şi confuzia. Mulţi începuseră să şovăie. Aşa cum arienii, în 351, controlau puterea lumească, reuşind cu sprijinul acesteia să-şi impună erezia lor în întreg imperiul, tot aşa, reformatorii calendarului ţineau sub control puterea de stat în Grecia.

În aceste vremuri tulburi şi vitrege, Atotmilostivul Dumnezeu a văzut necazurile poporului Său. Din nou, ca şi în 351, Domnul a trimis minunata arătare a semnului Preacinstitei Sale Cruci, ca să pecetluiască adevărul şi să-i facă de ruşine pe falşii învăţători.

Arătarea semnului Sfintei Cruci s-a petrecut astfel:

În 1925, în ajunul prăznuirii Înălţării Preacinstitei şi de viaţă dătătoarei Cruci a Mântuitorului nostru, la 14 septembrie potrivit vechiului calendar bisericesc ortodox, se săvârşea privegherea de toată noaptea în biserica Sfântului Ioan Teologul, situată în împrejurimile Atenei. La orele 9.00 seara, în biserică şi în jurul ei se aflau peste 2000 de credincioşi dreptslăvitori, deoarece rămăseseră prea puţine biserici adevărat ortodoxe lăsate deschise din întâmplare de către autorităţile civile. Bineînţeles că o astfel de adunare n-a putut rămâne neobservată de către autorităţi. În jurul orelor 23.00, autorităţile au trimis la biserică un batalion de poliţie „pentru a preveni tulburările ce se pot isca într-o mulţime atât de mare”. Însă din cauza numărului mare de credincioşi adunaţi acolo, poliţia nu a putut să îl aresteze pe preot, nici să întreprindă vreo acţiune concretă, astfel că poliţiştii s-au amestecat cu mulţimea credincioşilor, care deja umpluseră curtea bisericii.

Astfel, în pofida adevăratelor motive ale prezenţei lor acolo, împotriva voinţei lor, dar potrivit Voii lui Dumnezeu, care covârşeşte toată puterea omenească, ei au devenit părtaşi ai minunatei trăiri a mulţimii credincioşilor.

La orele 23.30, pe cer, deasupra bisericii, în direcţia nord-est, a început să se contureze o Cruce luminoasă, strălucind puternic. Strălucirea ce izvora din cruce a luminat biserica şi mulţimea noroadelor; mai mult încă, în razele ei, stelele de pe cerul fără nori au pălit, iar curtea bisericii s-a umplut de o lumină aproape materialnică. Crucea însăşi era alcătuită dintr-o lumină foarte densă şi se putea observa clar că avea forma unei cruci bizantine cu bara de jos înclinată. Această minune cerească a durat o jumătate de oră, până la miezul nopţii; după aceea, Crucea a început să se înalţe încet, pe verticală, ca în rânduiala slujbei Înălţării Sfintei Cruci, când preotul înalţă crucea în biserică. După ce s-a înălţat drept în sus, Crucea a dispărut treptat.

Este cu neputinţă graiului omenesc, a povesti cele petrecute în curtea bisericii în timpul arătării dumnezeieşti. Toată lumea a căzut la pământ, plângând şi cântând slavoslovii, rugându-se şi lăudându-L pe Domnul, într-o singură inimă şi un singur glas. Printre cei ce plângeau se aflau şi poliţiştii, care descoperiseră, pe neaşteptate, în adâncul inimii lor, credinţa curată, precum cea a pruncilor. Mulţimea credincioşilor şi batalionul de poliţie devenise o singură turmă de credincioşi. Cu toţii erau cuprinşi de o dumnezeiască bucurie, mai presus de fire.

Privegherea a continuat până în zori, la ora 4.00, după care tot acest puhoi omenesc s-a revărsat în oraş, ducând vestea minunii petrecute, în urma căreia ei se aflau încă tremurând şi plângând de bucurie.

Unii dintre necredincioşi, sofişti şi inovatori, înţelegând păcatul şi vina lor, dar nevrând să se căiască, au încercat prin orice mijloace să explice sau să tăgăduiască minunea. Faptul că forma Crucii a fost observată atât de viu şi de limpede, ca fiind cea bizantină (numită uneori crucea rusească), cu trei bare transversale, cea de jos fiind înclinată, exclude complet orice argumente în favoarea unui fenomen fizic întâmplător.

Iar faptul că o astfel de apariţie a Crucii a avut loc la apogeul primei mari erezii, ar trebui să-i surprindă pe creştinii ortodocşi prin sensul deosebit al însemnătăţii problemei calendaristice şi a tot ceea ce este legat de aceasta. Nici o persoană de bun simţ nu poate adopta o atitudine superficială, invocând raţionamente seculare ori argumente lumeşti. Inovatorii, asemeni arienilor în 351, au fost lăsaţi fără replică.

Mărturii ale celor prezenţi la arătarea semnului Sfintei Cruci, deasupra bisericii Sfântului Ioan Teologul, de pe Muntele Hymettus – 14 septembrie 1925

Presa vremii relatând despre arătarea minunată a Sfintei Cruci

Ioan D. Glymis, ofiţer de poliţie – acum pensionat, în vârstă de 78 ani
Strada Aristotel, nr. 73, Cartierul Peristeri (o suburbie a Atenei)

„Eram unul dintre agenţii de la Academia de Poliţie, trimişi să oprească săvârşirea slujbei de priveghere din seara aceea, acum mai bine de 50 de ani, în biserica de parohie cu hramul Sfântului Ioan Teologul. Ortodocşii vechi calendarişti îşi ţineau slujbele aici, fiind ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci [după vechiul calendar]. Fiind o mulţime mare de oameni adunată acolo – mai mult de 2000 de suflete, nu am încercat să îl arestăm pe preot, aşa cum ni se ordonase, ci ne-am aşezat, în linişte, printre credincioşii ce umpluseră curtea ce împrejmuia construcţia bisericii, aşteptând răbdători sfârşitul slujbei. Pe la orele 22.30, am auzit un tumult puternic şi neobişnuit, venind din partea mulţimii, care striga în uimire. Neîntârziat, am alergat să vedem ce se întâmplă… şi am văzut. Toată mulţimea aceea de credincioşi era într-un freamăt şi într-o stare de bucurie duhovnicească fără seamăn. Unii plângeau; alţii, strigând, din adâncul inimii lor: „Doamne, miluieşte!”, îngenuncheau privind spre cer; alţii, copleşiţi de emoţie, îşi pierdeau simţirea pentru câteva clipe. Apoi, şi noi, am privit, şi, ce să vezi? O, minune! O cruce imensă, apărută pe cer, chiar deasupra bisericii, care era acum luminată, dimpreună cu tot locul înconjurător, de razele ce ieşeau dintr-însa. La început, am fost stăpâniţi de frică, dar mai apoi, uitând până şi scopul venirii noastre acolo, ne-am venit în simţiri, îngenunchind şi plângând ca nişte prunci.

E de prisos să mai spunem că, plini de emoţie, am rămas să participăm şi la restul slujbei de priveghere – nu ca prigonitori, ci ca ortodocşi dreptslăvitori, iar dimineaţa, când ne-am întors la Academie, am povestit tuturor despre minunea preaslăvită pe care ne-am învrednicit a o trăi şi vedea.

Imediat după aceasta, s-a făcut o investigaţie oficială, iar noi toţi a trebuit să depunem mărturie sub jurământ, că am văzut Cinstita Cruce limpede, sus pe cer.”

Atanasie Primalis, Conductor de tramvai – acum pensionat, în vârtsă de 80 ani, Strada Kavales, nr. 17, Niceea (o suburbie a Atenei)

„În noaptea aceea a anului 1925, când s-a arătat semnul Sfintei Cruci, făceam ultima cursă cu tramvaiul pe care îl conduceam, pe traseul meu obişnuit. Ajunsesem la staţia Omonia şi întorceam, în zona scuarului, în momentul în care am văzut pe cineva uitându-se în sus şi strigând: „Priveşte! Crucea! Crucea!” În aceeaşi clipă, am apăsat frânele şi am oprit vehiculul. Am scos repede capul pe geamul tramvaiului, şi, o! nevrednicul de mine, am văzut şi eu Preacinstita Cruce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos – slăvit fie Numele Său, strălucind deasupra Muntelui Hymettus. Nu îmi amintesc cât a durat aceasta. Ştiu doar că ce am văzut atunci m-a schimbat într-un alt om; de atunci, toţi membrii familiei mele au devenit fii credincioşi ai Adevăratei Biserici Ortodoxe, păstrătoare a calendarului patristic.”

Surse :

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în adevarata ortodoxie, calendar stil vechi, ortodoxie, ortodoxie necenzurata, ortodoxie traditionala, ROCOR și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

54 de răspunsuri la Cronologie sumarǎ a cǎderii bisericilor oficiale și aducere aminte despre cea de-a treia arǎtare minunatǎ a semnului Sfintei Cruci în anul 1925

  1. titus zice:

    satana de miron cristea a fost pus de alt drac :regele care de aceea a fsot pus de occident!pe episcopii sfinti i au bagat in puscarii(Cuv Episcop Gherasim Saffirin si alti 2)! acestui drac de miron i au crescut coarne din timpul vietii si le taia la PARIS,dar si dupa moarte i au crescu t coarnele si era miros groaznic in interiorul patriarhiei unde il inmormantasera,i au taiat coarnele iar si l au bagat iar in cosciug,dar mirosul facea sa nu poata fi tinute slujbele,l au luat si l au ingropat in cimitir dar si din pamant i au iesit coarnele,le au taiat si iar au iesit,l au luat si l au dus la gecii care erau si ei tot schimbatori ai Sfintei Traditii si sub umbrela occidentala si au tunat ciment peste cosciug,dar si din ciment au rasarit coarnele..sa vedeti ce moace fac bor istii dac ii intrebi unde e ingropat dracu asta de miron !!!

    • Ilie zice:

      Sfantul Nicolae Planas a murit in comuniune cu Biserica Greciei, desi tinea calendarul Parintilor pe ascuns! N’a intrerupt comuniunea cu ierarhul nou-calendarist!
      Sfantul Sava cel Nou, care a adormit intru Domnul in 1948 si are Sfinte Moaste la fel!
      Cuviosul Filotheu Zervakos, care a murit in comuniune cu Biserica oficiala a Greciei, a luptat atat impotriva ecumenismului cat si impotriva super-zelotismului de tip mateit!
      Fericitul Iacov Tsalikis, noul facator de minuni, Cuviosul Parinte Porfirie, Paisie Aghioritul… nume care impietresc orice inima „super-zelotista”! Ce sa mai zic de Gheron Iosif, a carui sfintenie e de-a dreptul coplesitoare, incat si vechii-calendaristi zic doar atat: „a gresit”!

      Cam multi Parinti au gresit… nu da de gandit? Sau ii bagam in categoria „schismatici si falsi duhovnici”?

      Ai ceva dovezi la afirmatiile de mai sus, despre „coarne”, „draci”, „inmormantari”?

      • Stanca zice:

        Multi dintre acesti parinti sunt foarte mediatizati, ca sa zic asa, iar sfintenia lor nu a fost adeverita si de Dumnezeu. Iar multe informatii relevante despre ei nu se spun, desi se pot afla la o cautare mai adanca. De pilda, Filotei Zervakos a chemat preot vechi calendarist sa se spovedeasca si sa-l impartaseasca pe patul de moarte. Iar ramanerea lui in comuniune cu oficialii a fost un act de slabiciune, de lepadare ca sa zic asa pentru ca batran fiind si amenintat cu scoaterea din manastire, a cedat.

      • marin zice:

        @ Cuviosul Parinte Porfirie, Paisie Aghioritul… nume care impietresc orice inima “super-zelotista”!
        Ia sa cercetam numai un pic asa – zisa sfintenie a celor invocati de tine .
        Uite ce facea paisie aghioritul :
        „Aici, mai jos, un bătrânel se ruga pentru Diavol. îl durea inima pentru el. îsi zicea în sinea sa:
        „Făptura lui Dumnezeu este si acesta. Arhanghel a fost, si uite cum a ajuns”. Asadar, se ruga pentru el. în timpul rugăciunii, i-a apărut într-un colt vicleanul, având coarne si mirosind îngrozitor, si a început să-i dea cu tifla si să-l ia în râs. Uite asa îi dădea cu tifla, cu amândouă mâinile (si bătrânul mi-a reprodus gestul întocmai)! Diavolul refuză totdeauna căinta.“
        „Bătrânelul“ era însusi părintele Paisie, asa cum avea să mi-o mărturisească altcândva, mai târziu. – Marii initiati ai Indiei si parintele paisie

        Mare mostra de duhovnicie , nu-i asa ???
        Oare parintele nu o fi citit versetele din efeseni 6,12 Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. ???
        Oare parintele nu o fi stiut ca apocatastaza a fost condamnata ca erezie , din moment ce se ruga pentru mantuirea diavolului ???
        Iti poti imagina vreunul din sfinti rugandu-se pentru diavol , pe Sfantul Vasile de exemplu , cel care a scris moliftele care il gonesc si il ard pe incornorat ???
        Asa ca asa -zisii sfinti pe care ii invoci nici macar nu au fost ortodocsi , darmite sfinti !

      • marin zice:

        Acum un pic despre porfirie :
        Hristos este totul, asta să le spui oamenilor. Sa nu se teama. Si înca ceva: daca ar veni acum antihristul în persoana cu un aparat cu raze laser si mi-ar spune ca vrea sa ma însemneze cu 666, eu as sta. O sa-mi raspunzi: „Bine, Parinte, dar nu-i asta
        semnul lui?”. Ba da, si sa ma însemneze cu înca o mie de 666 cu raze laser, si as accepta . De exemplu, când ti se însemneaza pasaportul sau mâna, în timpul unei calatorii într-o tara necrestina, cu simbolurile acelei tari, oricare ar fi ele, nu le
        accepti ca si credinta, nu marturisesti nimic. Când esti sigur ca nu marturisesti nimic contrar iubirii lui Hristos si ca pe El Îl iubesti profund si puternic, nu ai nici o teama ca ai putea sa te lepezi de El prin actiunile altora asupra ta. – sursa – Profetii si marturii
        crestine pentru vremea de acum Selectie de texte de la Sfintii Parinti si autori contemporani
        Editia a II-a revazuta si adaugita
        Apare cu binecuvântarea Prea Sfintitului Parinte GALACTION, Episcopul Alexandriei si Teleormanului
        Porfirie nu face altceva decat sa inventeze pretexte pentru a accepta pecetea satanei si uita ( sau poate nu) sa mentioneze de consimtamantul pe care il dai diavolului de a te avea in puterea lui …
        Desigur ca diavolul inventeaza multe scuze si pretexte ca oamenii sa primeasca pecetea , si parintele porfirie nu numai ca a cazut in capcana , dar i-a impins acolo si pe „fanii”sai duhovnicesti …
        Corect e sa nu primesti pecetea 666 sub nici o forma si motivatie , caci nu degeaba ca diavolul va insela si pe cei alesi , si nu trebuie sa cadem in mandria de a considera ca avem o asa mare dragoste pentru Hristos , incat putem sa ne lasam pecetluiti de mii de ori fara a fi afectati .

        Ptiu , Doamne fereste de asa sfinti si „mari duhovnici”!

  2. Aurel B. zice:

    Biruinta în chipul Crucii se va arãta iar pe cer la a doua venire a Domnului când timpul se va sfârsi, si atunci hulitorii si dusmanii Fiicei Sfintei Scripturi – Biserica Dumnezeului in Treime Slãvit- vor primi rãsplata ce li se cuvine precum cei din vremea lui Noe rãmasi afarã sub potopul apelor aducãtoare de moarte spãlând pãmântul de nelegiuire.
    Apa va fi la sfârsit foc ce va cuprinde nelegiuitii si nelegiuirile ridicate azi împotriva lui Dumnezeu si a Sfintei Sale Biserici izvorâtã din jertfa de pe Sfânta Cruce a Golgotei.

  3. Ilie zice:

    Miron Cristea n’a fost uniat ci „după mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică”. Ce dovezi aveti cand afirmati „fost ierarh uniat”?
    Foarte interesant este ca in luna „noiembrie 1918, Meletie al IV-lea (Metaxakis) este întronat arhiepiscop al Atenei.” Sfantul Nectarie de Eghina a murit in 1920, „prorocind ca lupii vor ajunge la conducerea Bisericii!” Pacat ca el pomenea de mult timp la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie un lup adica pe Meletie! Si daca tot am pomenit de acest mare taumaturg, de ce sa nu amintim si de un ucenic al sau, Sfantul Sava cel Nou, cu sfinte moaste, care a adormit in 1948 in Biserica Oficiala a Greciei! Dar bineinteles ca acesta este un „schismatic” sau chiar si „eretic” la fel ca alt ucenic al Sfantului Nectarie, Filotheu Zervakos! Moastele sale sunt false sfinte moaste la fel ca cele ale Parintelui Ilie Lacatusu! Si uite asa, trebuie sa negam o Biserica locala intreaga!

    In continuare se zice: „el se va sigura că colegii săi masoni vor fi plasați în posturile cele mai înalte din stat, inclusiv în cele din Patriarhia Constantinopolului, în vreme ce el va fi capul statului până la moartea sa în 1938, după cum se poate vedea din instalările ulterioare ale viitorilor patriarhi Meletie al IV-lea, Vasile al III-lea și Fotie al II-lea.”

    Dar sa vedem ce zice IPSM Vlasie: „În anul 1929, ziarul „Universul” prezenta actul oficial prin care delegatul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, mitropolitul Hrisant înmâna patriarhului Miron Cristea documentul prin care patriarhia Ecumenică acuza de schismă (deci numea schismatică) Biserica Ortodoxă Română, datorită nerespectării condiţiilor pascale întărite la Sinodul I de la Niceea.”

    Adica masonii de la C-pol care n’au reusit sa schimbe pascalia din cauza impotrivirii, acuza de schisma pe alt mason pentru c’a schimbat pascalia… Vai ce logica!
    Sa continuam: „1922, Meletie al IV-lea, ca patriah ecumenic, recunoaște validitatea ordinelor anglicane! Introduce pentru prima oară îngenuncherea tuturor celor prezenți la Sfânta Liturghie în timpul sfințirii darurilor!”

    Acest punct este foarte important! Acelasi lucru l-a facut si Patriarhul Damian cu tot sinodul sau! Este acelasi Patriarh Damian de la care Sf Glicherie a primit Sfantul si Marele Mir, antimise si binecuvantare! Toate acestea de la un ierarh care RECUNOSCUSE HIROTONIILE ANGLICANILOR! Ce zic Sfintele Canoane? … Bineinteles ca „nu stia”, la fel cum Slatioara nu stia cand s’a dus la Moscova pentru recunoastere din partea PM! Aici trebuie sa aplicam… iconomia! 🙂 Acordul de la Balamand e foarte grav, ce a facut Meletie la fel, dar ce a facut Patriarhul Damian, deloc!

    Ce sa mai zic de sursele de jos? 🙂 HOCNA, kirikitii si ROAC-ul! Cititi istoria acest „3 barcute” care bineinteles, ca „Adevarate Biserici” ce sunt, NU AU COMUNIUNE intre ele!

    Text marcat in rosu: „ierahii lor lupi deghizați în piele de oaie” adica Biserica Greciei!

    Hai sa citim o marturie despre Sfantul Iustin Popovic: „Pãrintele Justin strigã cã trei sunt stadiile cãderii omenirii: „Adam – Iuda – Papa”. si cu toate acestea acest mare bãrbat nu s-a gândit sã se rupã de Biserica Sârbã, desi ea se împãrtãseste cu patriarhul Atenagora. Încã si trei ucenici de ai lui, clerici teologi, care se aflã în Grecia la porunca sa, pomenesc fãrã teamã pe episcopii Bisericii Greciei. Chiar unul dintre ei, care a venit aici ca laic cu câteva luni mai în urmã, a primit binecuvântarea staretului sãu ca sã fie hirotonit în Grecia. Cine îi va putea reprosa pãrintelui Justin Popovici cã propovãduieste o Ortodoxie diluatã?”

    Sfantul Iustin Popovic, Cuviosul Tadei de la Vitovnita, Vladica Artemie! Trei stele ale Bisericii Ortodoxe Sarbe! Sfantul Iustin s-a intalnit cu Parintele Cleopa, la fel ca si Cuviosul Tadei de la Vitovnita! Gasiti filmuletele pe youtube!
    Daca acesti 2 mari sfinti l-au primit pe pr Cleopa, ba mai mult ca acelasi madular al Bisericii Ortodoxe, cine sunteti voi ca sa afirmati ca „noii-calendaristi sunt in afara Bisericii si schismatici”?

    • Stanca zice:

      Chiar va faceti ca nu intelegeti. Daca Sfantul Nectarie era inca in comuniune cu Meletie, e pentru ca asta inca nu se apucase de distrus totul in jurul lui. Ma indoiesc din tot sufletul ca ar fi ramas in comuniune cu oficialii. Argumentatia e plina de inadvertente si logice si teologice. Va faceti ca nu stiti ca Sfantul Iustin Popovici a rupt comuniunea cu patriarhul sarb si a murit in aceasta stare. La inmormantarea lui patriarhul sarb a refuzat sa vina! Stiti numai jumatati de adevaruri pe care le talcuiti cum vreti.

    • marin zice:

      @ Foarte interesant este ca in luna “noiembrie 1918, Meletie al IV-lea (Metaxakis) este întronat arhiepiscop al Atenei.” Sfantul Nectarie de Eghina a murit in 1920, “prorocind ca lupii vor ajunge la conducerea Bisericii!” Pacat ca el pomenea de mult timp la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie un lup adica pe Meletie!
      Chiar nu iti inteleg nedumerirea …
      Citind exemple din istoria Bisericii , sfintii si in general ortodocsii nu au incetat sa-i pomeneasca pe iararhii lor decat dupa ce au cazut in erezie , nu inainte !!!
      De ce sa fi procedat sfantul Nectarie altfel ?
      Pur si simplu nu inteleg !!!

    • marin zice:

      @ Adica masonii de la C-pol care n’au reusit sa schimbe pascalia din cauza impotrivirii, acuza de schisma pe alt mason pentru c’a schimbat pascalia… Vai ce logica!
      Dar nu e nimic de neinteles , caci cristea a facut schimbarea pascaliei de capul lui , fara a astepta ordinul masonilor sefi de la PE .

    • marin zice:

      @ Ce sa mai zic de sursele de jos? 🙂 HOCNA, kirikitii si ROAC-ul! Cititi istoria acest “3 barcute” care bineinteles, ca “Adevarate Biserici” ce sunt, NU AU COMUNIUNE intre ele!
      Sa inteleg asta ca pe un argument ca ceva din text este inexact ???
      Folosim orice sursa care face lumina si arata istoria necenzurata a Bisericii !

  4. Ilie zice:

    Stanca, Pappas Nicolas este considerat sfant si de vechii-calendaristi! Gheron Iosif la fel!
    Inteleg ca pe Parintele Paisie si Porfirie nu’i consideri sfinti; atunci, ce zici de Cuviosul Dionisie Ignat? El a murit in comuniune cu C-polul! Ii primea si pe cei de la Slatioara, si pe cei de pe nou, DAR A MURIT IN COMUNIUNE CU C-POLUL, adica cu un Patriarh nou-calendarist si ERETIC!
    Despre el ce o sa mai zici? „N’avem dovezi despre sfintenia sa”? „Sfintenia sa e doar propaganda oficialilor”? Chiar nu observi cum trebuie sa elimini o Biserica locala intreaga?

    Stanca, citeste scrierile Parintelui Filotheu Zervakos. El ii considera pe vechii-calendaristi ca parte a Bisericii! Insa, cu cata putere a luptat impotriva ecumenismului la fel de mult s-a luptat si cu ceea ce sustineti voi, adica PIERDEREA HARULUI! El n’a vazut GOC-ul ca Biserica Adevarata si pe noii-calendaristi ca schismatici si eretici! Sau asta este chiar ce propovaduiti voi!
    Cam multi parinti au murit in comuniune cu „Oficialii” din slabiciune nu crezi? Filotheu Zervakos, Athanasie de la Grigoriu, Codrat de la Karakalou, Filaret de la Konstamonitu, Gavriil de la Dionisiu! Citeste cele 2 carti scrise de arhimandritul Heruvim Carambellas!

    Sfantul Nectarie a fost in comuniune cu un mason! La fel cum mason a fost si Patriarhul Ioachim al III-lea! Ia da un search pe google! La fel cum si PS Galaction Cordun a pomenit un mason, ba mai mult, a primit si hirotonia de la un astfel de sinod „schismatic, eretic, nou-calendarist, nou-pascalist, nou-papist”! Adica Harul peste ceilalti nu se coboara pentru ca sunt falsi-arhierei si peste PS Galaction s-a coborat, cu o iconomie scoasa de cine stie unde…

    Si eu pot sa rup comuniunea cu Patriarhul Daniel, dar in acelasi timp sa ma impartasesc cu ceilalti episcopi! ROCOR-ul a intrerupt comuniunea cu PM, in timp ce se impartasea cu toata Ortodoxia! Dupa teoria ta, vazand ca ceilalti il pomeneau pe Patriarhul moscovit, si ROCOR-ul se afla in comuniune cu acesta!

    Tu ai citit materialele atasate despre Sfantul Iustin Popovic? Uite ce scrie el:
    „I recommend myself to the holy and apostolic prayers of the Fathers of the Holy Council of Bishops of the Serbian Orthodox Church.”
    http://orthodoxinfo.com/ecumenism/stjustin_council.aspx
    SE VEDE? „Episcopii Bisericii Ortodoxe Sarbe”! El nu s-a despartit de Ortodoxie asa cum au facut schismaticii acachieni, care acum sunt impartiti in 2 GOC-uri in Serbia, una care tine de rusi, si cealalta de greci, FARA COMUNIUNE intre ele! Explica-mi aici cum sta treaba! „Mandrie, forte obscure si alte minciunele”!
    Sfantul Iustin Popovic si-a trimis si ucenicii in Grecia, care pomeneau pe noii-calendaristi, ba unul a primit chiar si hirotonia! Asta cum iti explici? „Minciunile oficialilor”? A gresit Sfantul?

    De Staretul Tadei de la Vitovnita observ ca nu zici nimic! S-a inselat si el care s-a intalnit cu parintele Cleopa si i-a pupat mana? Cat o sa mai dureze aceasta hula?
    De Cuviosul Serafim de la Belgorod ce zici? Dar de Cuviosul Kalist, si el tot sarb? Au murit in comuniune cu Biserica Serbiei!

  5. Ilie zice:

    Si acum, „ciresica de pe tort”!

    Uitati ce zic „adevaratii sarbi ortodocsi” despre Sfantul Iustin Popovic:
    „while on the other hand Fr. Justin Popovich made a stand for True Orthodoxy BUT DID NO STOP COMMUNION WITH THE PATRIARCHATE, and so a cessation of communion with the Patriarchate was difficult to understand in the sense of its essential importance for one to be Orthodox.”
    http://www.euphrosynoscafe.com/forum/viewtopic.php?f=2&t=9260&p=50804&hilit=justin+popovich#p50804

    Stanca, aceasta afirmatie este facuta de „adevaratii sarbi” care pe Staretul Tadei nu’l recunosc ca Sfant, pe Vladica Artemie il vad ca un „oficial”, hulind in continuare! Cred ca nu stii tu mai bine ca ei situatia din Serbia!

    Acum e clar ca Sfantul Iustin Popovic a adormit intru Domnul in comuniune cu Biserica Serbiei? Este clar ca cel care a zis ca „ecumenismul este erezia ereziilor” se impartasea cu ceilalti episcopi din sinodul sarbesc, care’l pomeneau pe Patriarh? Acelasi Patriarh care avea comuniune cu noii-calendaristi! E clar ca poti intrerupe comuniunea cu Patriarhul si in acelasi timp sa ai comuniune cu toti ceilalti episcopi?

    Ce’mi veti spune acum? A gresit si Sfantul? A fost si el „slab”, „cedand”? Si hulele pot continua…

  6. MIHAIL zice:

    Ilie, tu vrei sa TE convingi ca noii calendaristi au har. Tu cunosti erezia din bisericile oficiale iar intrebarile pe care le pui nu sunt decat gandurile tale care vor sa te convinga contrariul si nu pot. Caci te mustra CONSTIINTA.
    DE CE S-A ARATAT SFANTA CRUCE in 1925? Oare de cate ori in istoria crestina s-a aratat Sfanta Cruce? Si de ce s-a aratat? Nu adevereste aceasta SFANTA CRUCE unde se afla adevarul?
    Tu crezi ca Filotei Zervacos era de talia Sf Vasile si Sf Grigore Teologul care si-au dat seama imediat de erezie? Crezi ca cei aflati in erezie pe timpul sf Grigorie Teologul ( care de 60 ani credeau ca sunt in biserica ) aveau mai putine intrebari ca tine?
    Filotei Zervacos si altii au fost oameni dar semnul Sf Cruci este de la Dumnezeu.

  7. Ilie zice:

    Mihail, de care structura vechi-calendarista apartii? Cunosc erezia din „Bisericile Oficiale” la fel de bine cum cunosc si lumea „GOC”.urilor! Tii de Slatioara, de Furceni, de GOC-ul lui Calinic, de „PS” Andrian? Atatea „barcute” fara comuniune intre ele, care mai de care mai adevarate. Tu in care te afli?

    Sfanta Cruce s’a aratat in 1925, pentru adeverirea vechiului-calendar! Asta insa nu inseamna ca noii-calendaristi n’ar avea Har! La fel cum Cuviosul Avacum cel descult si Parintele Teodorit, Ieronim de Eghina si Ieronim Aghioritul, nu credeau in absenta harului din tainele noilor-calendaristi! Pentru ca daca ar fi asa, multe lucruri nu se leaga in eclesiologia voastra! De minunea de la Kefalonia ce zici?
    Dar de „minunea” din 1937, cand s-a aratat din nou Sfanta Cruce pe cer, deasupra unei manastiri mateite? 🙂 Asta ce inseamna? Ca mateitii au dreptate? Sa fim seriosi…

    Vrei sa zici ca erezia a intrat in Biserica din 1924?

    • Mihail zice:

      Despre minunea de la Kefalonia eu cred ca are toate caracteristicile unei „minuni” dracesti.
      Pentru tine, Ilie, si pentru toti care se considera ortodocsi, ce semnificatie are crucea si ce semnificatie are sarpele?
      In primul rand aceasta „minunatie” aduce confuzia mai mare in ortodoxie, fiind in opozitie cu minuniea Sfintei Cruci din 1924. Cine se contreaza cu Sf. Cruce, mai ortodocsi pe stil nou? E chiar atat de greu sa ne dam seama ca serpii/diavolii care vin numai la „sarbatoarea” pe stil nou de fapt isi bat joc de oameni si de icoana Maicii Domnului? Se stie ca pe iconostasele din Biserici nu ai voie sa pui nici macar flori, ci doar pot fi asezate doar la baza iconostasului, pentru a se evita situatia in care florile ar fi spurcate de animale. Ce animal ar avea atata indrazneala, incat sa se suie pe icoana Maicii Domnului, decat numai „sarpele cel de demult”? Iar voi sunteti bucurosi ca spurcatii si blestematii de serpi se urca pe icoana? Chipurile „o venereaza”? Mai degraba o pangaresc!
      Mie aceasta „minune” cu dracii de la kefalonia imi intareste convingerea ca de fapt stilul nou este doar o scornitura draceasca!
      Voi cu serpii, noi cu crucea!
      Doamne ajuta!

  8. Ilie zice:

    Despre „minunea” din 1937, cand Sfanta Cruce s’a aratat din nou pe cer:

    „The Genuine Orthodox Christian community of Crete had declared its support for Bishop Matthew of Bresthena ever since the very beginning in early September. They were then blessed by a miraculous appearance of the Holy Cross in the heavens on September 14, 1937. This was very similar to the miracle that had occurred near Athens in 1925. The Genuine Orthodox Christians of Crete were thus given a sign from above, that they had chosen the true path and were under the Lord’s protection (cf., Metropolitan Calliopius, „Ta Patria”, Volume 6, Piraeus, 1984, pp. 67-74 [in Greek]; and „Keryx Gnesion Orthodoxon”, September, 1987, „50 Years Anniversary of the Miracle” [in Greek].) Many communities throughout Attica, Continental Greece, Macedonia, and the Greek islands, also declared their support for Bishop Matthew of Bresthena, from the very beginning.”
    http://orthodoxflame.net/The_Florinite_Schism.php

    Dar lucrurile se complica daca mateitii au dreptate. A se citi anathema data impotriva „old-calendarism ecumenism”!

    Mihail, uite inca o minune care’l justifica ca „true bishop” pe Episcopul Kirykos:
    http://genuineorthodoxchurch.com/sttheodosiusmiracle.htm

    Daca el si sinodul sau sunt „adevarati”, atunci si sinodul „pan-ortodox” din 2008 care zice, „We also condemn the schism in Romania currently led by Blasius Mogarzan”, este la fel de adevarat!

    Asa ca mai incet cu teoriile „cine are har si cine nu”!

  9. Ile zice:

    Despre „minunea” din 1937, cand Sfanta Cruce s’a aratat din nou pe cer:

    „The Genuine Orthodox Christian community of Crete had declared its support for Bishop Matthew of Bresthena ever since the very beginning in early September. They were then blessed by a miraculous appearance of the Holy Cross in the heavens on September 14, 1937. This was very similar to the miracle that had occurred near Athens in 1925. The Genuine Orthodox Christians of Crete were thus given a sign from above, that they had chosen the true path and were under the Lord’s protection (cf., Metropolitan Calliopius, „Ta Patria”, Volume 6, Piraeus, 1984, pp. 67-74 [in Greek]; and „Keryx Gnesion Orthodoxon”, September, 1987, „50 Years Anniversary of the Miracle” [in Greek].) Many communities throughout Attica, Continental Greece, Macedonia, and the Greek islands, also declared their support for Bishop Matthew of Bresthena, from the very beginning.”
    http://orthodoxflame.net/The_Florinite_Schism.php

    Dar lucrurile se complica daca mateitii au dreptate. A se citi anathema data impotriva „old-calendarism ecumenism”!

    Mihail, uite inca o minune care’l justifica ca „true bishop” pe Episcopul Kirykos:
    http://genuineorthodoxchurch.com/sttheodosiusmiracle.htm

    Daca el si sinodul sau sunt „adevarati”, atunci si sinodul „pan-ortodox” din 2008 care zice, „We also condemn the schism in Romania currently led by Blasius Mogarzan”, este la fel de adevarat!

  10. MIHAIL zice:

    DA, erezia a intrat din 1924. Iar daca Dumnezeu adevereste vechiul calendar prin minunea Sf Cruci ce te mai intrebi unde este har? Problema ta ,ca si a multora, este ca nu stii unde sa te duci. Unde a ramas biserica curata? Cred ca ar trebui sa te rogi macar atata timp cat ai folosit sa culegi toate aceste informatii pro si contra din acest ocean numit internet.
    “Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide”- Hristos este Adevarul, si stim ca prin rugaciune se va salaslui in inimile noastre, si va locui cu noi, si ne va arata calea SA.

  11. MIHAIL zice:

    „Unde este evidenta necredinta, trebuie sa preferam mai bine focul si sabia si situatiile critice si mâinile tiranilor – si toate cu daruire – decât sa luam parte la aluatul pacatului si sa ne unim cu cei care bolesc în credinta… De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decât pacea, când aceasta este unita cu patimile.”Sfântul Grigorie Teologul (+389)

  12. Ilie zice:

    Mihail, deci aruncam la „gunoi” o serie intreaga de Parinti, care au avut comuniune direct sau indirect cu noii-calendaristi?

    Sfintii romani dupa 1924 cu siguranta nu’i recunosti. Parintele Ilie Lacatusu care are sfinte moaste defapt e un fals sfant. La fel si cu Valeriu Gafencu si ceilalti morti in inchisori pentru Ortodoxie! Valeriu Gafencu care a fost basarabean si a tinut pe vechi cand era mic, a murit in comuniune cu BOR, si in temnita tinea pe nou! O serie intreaga de Vladici ca Gurie Grosu, aparator al calendarului pe vechi, Grigorie Leu otravit de comunisti si Nicolae Popovici, ii aruncam la gunoi pentru ca’l pomeneau pe Miron Cristea?
    De Cuviosul Sofian Boghiu, basarabean ce sa mai zicem? Si el „mincinos”! Dar de Cuviosul Macarie de la Saharna, cinstit ca sfant de basarabeni? A adormit intru Domnul ca „serghianist”!
    Dar de Noul Mucenic Alexandru Baltaga, tot basarabean? A tinut tot de BOR! Si sa nu’mi zici ca „tineau pe vechi”, atata timp cat erau madulare ale Patriarhiei Romane, nou-calendariste!

    Si mai pui intrebarea „de ce ma intreb unde e harul?”

    Cu greci si cu athonitii comemoratori facem la fel? Sfinti ca Sava cel Nou, Nichifor din Chios, Iacov Tsalikis, Filotheu Zervakos, Porfirie, Amfilohie din Patmos, Metodia din Kimolos si aghioriti ca Gheron Iosif, Efrem Katunakiotul, Batranul Arsenie si Haralambie, Iosif Cipriotul, Athanasie de la Grigoriu, Codrat de la Karakalou, Filaret de la Constamonitu, Gavriil Dionisiatul si multi multi alti parinti!

    Dar la fel trebuie sa facem si cu parintii nostri de pe Sfantul Munte ca Dionisie Ignat, Ioan Gutu, s.a.m.d. care au murit in comuniune cu noii-calendaristi! Chiar nu’ti este rusine?

    Cu Sfantul Iustin Popovic, Tadei de la Vitovnita, Calist monahul, Serafim de la Belgorod care au adormit intru Domnul in comuniune cu propriul sinod, care desi cu calendaru pe vechi, facea parte din CMB, promovand ecumenismul prin propriul Patriarh, ce facem?

    In Bulgaria avem pe Sfantul Serafim Sobolev care s’a opus schimbarii calendarului, cum era si fireste, dar a fost SERGHIANIST! Serafim Alexiev si Serghie Iajizev n’au sustinut teoria pierderii harului, ba mai mult, ei ziceau sa cerem ierarhilor sa iasa din CMB si’l laudau pe Patriarhul Diodor al Ierusalimului. Serafim Alexiev chiar a dat binecuvantare lui Fotie pentru a fi hirotonit in sinodul chiprianit, considerat eretic de „super-zelotii” Ortodocsi!

    Pe PS Galaction Cordun cine l-a hirotonit? Nu oare o Patriarhie „schismatica, eretica, nou-calendarista, nou-pascalista pentru un timp si nou-papista”? La ceilalti episcopi harul nu cobora pentru c’asa zice „ex-cathedra” Papa Mihail, in schimb peste Galaction Cordun, cu o iconomie scoasa de nu stiu unde, a venit har peste har! 🙂 Vai ce logica!
    Am vrut sa vin la Slatioara dar cand am vazut cata „mizerie” se ascunde sub pres, mi-am zis ca mai bine raman in comuniune cu „Oficialii” de unde si Slatioara are succesiune apostolica!

    • Stanca zice:

      Si ce iti foloseste sa ramai cu unii care au pierdut succesiunea din cauza ca au apostaziat si s-au dat cu ereticii? Ia arata-mi tu unde ai gasit ca ramane succesiunea apostolica la cei ce parasesc marturisirea ortodoxa de credinta? Si iar iti zic, fa ordine in varza ia ca nu faci nici o distinctie. Noi cunoastem dupa roade caderea oficialilor dar nu cunoastem momentul in care s-a produs exact. In legatura cu succesiunea apostolica a lui Galaction Cordun e destul de clar explicat pe site-ul Slatioarei si in cartile lor, pe care te incapatanezi sa nu le studiezi. Eu nu iti voi raspunde la tot tirul de insinuari pentru ca tu nu cauti raspuns. E de ajuns sa gandesti mai bine ce citesti, sa iti selectezi resursele si sa le pui pe toate sub lupa sfintelor canoane, a Traditiei si a Sfintilor Parinti. Faramitarea si caderea unora dintre sinoadele traditionaliste nu iti da tie nici o justificare sa ramai cu cei care spre deosebire de acestea, s-au invechit deja in erezie.

  13. Ilie zice:

    Despre “minunea” din 1937, cand Sfanta Cruce s’a aratat din nou pe cer:

    “The Genuine Orthodox Christian community of Crete had declared its support for Bishop Matthew of Bresthena ever since the very beginning in early September. They were then blessed by a miraculous appearance of the Holy Cross in the heavens on September 14, 1937. This was very similar to the miracle that had occurred near Athens in 1925. The Genuine Orthodox Christians of Crete were thus given a sign from above, that they had chosen the true path and were under the Lord’s protection (cf., Metropolitan Calliopius, “Ta Patria”, Volume 6, Piraeus, 1984, pp. 67-74 [in Greek]; and “Keryx Gnesion Orthodoxon”, September, 1987, “50 Years Anniversary of the Miracle” [in Greek].) Many communities throughout Attica, Continental Greece, Macedonia, and the Greek islands, also declared their support for Bishop Matthew of Bresthena, from the very beginning.”
    http://orthodoxflame.net/The_Florinite_Schism.php

    Dar lucrurile se complica daca mateitii au dreptate. A se citi anathema data impotriva “old-calendarism ecumenism”!

    Mihail, uite inca o minune care’l justifica ca “true bishop” pe Episcopul Kirykos:
    http://genuineorthodoxchurch.com/sttheodosiusmiracle.htm

    Daca el si sinodul sau sunt “adevarati”, atunci si sinodul “pan-ortodox” din 2008 care zice, “We also condemn the schism in Romania currently led by Blasius Mogarzan”, este la fel de adevarat!

  14. Ilie zice:

    Mihail, ca un talcuitor „adevarat” al Sfantului Grigorie Teologul (la fel cum „ex-cathedra” talcuiesti si alte minuni), imi dai de inteles ca aglomerarea de GOC-uri e mai buna decat Ortodoxia Oficiala? Cinsprezece (15) sinoade, care mai de care mai adevarate, despartite administrativ si fara comuniune intre ele, dar unite in „Una, Sfanta” printr-un fir invizibil care aduce a ecumenism de tip protestant, care’si mai arunca cu cate o anathema sau doua (vezi mateitii), si se faramiteaza in continuu… Asta este Biserica lui Hristos cea Una?
    Vorbesti de patimi? 🙂 Din ’35 cand in Grecia exista un sinod pe vechi, astazi avem vreo 8 sinoade, toate „genuine”, toate „adevarate”! Care e cauza acestui numar atat de mare? Evident ca mandria, pierderea discernamantului… si repet, mai vorbesti de patimi si necredinta tu, care esti in comuniune cu un sinod care’si trage succesiunea apostolica de la Patriarhia Romana, „eretica, schismatica, nou-calendarisa, nou-pascalista si nou-papista”? Tu care esti in comuniune cu un sinod care umbla pe la Moscova pentru recunoastere si’n anii ’30 a primit antimise, Sfantul si Marele Mir si binecuvantare de la un Patriarh care recunoscuse hirotoniile anglicanilor? Tu care esti in comuniune cu un sinod care se impartaseste cu niste pseudo-episcopi schismatici?

    Vorbea cineva aici de vazutul barnei… balamandele si chambesienele toti le vedeti dar in propria ograda mai greu…

  15. Ilie zice:

    Mihail, am uitat sa’ti scriu de Sfantul Iustin Popovici! A denuntat erezia ereziilor si a murit in comuniune cu Patriarhia care era in CMB si promova ecumenismul! Am dat dovezi foarte clare, si din scrierile sale, si de la „adevaratii sarbi ortodocsi” ca el n’a rupt comuniunea cu sinodul sarbesc!

    Si atunci, de ce ne acuzati pe noi ca facem „rezistenta” din interior? Asta nu inteleg! Atata timp cat cel mai mare teolog si anti-ecumenist al secolului 20 a ramas el insusi in cadrul Sinodului, care tinea de CMB, noi de ce am face altfel? Sau poate nu este sfant si a gresit din „slabiciuni” cum incerca sora Stanca sa zica de Cuv Filotheu Zervakos?

    • Stanca zice:

      Toate articolele de pe acest site contin raspunsuri la mai toate intrebarile tale. Inclusiv acela ca daca un sfant sau doi vor fi murit in comuniune cu oficialii (asta acum ceva zeci de ani, caci sunt convinsa ca nici un sfant nu sta in comuniune cu oficialii azi, dupa ce si-au adancat in fel si chip apostazia) acest fapt e irelevant. Relevant e ce spun sfintii la unison, nu ce a mai gresit pe ici pe colo cate un sfant. Nu e om sa nu greseasca iar tu faci acelasi abuz cu care se ocupa si razboinicii si altii ,,care lupta din interior”. Luati o cadere sau o slabiciune sau o greseala drept adevar de credinta si pilda de urmat! Daca chiar te intereseaza o dezbatere cinstita, citeste articolele in intregime, nu pe diagonala.

      • Maria Cristina zice:

        „Inclusiv acela ca daca un sfant sau doi vor fi murit in comuniune cu oficialii (asta acum ceva zeci de ani, caci sunt convinsa ca nici un sfant nu sta in comuniune cu oficialii azi, dupa ce si-au adancat in fel si chip apostazia) acest fapt e irelevant.”

        Stanca, ai gasit tu o astfel de idee. Mie mi se pare lipsita de sens si cred ca cei ca Ilie speculeaza tocmai astfel de inadverdente pentru a-si indreptati ramanerea in erezie.

      • Stanca zice:

        Ca sa fiu mai clara, eu personal nu cred ca exista sfinti actuali care au ramas in comuniune cu oficialii! Este vorba fie despre cenzurarea unor informatii despre viata unor parinti mai induhovniciti actuali (cenzurare care se face destul de intensiv sau daca nu pot s-o faca cu totul, umplu lumea si netul de informatii din cele citate de Ilie ca lumea sa nu mai inteleaga nimic). Fie e vorba despre parinti nu chiar atata de sfinti ci doar despre niste mituri bine conturate din pix (ca Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Aghioritul si nu mai continui caci lista e lunga).
        Ideea mea era, si poate am exprimat-o gresit, cea care a fost detaliata aici ,,Chestiunea esenţială este că nu trebuie primită de toţi creştinii ortodocşi părerea unuia sau altuia dintre părinţi, ci numai conglăsuirea sfinţilor părinţi.” https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2011/06/17/despre-pseudo-ortodoxia-teoriilor-caii-imparatesti%e2%80%9d-si-a-extremelor-ce-trebuie-evitate-ecumenismul-si-stilismul%e2%80%9d-1/ S-a intamplat de au gresit pana si Sfinti Apostoli (exista o astfel de intamplare in Faptele Apostolilor unde Sfantul Apostol Petru a fost mustrat de Sfantul Apostol Pavel si apoi au hotarat in sinod cu privire la problema cea controversata).

        Daca, prin absurd, exista vreun Sfant Parinte care a murit in comuniune cu oficialii modernisti si ecumenisti, atunci eu cred ca asftel de intamplari sunt fie foarte timpurii (pe cand inca nu se vedea limpede caderea lor si nu facusera atatia pasi catre erezie) , fie sunt fabricate, fie sfantul acela nu e sfant! De ce ne legam de lucruri atata de subrezi cand avem pleiada de Sfinti in istoria Bisericii care toti conglasuiesc ca in relatia cu erezia e de facut un singur lucru si acesta neintarziat: sa o rupi cu ea! Pentru ca, asa cum bine zici, e vorba de o speculare a unor exceptii dubioase si de lipsa de ravna pentru Adevar!

      • Mihail zice:

        Stanca,
        @ „S-a intamplat de au gresit pana si Sfinti Apostoli (exista o astfel de intamplare in Faptele Apostolilor unde Sfantul Apostol Petru a fost mustrat de Sfantul Apostol Pavel si apoi au hotarat in sinod cu privire la problema cea controversata)”
        Aceasta interpretare este ERONATA. Sfintii Apostoli n-au gresit! Ne-o spune Sf. Ioan Gura de Aur: „in Pericopa Apostolului „Cand a venit Petru in Antiohia, i-am stat impotriva pe fata”, aratand ca cele savarsite n-au fost impotrivire ci ICONOMIE”. (in „Despre Desfatarea celor viitoare, Sa nu deznadajduim, Noua cuvantari la cartea facerii „), sau intr-un limbaj mai arhaic, din 1901, in comentariile la epistola catre galateni (incepand cu pag 51), aici: http://www.ioanguradeaur.ro/671/comentariile-la-epistola-catre-galateni/
        Doamne ajuta!

      • maria Cristina zice:

        Sigur ca nu orice parere a unui parinte sau chiar a unui sfant este infailibila, infailibil fiind doar ce este in consens cu conglasuirea Sfintilor Parinti. Dar asta nu se poate extrapola, la faptul ca poate exista sfintenie in erezie. Nu orice inselare intr-o chestiune legata de credinta este automat erezie. Daca inselarea este erezie atunci nu mai poate fi vorba de sfintenie.
        Dupa mintea mea, atata timp cat in erezie nu exista mantuire, in erezie nu poate exista sfintenie. In erezie esti si atunci cand nu esti constient ca te afli in erezie, prin tine insuti si/sau prin episcopul tau eretic. Adica in ceea ce-i priveste pe cei mediatizati ca sfinti in ecumenism in principiu acestia nu sunt sfinti, exceptie facand doar cei despre care nu se stie sau despre care nu se vrea sa se stie ca au fost separati de erezie.

        Sfintii inchisorilor au fost in mare parte legionari sau simpatizanti, iar legionarismul in sine este o erezie, erezia filetista.

  16. marin zice:

    @ Ilie
    Te-as ruga sa numai repeti comentariile care contin doua linkuri ; intra automat la moderare si in masura timpului disponibli le voi aproba .

  17. corina zice:

    Te agiti fara rost. Nu fac parte din sinodul BOSV. De sfantul Tihon ai auzit?Dar de Cuviosul Mihail de la Valaam sau de sf Teofan de Poltava?Avacum zelotul cu picioarele goale iti spune ceva?
    Cat despre martirii din temnitele comuniste, suferintele lor …….Cati dintre cei de atunci stiau ca noul calendar este impotriva traditiei?Abia peste ani s-au vazut roadele….Tu faci ce vrei, caci Dumnezeu ti-a dat vointa libera.Dar tu impotriva ta te lupti.

    • mirabela zice:

      corina spui prostioare! crezi ca tembeii se mantuiesc cu: n am stiut? n am stiut e o replica de necredincios!! caci unui credincios Hristos ii arata calea adevarata si singura mantuitoare!! cum adica n a stiut decat daca erau debili mintal sau nu i interesau biserica si adica nu i interesau Hristos!!! caci cum il poti cunoaste pe Hristos si cum sa asculti de Hristos daca nu sti ce sa faci? daca nu esti interesat de legea pe care sa o respecti??unde ai gasit ca cine moare torturat se duce n rai indiferent de ce crede??daca vrei sa comentam cu tine ia le pe rand:martirii din temnite: spun sfintii ca cine nu are dreapta credinta nu se mantuie nici cu sange tu vad ca crezi altfel perfect altfel decat sfintii asa ca nu prea vad ce sa mai astept de la tine

  18. MIHAIL zice:

    Scuze scriu dupa calculatorul unei rude si am uitat sa schimb numele ,

    • Mihail zice:

      MIHAIL,
      Am o rugaminte catre tine: schimba nick-name-ul intrucat am postat de mai mult timp pe acest blog sub numele „Mihail” si nu ar fi corect ca cei care citesc comentariile sa fie, eventual, confuzati de anumite pareri personale ale unuia sau altuia din noi.
      Multumesc pentru intelegere

  19. Stanca zice:

    Mama mia. Abia astept continuarea cronologiei.

  20. mirabela zice:

    Ilie frate ce te agiti asa de tare? sti si tu ca cine se scuza se acuza!! tu toate le amesteci si faci un ghiveci,o ameteala incat pentru cineva care vrea sa te ajuta nu stie de unde sa inceapa si cred ca orice argumente ti am aduce nu te putem ajuta caci nici tu nu vrei ajutor!!!! si sa ti spun pe fatza:esti in eroare grava:o luam intai cu sfantul IUSTIN POPOVICI care a rupt comuniunea cu Biserica Sarba!!!!! l au considerat nebun !!!! a fost singurul preot care cu maicutele de la manastirea lui au rupt legatura cu Biserica Sarba cand aceasta a devenit serghianista !!! tu spui niste informatii false pe care tu te faci ca le crezi ca sa ti justifici aberatiile care nu te ajuta nici macar pe tine ,esti obositor cu nebuniile pe care le spui

  21. mirabela zice:

    Ilie tu iti iei informatiile numai din ziarul Scanteia si asa te ai format,asa ca ne este imposibil sa ti spunem ca de fapt informatiile tale sant perfect strambe,daca pe tine nu te intereseaza adevarul nu te poate ajuta nimeni

  22. mirabela zice:

    anca sa fi sigura ca asa este:nu este mantuire fara dreapta credinta!! asa ca nu exista sfinti schismatici deci nu exista nici un sfant in Bor dupa schimbarea legii!! cleopa ,arsenie boca..erau asa de atei si de plini de prostii ca nici nu mai imi pierd timpul sa o dovedesc,nu vreau sa fiu mantuitorul romanilor!!daca ei ar iubi si numai un pic adevarul ar intelege totul ca este clar tot ce a fost toate faptele lor vorbesc ca erau nebuni:porfirie,cleopa,boca ,argatu..niste dementi,niste inselatori grosolani ai poporului dornic de prostii,care casca gura la mincinosi…

    • Nikolai zice:

      Ai uitat sa pomenesti si unul dintre cei mai „importanti” despre care par. Arsenie Boca spunea ca e orb dar vede bine: Teofil Paraian. Din pacate s-a dovedit ca sarmanul de el era mai orb duhovniceste decat trupeste.

      • marin zice:

        Asa e , cel care lua rapid pozitia de „drepti”cand binecuvanta papa la „liturghia” duminicala de vatican pe care o asculta la radio …

  23. mirabela zice:

    ILIE ILIE cum sa ramna omule in comuniune cu B sarba daca l au considerat :NEBUN !!! de ce l au considerat nebun? tu vrei sa ne convingi ca daca gresim ne mantuim??lasa vraja asta pentru tine vrajeste te in continuare cu tampenia asta,am cartea cu marturia Sf Filotei zervacos care dupa ce a murit Mitropolitul Greciei s a speriat sa nu moara si el in comuniune cu cei de pe nou si s a marturisit si a murit pe vechi!! Sf Filotei toata voata a crezut ca Bis erica Greaca o sa si repare greseala si tot timpul il ruga pe Mitropolit sa revina la vechiul calendar al BISERICII!!! grecii nu au schimbat Pastele ca fraierii de romani si intoarcerea lor e mai usoara:prin spovedanie,iar la noi ca am schimbat Pastele trebuie mirungere..dar e grele pentru tine,eu nu vad nimic clar in vorbele tale amestecate

  24. dogmartist zice:

    Care Biserica are Har si care nu…a fi sau a nu fi…la asta se rezuma totul si culmea este ca nimeni nu poate raspunde la aceasta intrebare….se poate afirma doar teoretic in ce conditii (conform canoanelor si invataturii Sfintilor Parinti) o Biserica ramane sau nu in Adevar. Stim in teorie cum ar trebui sa stea lucrurile, ar fi frumos sa stim asta in mod faptic/practic (poate chiar stim !). Stau si ma intreb oare ce am vrut sa spun……poate doar ca viata e frumoasa si ca acest dialog ar putea fi un indemn la pocainta personala pt noi toti, Doamne ajuta.

  25. Stanca zice:

    Parca aici era vorba despre cronologia caderii oficialilor si despre o minune care ne previne de ce vremuri grele urmeaza si care adevereste inca o data despre Traditie si despre calendar ca o componenta nu lipsita de importanta a Traditiei. Eu cred ca pe tema asta ar trebui comentat. Ma bucur insa de reactiile vii de aici, semn ca s-a atins un punct sensibil si de aceea ziceam ca abia astept urmarea. Din cate imi dau seama, despre aceste lucruri a aflat doar cine a vrut si a cautat si a citit in limba straina. In limba romana pana acum nu prea au aparut asemenea lucruri si nu intamplator.

  26. daniel zice:

    @ Ilie si sleahta:
    Avem un meci inegal. In locul tau, mi-as lua jucarioarele (argumentele gen razbointrucuvant.ro) si as pleca tiptil-tiptil. Cred ca din cauza copacilor, nu mai puteti vedea padurea. Uite ce usor demontam totul: ati ajuns sa ii puneti pe Sfintii Parinti fata in fata cu niste oameni despre care nimeni (dar absolut nimeni) nu poate spune cu siguranta ca s-au mantuit.
    Cum vi se pare un meci de genul Sf. 318 Parinti de la Niceea versus web-duhovnicii cu spoturi publicitare si marca inregistrata, gen Cleopa, Paisie, Ioanichie, etc?

    • un pacatos zice:

      @Daniel !
      Mai usor cu apelativele. De cand fac Sfintii meci intre ei ?
      Sau nu stii ca ironia este lipsa dragostei ?
      Au nu stii ca HRISTOS a fost, este si va fi un ICONOMIST ?

      Noi stim, insa numai in linii mari, cum va fi Judecata lui Hristos, insa nu tinem noi sita cu care va cerne Dumnezeu pacatele omenesti.

      Doamne ajuta!

  27. marin zice:

    @ „mirabela” alias titus si catre toti cei care folosesc un limbaj necuvenit unui ortodox – veti ajunge la spam
    De asemenea ar trebui sa va abtineti sa introduceti in comentarii informatiile care se bazeaza pe legende si nu pot fi verificate .

  28. Daniel zice:

    @mirabela:
    „Sf Filotei zervacos ” – cine l-a canonizat??? Arata-mi-l in calendarul vostru papistasesc si te cred pe cuvant. Arata-mi-l si pe „Sf Arsenie Boca”. Am vazut ca i-au intocmit deja „acatist”, „zelotii” de pe credinta-ortodoxa yahoogroups… Ce se mai poate spune? Mi se pare din ce in ce mai mult ca voi, turma credinciosilor dupa noul calendar (fiilor BOR), aveti o existenta duhovniceasca paralela cu ceea ce vi se dicteaza din Dealul Patriarhiei. Voi ziceti „Sfintii inchisorilor”, iar patriarhul vostru nici sa nu auda de asa ceva! Voi ziceti… „Sf Parinte Cleopa” si alti „mari duhovnici ai neamului” (trecut, prezent si viitor), iar pastorii vostri nu au nici o tangenta cu marturisirea voastra! Cleopa spunea ca ecumenismul e rau: episcopii vostri se ling pe degete dupa ce il mananca pe paine.

    Ori mi se pare mie ca domniile-voastre nu faceti ascultare de propriul sinod (sfant sau nu…)? Nu jucati deloc cum vi se canta. Pai e frumos, tocmai din partea voastra, care ne spuneti noua aici ce si cum? Unde va e personalitatea duhovniceasca? Cineva imi spunea mai demult un termen care mi-a ramas in minte, in ceea ce va priveste pe voi: suferiti de schizofrenie duhovniceasca: va inchinati la alti „sfinti” fata de cei „agreati” de Patriarhie; sunteti „antiecumenisti si traditionalisti”, desi sinodul vostru este ecumenist pana-n gat si se declara „deschis innoirilor si dialogurilor” cu papuasii din Guineea, cu pederastii de la Vatican si cu mai stiu eu ce mancatori de capete din Amazon… De ce nu ii canonizeaza Patriarhia pe toti „sfintii” vostri inchipuiti? Cu toate astea, va declarati sus si tare ca sunteti fiii ai BOR. Mai oameni buni, treziti-va din somnul mortii sufletesti si vedeti ce e cu voi. Ceva e putred, si nu in Alaska… Mie-mi miroase a compromis si a auto-satisfactie.

  29. Nikolai zice:

    Mai limpede decat toata vorbaria de mai sus si decat lumina zilei e urmatorul lucru: toata istoria bisericeasca, dogmatica, sf.parinti si vietile sfintilor marturisesc un singur lucru: CU EREZIA SI CU ERETICII NU EXISTA COMUNIUNE! si ingeri din cer de ar fi sau facatori de minuni sau vazatori cu duhul….lucrurile sunt foarte simple.Ce raspuns vei da in fata Dreptului Judecator tu care cu buna stiinta te impartasesti din potirul ereticilor, ceea ce nu a facut nici un sfant pana acum. Faci asta de dragul unitatii? Oare „unitatea”aceasta e mai presus de adevar? Parintii din vechime de ce au sacrificat „unitatea” de dragul adevarului asa incat in ziua de azi sunt „biserici” cu miile? Am uitat! Ei nu aveau „dragoste”, a fost descoperita abea acum de catre C.M.B. si „ierarhii” naimiti care sar in staul pe aiurea (lojile masonice). Daca nu esti in comuniune cu ei sau mai ales cu presedintele lojii masonice H.A.N. (urgisitul de Dumnezeu Bartholomeu I care e in comuniune cu fratele lui mai mare Benedict) esti in afara bisericii!!! (sic).

  30. Marinela zice:

    Marin, urmăresc de mult timp acest blog, și m-a interesat în mod special acest articol, dar constat cu stupoare că au dispărut comentariile unei anume Mihaela, referitoare la „Mateiti” și la mărturisirea lor de credință. Poți sa-mi spui dacă le ai șters tu sau cum de nu mai sunt?

  31. Pingback: Cronologie sumarǎ a cǎderii bisericilor oficiale și aducere aminte despre cea de-a treia arǎtare minunatǎ a semnului Sfintei Cruci în anul 1925 – Trăire Ortodoxă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s