Scris de Vladimir Moss
Canibalismul, vampirismul, necrofilia – de-a lungul generaţiilor aceste idei au fost privite cu oroare şi dezgust nu doar de către creştini ci şi de către necreştini. Ele au fost subiectul filmelor horror hollywoodiene, care speriau copiii şi făceau scârbă adulţilor. Dar acum devin realitate… Din anii ’60 încoace, chirurgii şi medicii au încercat cu o încăpăţânare extraordinară să vindece bolile prin transplantarea organelor de la cei morţi şi – oroarea ororilor! – chiar de la donatori vii. Aceasta a condus la o nouă formă de crimă organizată – extragerea unor părţi din trupurile unor oameni vii (adesea chinezi executaţi sau ţărani săraci din Turcia sau India) pentru a prelungi vieţile bolnavilor bogaţi din Occident.
,,Ba nu, asta este o denaturare grosolană!’’ ar spune unii. ,,Donarea dezinteresată de organe pentru a salva vieţile altora nu are nimic de-a face cu astfel de practici infame! La urma urmei, vorbim aici despre ştiinţă, nu despre magie!’’
Oare? Un documentar BBC recent despre cel mai mare savant, Sir Isaac Newton s-a intitulat ,,Ultimul Magician’’. Pentru că Newton, pe lângă a scrie marile sale opere despre lumină şi mişcarea corpurilor, a practicat alchimia, şi a încercat să găsească piatra filosofală… Mulţi scriitori, de la C.S.Lewis la Părintele Serafim Rose, au scos în evidenţă rădăcinile ştiinţei în magie, şi ţelul lor comun de a înţelege prin orice mijloace natura şi de a obţine, în primul rând, control asupra ei. Această dorinţă de a controla natura independent de Creator şi uneori chiar în mod conştient împotriva voinţei Creatorului naturii, nu poate duce la nimic bun. Desigur, ştiinţei moderne îi place să creadă că îşi face mereu treaba pentru binele comun al omenirii; însă tragediile consecutive de la Hiroşima la talidomidă*) şi la încercările recente de a crea fiinţe omeneşti din trei părinţi diferiţi desenează o imagine cu totul diferită.
Ni se spune că un experiment desfăşurat lângă Geneva la acceleratorul CERN de particule elementare ar fi putut arunca în aer întreaga lume… Însă şansele ca să se petreacă aşa ceva au fost foarte mici… E bine, atunci! Putem deci continua fără mustrări de conştiinţă să aruncăm pe geam milioane de dolari pe experimente care ar putea – doar ar putea – să distrugă lumea! Savanţi nebuni! Putem oare să credem că motivaţia din spatele unor astfel de activităţi este doar altruismul pur ?! Cum poate fi trecută cu vederea o asemenea iresponsabilitate extremă?
Cea mai minunată creaţie a lui Dumnezeu, cununa creaţiei Sale, este firea omului. Ştiinţa, cu toată iscusinţa sa nu a fost niciodată nici măcar aproape de a crea ceva atât de extraordinar precum omul, şi cu siguranţă nu poate aduce îmbunătăţiri omului aşa cum a fost creat de Dumnezeu. A fost o dată o conferinţă ştiinţifică care a încercat să stabilească nişte căi de îmbunătăţire a mâinii omului. Concluzia a fost: nu o putem îmbunătăţi. Nu poţi face mai bine ca Dumnezeu. Pentru că ,,Tu m-ai zidit, şi ai pus peste mine mâna Ta. Minunată s-a făcut ştiinţa Ta de către mine, întăritu-s-a, nu voiu putea spre dânsa..’’ (Psalm 138, 4-5) Atunci când omul încearcă să depăşească limitele firii încercând să-i aducă îmbunătăţiri, el este întotdeauna mustrat pe tăcute. Astfel, încercările de a transplanta organele dintr-un trup omenesc într-altul se împotrivesc întotdeauna unui semn evident şi decisiv al nemulţumirii lui Dumnezeu – respingerea. Doar cu ajutorul unor doze masive de medicamente administrate zilnic şi pentru tot restul vieţii cuiva este constrâns organismul să primească invazia străină a mădularului donatorului.
În mod cu totul nechibzuit, savanţii au descoperit în cursul acestor operaţii de transplant ceea ce Sfinţii Părinţi au ştiut dintotdeauna, dar pe care teoriile noastre moderne mecaniciste ne-au făcut să uităm: aceea că există o unitate tainică, chiar inefabilă între trup şi suflet, între anumite funcţiuni pe care noi le denumim psihologice şi anumite organe ,,pur’’ fizice. Nu vorbim aici despre acea teorie materialistă brută potrivit căreia activitatea mentală este pur şi simplu activitatea creierului. Vorbim despre faptul că memoria, emoţia şi chiar identitatea personală par a fi legate cu orice organ al trupului.
Am ştiut dintotdeauna acest lucru despre inimă. Iar primul transplant de inimă a produs rezultate înfricoşătoare. Familia bărbatului care primise o nouă inimă nu l-a mai putut recunoaşte după operaţie; el părea a fi o persoană diferită. Transplanturile ulterioare au confirmat că multe dintre trăsăturile donatorului păreau să se fi transplantant o dată cu inima către pacient. Unele trăsături transferate erau din cele obişnuite, precum gustul pentru mâncare, iar altele mult mai serioase, precum orientarea sexuală sau gândurile de sinucidere…
Mai recent, după cum scrie dr. Danny Penman, savanţii ,,au început să susţină că memoriile şi trăsăturile noastre sunt codificate nu doar în creierul nostru, ci în tot trupul nostru’’.
,,Conştiinţa, spun ei, este creată de orice celulă vie din trup care lucrează în armonie.’’
,,Ei susţin că de fapt, inimile, ficatul, şi fiecare organ din corpul nostru ne stochează amintirile noastre, ne conduc emoţiile şi ne umplu de personalitatea noastră individuală. Întregul nostru trup, cred ei, este locaşul sufletului, nu doar creierul’’.
,,Iar dacă oricare dintre aceste organe ar fi transplantat într-o altă persoană, porţiuni din aceste amintiri – şi poate chiar componente ale sufletului – ar putea fi şi ele transferate.’’
,,Sunt acum mai mult de 70 de cazuri documentate… în care pacienţii transplantului au preluat câte ceva din trăsăturile de personalitate ale donatorilor de organe’’.
,,Profesorul Gary Schwartz şi colaboratorii săi de la Universitatea din Arizona au documentat numeroase experienţe aparent inexiplicabile… Şi fiecare dintre ele reprezintă o provocare directă a status quo-ului medical’’.
,,Într-un caz celebru dezvăluit de echipa profesorului Schwartz, un băiat de 18 ani care scria poezie, cânta muzica şi compunea cântece, a fost ucis într-un accident de maşină. Cu un an înainte de moarte sa, părinţii au dat peste înregistrarea unui cântec scris de el, intitulat ,,Danny, inima mea este a ta’’. ‘’
,,În versurile sale obsedante, băiatul cânta despre cum s-a simţit el destinat să moară şi să-şi doneze inima. După moartea sa, inima i-a fost transplantată unei fete de 18 ani pe nume Danielle’’.
,,Atunci când părinţii băiatului au întâlnit-o pe Danielle, i-au pus câte ceva din cântecele lui iar ea, în ciuda faptului că nu auzise cântecul înainte, cunoştea cuvintele şi putea să spună mai departe versurile’’.
,,Profesorul Schwartz a cercetat şi cazul unei lesbiene de 29 ani dependente de fast food care primise inima unei femei vegetariene înrăite de 19 ani.
,,După transplant, ea le-a zis prietenilor săi că mâncatul cărnii o îmbolnăvea şi că femeile nu i se mai păreau atrăgătoare. De fapt, la scurtă vreme după transplant, s-a măritat cu un bărbat.’’
,,Într-un caz la fel de inexplicabil, un bărbat de vârstă medie şi-a descoperit dragostea pentru muzica clasică după transplant’’.
,,S-a aflat apoi că donatorul de 17 ani iubea muzica clasică şi cânta la vioară. Murise într-un schimb de focuri în timp ce se deplasa cu maşina, ţinând strâns la piept o vioară’’.
,,Efectele transplanturilor de organe nu se limitează doar la inimă. Rinichii par şi ei a purta unele dintre trăsăturile proprietarilor lor iniţiali’’.
,,Să luăm cazul Lindei Gammons din Weston, Lincolnshire, care şi-a donat unul dintre rinichi soţului său Ian’’.
,,După operaţie, Ian crede că a preluat nişte aspecte ale personalităţii soţiei sale. A dezvoltat o pasiune pentru gătit, cumpărături, dat cu aspiratorul şi grădinărit. Înainte de transplant, el detesta toate formele de activităţi gospodăreşti.’’
,,El a adoptat chiar şi un câine, deşi înainte de operaţie era un iubitor declarat de pisici, spre deosebire de soţia sa care prefera câinii…’’ [1]
Deloc surprinzător, nu există nimic despre transplanturi în scrierile patristice. Iar din câte cunoaşte autorul acestui text, nu există nici hotărâri sinodale contemporane ale bisericii despre acest subiect. Şi totuşi, Tradiţia Bisericii ne oferă nişte indicii importante în căutarea noastră de îndrumare în această chestiune…
Astfel, Sfântul Filaret al New York-ului scria: ,,Inima este nucleul, punctul central al existenței omului. Şi asta nu doar în sens spiritual, unde inima este cuvântul potrivit pentru nucleul persoanei spirituale, ,,eu’’-l cuiva; ci și în viața fizică unde de asemenea inima fizică este organul central și nucleul organismului, fiind legat în mod tainic și indisolubil cu experiențele sufletului omului. Este binecunoscut cum experientele pur fizice și nervoase ale omului de bucurie, mânie, teamă, etc. sunt reflectate imediat în mișcarea inimii și dimpotrivă cum o condiție bolnavă a inimii înnăbușește psihicul și cunoștința… Da, este o legătură indisolubilă aici și dacă, în locul continuării vieții personale spiritual-trupești a omului concentrate în propria sa inimă, i se impune o inimă și un soi de viață străină, până atunci cu totul necunoscută lui, atunci ce este asta dacă nu o contrafacere a vieții lui pierdute; ce este asta dacă nu nimicirea vieţii lui spiritual-trupești, a individualității sale, a ,,eu’’-lui său? Şi cum și drept cine se va prezenta un asemenea om la învierea cea de obște?’’
,,Însă noua realizare nu se oprește nici măcar aici. Se intenționează a se introduce în organismul omului inima unui animal, astfel încât la învierea de obște un ,,om’’ va ședea la Judecata din urmă cu inima unei maimuțe (sau a unei pisici, a unui porc sau ce-o mai fi).* Poate cineva să-și imagineze o parodie mai absurdă și mai blasfemiatoare a firii omenești înseși, făcute după chipul și asemănarea lui Dumnezeu?’’
,,Nebunie și oroare! Dar ce a adus acest coșmar al amestecului criminal în viața omului, în acea viață al cărui singur stăpân legiuit este doar Făcătorul și nimeni altcineva? Răspunsul nu este prea greu de aflat. Pierderea nădejdii creștine, necredința în viața viitoare, neputința de a înțelege Evanghelia și necredința în ea, în adevărul ei divin, acestea au adus aceste experimente monstruoase și blasfemiatoare peste personalitatea și viața omului. Viziunea creștină despre viață și moarte, înțelegerea și concepția creștină despre viața pe pământ ca fiind dăruită de Dumnezeu ca pregătire pentru veșnicie, s-au pierdut cu totul. Iar de aici roadele sunt: groaza în fața morții văzută ca un sfârșit absolut al vieții și o anihilare a personalității, și o agățare disperată de viața pământească – să trăiești, să trăiești, să trăiești, cu orice preț și orice mijloace să-ți prelungești viața pământească, după care nu mai urmează nimic!’’[2]
Trimiterea făcută de Sfântul Filaret la învierea cea de obşte şi la judecata finală ne oferă indiciul trebuicios nu doar pentru evaluarea transplanturilor, ci şi a întregii serii de inovaţii medicale care par a avea scopul ascuns de transformare şi degradare a concepţiei noastre despre om.
Biserica Ortodoxă învaţă, pe de o parte, că sufletul supravieţuieşte morţii trupului, şi continuă să lucreze pe deplin conştient chiar şi după ce trupul s-a făcut ţarână, dar pe de altă parte, că trupul va fi înviat în ziua din urmă pentru ca sufletul împreună cu trupul să poată primi laolaltă răsplata ce li se cuvine pentru faptele săvârşite împreună în decursul vieţii. Acest fapt ilustrează două adevăruri importante. În primul rând că omul, omul întreg nu este doar sufletul singur, iar în măsură şi mai mică doar trupul, ci sufletul şi trupul împreună. Aşa cum sunt concepute împreună şi simultan, tot aşa vor intra împreună în viaţa veşnică. [3] Şi în al doilea rând, fiecare suflet va fi judecat împreună cu trupul său personal, şi nu cu al altuia.
Acest al doilea adevăr este pus uneori sub semnul întrebării pe temeiul că în cursul vieţii omului, fiecare celulă din trupul său moare şi este înlocuită de alta de mai multe ori, aşa că nu ar avea nici un sens să vorbim despre ,,trupul său personal’’. Împrumutăm elemente trupului nostru de la organisme din afară şi le înlocuim într-o continuă schimbare reciprocă care ne uneşte în mod indisolubil cu natura din jurul nostru şi cu ceilalţi. Totuşi, descoperirea ADN-ului în anii ’50 a şubrezit această obiecţie arătând în principiu cum, se poate spune că trupul omului este acelaşi de-a lungul vieţii sale, în ciuda faptului că întreaga alcătuire celulară a trupului său poate fi diferită de ceea ce a fost la naştere. Se poate spune că identitatea sa trupească este incapsulată în ADN-ul său. Astfel, fiecare organ şi fiecare celulă din trupul meu este pecetluită cu o pecete care arată că îmi aparţine mie şi numai mie – ADN-ul meu personal.
Savanţii pot găsi fireşte forme noi de identificare personală chiar mai exacte şi mai indestructibile decât ADN-ul. Dar nu asta este problema. Problema este că acum ştim cum se poate spune în principiu că trupul este acelaşi şi unic şi că aparţine unei singure persoane în ciuda celor mai radicale reparaţii capitale din alcătuirea sa celulară şi atomică.
Ţinând cont de acestea, nu este greu de înţeles de ce a poruncit Dumnezeu ca trupul meu să respingă invazia unui mădular cu un ADN diferit – pur şi simplu nu sunt eu! Respingerea fizică din partea trupului ar trebui sa fie însoţită şi de o respingere din partea sufletului – nu poate fi voia Domnului să aibă loc aceste amestecări de persoane (şi chiar de specii) ! Fireşte că această teză generală ridică mai multe întrebări decât răspunde. Trebuie respinse toate transplanturile tuturor organelor? Sau numai transplanturile celor mai complexe şi centrale organe precum inima, şi poate, ficatul?
Autorul nu va face nici o încercare de a răspunde la asemenea întrebări. Numai un sinod cu adevărat ortodox care să se folosească şi de priceperea medicilor şi a savanţilor, poate decide într-o astfel de chestiune. Dar putem continua să cercetăm problema în aspectele ei cele mai generale…
Amestecarea mădularelor persoanelor diferite într-un singur organism se poate compara cu păcatul preacurviei. Unii vor respinge neîntârziat această comparaţie, spunând că păcatul preacurviei constă din experimentarea plăcerii sexuale nelegitime în timp ce transplanturile presupun doar durere… Cu toate acestea, nu este vorba nici aici nici dincolo de prezenţa plăcerii sau a durerii. Preacurvia este păcat, nu pentru că implică plăcere sexuală, ci pentru că implică amestecarea a două trupuri care duce (în cazul concepţiei) la crearea unui om nou prin amestecarea trupurilor şi a ADN-ului lor. O astfel de amestecare este oprită de Dumnezeu, cu excepţia circumstanţelor căsătoriei legitime. Transplanturile implică şi ele amestecul de ADN. Şi nici un sinod nu a declarat încă în ce condiţii este sau nu legitim…
Persoanele
curate la trup (caste) au un puternic simţământ al propriei identităţi personale, atât spirituale cât şi fizice. Iubind pe alţii, ei păstrează un simţ puternic al propriei individualităţi şi păstrează cu gelozie acea individualitate şi puritate sexuală de dragul unirii cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu se va uni, nici spiritual, nici fizic (prin Trupul şi Sângele său) cu cei desfrânaţi, care-şi amestecă identitatea lor cu a altora. Nu poate fi doar o coincidenţă faptul că tehnicile de transplant de organe au mers în paralel cu dezvoltarea feluritelor tehnici din domeniul reproducerii sexuale. Contracepţia, fertilizarea in vitro şi mamele surogat, toate implică păcate împotriva curăţeniei trupeşti; organismele modificate genetic şi terapia genetică sunt alte încălcări ale ordinii divine cu privire la limitele naturale care trebuie păstrate între specii şi între indivizi.
Toate acestea se petrec în contextul unei viziuni evoluţioniste despre lume care respinge ideea unei creaţii separate a speciilor şi a indivizilor, ci consideră toate ca fiind evoluate din altceva, iar natura este un fel de uriaşă supă pan-cosmică în care fiecare element poate fi interschimbat cu oricare altul. Pentru cei ce gândesc astfel nu există nici un motiv pentru care omul, culme a evoluţiei, să nu tulbure şi mai mult apele… Însă în regulile alimentare ale Vechiului Testament, Dumnezeu ne-a arătat că unele lucruri nu trebuie amestecate cu altele; şi chiar dacă aceste legi au fost înlocuite în Noul Testament, principiul pe care ele îl învaţă rămâne valid: anumite lucruri sunt diferite şi separate de celelalte, şi trebuie să rămână diferite şi separate. Astfel, bărbaţii sunt diferiţi de femei şi trebuie să rămână astfel. Încercarea de a crea un fel de hibrid unisex sau ,,metrosex’’ şi mai mult, obiceiul unor bărbaţi de a se purta precum femeile şi al unor femei de a se purta precum bărbaţii în relaţiile sexuale, sunt nefireşti şi sunt o urâciune în faţa Domnului…
Scopul vieţii este unirea, unirea în dragoste cu Dumnezeu şi cu aproapele nostru. Dar această unire este o unitate în diversitate, nu unitate în perversiune; ea transcende, dar nu desfiinţează diferenţele fireşti pe care le-a pus Dumnezeu în creaţie pentru totdeauna. Dezvoltările recente cu privire la transplanturile de organe şi terapia genelor dau mărturie, nu pentru priceperea omului de a amesteca cele de neamestecat (pentru că natura se va răzbuna mereu şi va respinge falsele uniuni), ci pentru dorinţa sa căzută, diavolească de a se răzvrăti mereu, de a rupe barierele puse de Creator în interiorul creaţiei Sale şi prin aceasta, de a împlini visul din vechime al protopărinţilor noştri: ,,veţi fi ca nişte dumnezei…’’
5 /18 aprilie 2013
*) Talidomida este un medicament folosit ca sedativ sau hiptonic, cu proprietăţi antiinflamatoare şi imunosupresive, care s-a pretins a vindeca anxietatea, insomnia, gastrita sau nervozitatea, şi care a fost retras de pe piaţă după ce multe mame au pierdut sarcinile sau au născut copii cu malformaţii. Medicamentul a provocat mai multă durere decât a alinat. Această realitate tristă se poate confirma şi în cazul noilor generaţii de medicamente şi vaccinuri cu care suntem azi atacaţi de profesia medicală şi de industria farmaceutică. Doar că acum retragerea lor este mult mai dificilă din cauza profitabilităţii exagerate care se face azi pe seama suferinţei oamenilor.
[1] Penman ,,Putem transplanta într-adevăr un suflet de om?’’ The Daily Mail (Londra), 9 Aprilie 2008
[2] Vezi Sfântul Mitropolit Filaret ,,O părere ortodoxă despre transplanturile de inimă’’, Rusia dreptcredincioasă, nr.4; Cuvântul Ortodox, vol.4, nr.3 (mai-iunie 1068), pag.134-137. Tradus aici: https://ortodoxianecenzurata.wordpress.com/2013/07/25/o-parere-ortodoxa-despre-transplanturile-de-inima/
[3] După cum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul, ,,Nici nu există despărţite între ele înainte de unirea lor care este menită să alcătuiască o formă. Ele sunt de fapt, create şi unite împreună deodată, precum în alcătuirea formei create prin unirea lor’’ (Epistola 15; P.G. 91:552D, 6-13). Iarăşi, Sfântul Ioan Damaschinul scrie: ,,trupul şi sufletul au fost alcătuite în acelaşi moment, nu întâi unul şi apoi celălalt, după cum presupunea în mod necugetat Origen (Expunerea exactă a Credinţei Ortodoxe, II,12).
ortodoxul traditional 
Dumnezeu ne-a dat libertate și energie gratis, însă masonii, au ascuns toate schemele de energie gratis a savantilor Albert Eistein și Nicola Tesla, o parte zac ascunse la Vatican iar altele ascunse de FBI. Eu am reușit să-mi fac un generator magnetic de 15 Kw ce functionează 500 ani până se demagnetizează.
Da? Pai, frate, sa ne dai si nouă „rețeta” te rugăm. Doamne ajuta! Numai bine!
„Biserica Ortodoxă învaţă, pe de o parte, că sufletul supravieţuieşte morţii trupului, şi continuă să lucreze pe deplin conştient chiar şi după ce trupul s-a făcut ţarână, dar pe de altă parte, că trupul va fi înviat în ziua din urmă pentru ca sufletul împreună cu trupul să poată primi laolaltă răsplata ce li se cuvine pentru faptele săvârşite împreună în decursul vieţii.”
Daca sufletul lucreaza pe deplin constient si dupa ce trupul s-a facut tarana, atunci la ce mai are nevoie de trup? Daca sufletul lucreaza pe deplin constient si dupa moarte, inseamna ca si dupa moarte el poate face pocainta, ca de’, asa sustineti voi, ca e deplin constient. V-am mai spus si alta data ca invataturile Episcopului Ignatie Briancianinov despre independenta absoluta a sufletului fata de trup dupa moarte, o independenta care chipurile ar putea sa-l mai faca si lucrator pe deplin constient, nu ar putea sa-l bucure decat pe Origen. Pentru Sfintii Parinti ai secolului de aur al crestinismului, adevaratii stalpi ai Bisericii, aceste invataturi sunt doar niste erezii.
Mai cercetati, fratilor, si veti avea surpriza sa aflati ca invatatura despre moarte la Sfintii Parinti ai Bisericii, e cu totul diferita si mult surprinzatoare fata de ceea ce colportati pe acest blog ca invatatura a Bisericii.
Asta pentru corecta voastra zidire,
Theodor
Poate pentru tine sufletul e inconstient dupa moarte , ceea ce noi refuzam sa credem .
Si e urat sa arunci cu noroi in sfantul Ignatie daca nu reusesti sa-l intelegi .
” Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. ”
(Luca XVI, 22-23)
” Dumnezeu nu poate uita in veci nici o persoana si daca nu o poate uita, o si mentine in existenta. Pentru Dumnezeu, de fapt, nici o persoana cu care a stat in relatie nu mai inceteaza de a exista.
In aceasta se arata, insa, si valoarea data omului de Dumnezeu prin creatie; desi l-a facut din nimic, l-a facut in asa fel, ca vede in el o faptura demna de a o trata ca pe un egal. Dar e mare taina ca existentele create de El pot, si sa nu tinda spre El, ci sa-si inchipuie ca pot spori singure intr-o nemarginire a fiintei lor proprii. Iar Dumnezeu, voindu-le libere, a hotarat sa le creeze, contand si pe aceasta eventualitate.
Deci sufletul a fost creat pentru viata vesnica, pentru ca Hristos sa locuiasca in el. Dar chiar daca el ramane gol de Hristos, el tot exista in veci, ca sa stie pentru ce mare vrednicie a fost zidit si sa ramana vesnic intr-un regret pentru lipsirea de ea, deci sa ramana intr-o suferinta vesnica pentru despartirea de Dumnezeu, in Care se afla.
Nu mai e in iad o nadejde a viitorului, nici credinta ca putem repara ceva din trecut. Am uitat de Dumnezeu si Dumnezeu nu ne mai poate ajuta. Nu-i mai putem iubi pe altii si altii nu ne mai pot iubi pe noi. Nu mai gasim nimic vrednic de iubit unii pe altii. Suntem singuri pentru veci. Si stim ca vom fi singuri pentru veci. Existenta noastra e redusa la monotonia eterna a inchiderii in superficialitate si singuratate. Nu ne putem comunica nimanui si nimeni nu ni se poate comunica. Iar intrucat in iad vom fi cu trupul, chinul singuratatii, al nemangaierii, al neincrederii dureroase va fi intensificat la maximum si in trupul nostru prin raceala, nepasare si neincredere. ”
Pr. Profesor Doctor Dumitru Staniloae
Pai nu este inconstient, da nici lucrator cum credeti voi. Dupa moarte sufletul nu mai lucreaza nimic, altfel ce sens ar mai avea moartea? Sufletul poate lucra numai impreuna cu trupul. Daca nu are trup nu poate nici vedea, nici auzi, nici pipai, nici nimic de ceea ce tine de trup, adica diametral opus fata de ceea ce spune sfantul Ignatie care considera ca sufletul ramane cu toate cele 5 simturi pe care le avea in trup intacte. Singura lui constienta dupa moarte este o stare de constiinta in functie de viata pe care a trait-o. Se pare ca aceasta stare de constienta, asa ca un vis chinuitor pentru pacatosi si odihnitor pentru drepti, care este asociata cu o imagine simbolica, vezi bogatul si saracul Lazar, tine pana la inviere. A nu se confunda aceasta stare de constiinta care este data sufletului cu alta erezie care se numeste somnul sufletelor, erezie in care protestantii chiar cred ca sufletul este total inconstient dupa moarte.
Deci Marine, cum bine vei observa din cele ce spun, iar te-ai inselat in aprecierea ta fata de mine. Nu cred nici eu ca sufletul este inconstient dupa moarte, si daca eu am aruncat cu noroi in sfantul Ignatie, atunci Sfantul Tihon din Zadonsk care a dat cu el de pamant dupa ce a tiparit invatatura gresita despre suflet dupa moarte, ce a mai facut? Sau, ma rog, poate nici el nu a reusit sa-l inteleaga. Fii atent, ca teologia mortii este un subiect foarte fin si nu te mai repezi in aprecieri neargumentate. Ti-am spus ca daca un sfant greseste, cu toate ca noi nu suntem sfinti, daca stim ca a gresit nu-i ascundem greseala sub pres ca suntem in Biserica si asa se procedeaza in Biserica.
Theodor
Scriptura spune clar :
Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
Sufletul vede ,aude si fara trup .
Iata ca si sfantul apostol Pavel nu exclude posibilitatea ca omul sa auda si in afara de trup , cu toate ca tu deja ai lamurit ca sufletul e orb mut si surd :
2 Corinteni 12
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie S
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
Iar cei 24 de batrani care inconjurau Tronul lui Dumnezeu din Apocalipsa glasuiau :
Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut.
Apocalipsa 4,11 .
Iar sufletele celor prigoniti pentru Hristos striga si ele invocand dreptatea dumnezeiasca :
Apocalipsa 6
9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?
In fata atator dovezi imi permit sa spun ca nu l-ai inteles nici pe Sfantul Efrem dar nici pe sfantul Ignatie .
Trebuie sa stii un lucru , unul e raiul in care se duc sufletele inainte de inviere fara de trup , iar altul este raiul de dupa inviere cand sufletele dreptilor ca soarele vor straluci .
Cam aiurea sa comentezi si sa dezaprobi învățătura Sf Ignatie, , atât timp cat a fost un Sfânt si a spus exact ce spun toți sfinții. Domnia ta, Teodor, ai o lacuna in învățătură si de aceea nu înțelegi pe deplin. Se mai intampla! E clar chiar din mesajul următor ca înțelegi greșit ce a spus Sfântul Ignatie. E nuanța care schimbă aspectul, stii?
Asa este , Sfantul Ignatie nu a invatat decat ceea ce invata BO de-a lungul veacurilor , invatatura lui este intru totul Ortodoxa .
” Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?
Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? ” (Matei 16-26)
Sufletul se afla in legatura cu trupul prin intermediul tuturor celulelor
(intr-un mod vital prin cele nervoase).
De aceea, alterarea legaturii dintre sistemul nervos si suflet, duce la imposibilitatea trupului de a se mai comunica sufletului astfel ca, omul devine bolnav neurologic (de exemplu inconstienta/semiconstienta/coma).
Sufletul nu-si pierde nicio capacitate atata timp cat este in trupul bolnav neurologic, doar ca el nu mai are partasie la celulele ori sistemele pe care le intrebuinta pentru starea de constienta a trupului.
Asadar, atunci cand sunt alterate celulele nervoase din trupul omului, sufletul isi pastraza toate puterile sale nealterate: cele cinci simturi, ratiunea, sentimentul, vointa si memoria (la care doar trupul nu mai este partas).
In cazul in care extirpam unele celule din organism (prin amputare), legatura sufletului cu
acestea se rupe in totalitate pana la Invierea tuturora (la Parusie.)
Cu alte cuvinte, partasia trupului la viata sufletului este egala cu partasia sufletului la viata
trupului numai ca sufletul, nu inceteaza vreodata a muri asa cum o face trupul atunci cand unul sau mai multe organe vitale se opresc.
Acum se poate intelege de ce la despartirea sufletului de trup, sufletul este cel care continua sa ramana viu si constient, inafara trupului.
Pe scurt:
1. situatia sufletului in trupul cu afectiuni neurologice
– coma (sistemul nervos central nu este in legatura cu sufletul si sufletul,
nu-si comunica starea lui de constienta trupului si mediului)
2. situatia cand sufletul se afla in trupul cu afectiuni partial-neurologice
-semiconstienta (sistemul nervos are partial legatura cu sufletul)
3. situatia in care o meteahna a sufletului dezechilibreaza sistemul imunitar
– boala (sufletul afecteaza negativ unul sau mai multe organe)
4. situatia in care un organ este extirpat
– amputare (sufletul iese total din partea extirpata retragandu-se in restul corpului ramas viu)
5. situatia cand unul sau mai multe organe vitale cedeaza partial sau total
– moartea biologica a trupului (sufletul paraseste total intregul trup/organism pana la Parusie)
Theodor,
esti dubios. mi-e greu si sa ti dau dumitale o asa zisa „replica”, iar dumneata te iei de ce spun sfintii…
citeste „Cuvant despre moarte” a Sf Ignatie Briacianinov, sunt invataturile Sf Parinti despre viata si moarte, in special despre viata de dincolo. sigur vei avea o alta parere. sigur vei intelege mai bine cum e cu sufletele dupa moarte si ce inseamna Judecata lui Dumnezeu.
Doamne ajuta!
Parintele ARSENIE BOCA atunci cand si-a aflat sfarsitul a spus ca:”De acolo de unde ma duc, mult mai mult va pot ajuta”.Daca e mut si surd un sfant cum mai poate ajuta?Ma mai intreb daca e mai bine sa putrezeasca in pamant un organ ce poate salva o viata sau sa o salveze? Isus a vindecat boli incurabile, iar noi trebuie sa incercam(oricum nu putem) dar macar sa incercam sa ne apropiem de exemplul pe care ni l-a dat.
Dragul meu ortodoxos,
Eu am citit “Cuvant despre moarte” a Sf Ignatie Briacianinov in care se sustine ca sufletul poate percepe realitatea ca o entitate eterica bazandu-se fara probleme pe cele 5 simturi.
Acum ia si citeste si tu al 8-lea imn al Raiului al Sfantului Efrem Sirul, un titan al Sfintilor Parinti, ca sa vezi si tu ca Sfintii Parinti ai secolului de aur al crestinismului invatau diametral opus fata de Sf. Ignatie. Uite, iti dau un fragment sa te lamuresti:
„Am văzut acolo un sălaş şi un cort de lumină,
o voce vestind: Binecuvântat tâlharul
care prin har a primit cheile Raiului.
Mai întâi am crezut că el era deja acolo, dar mai apoi am cugetat
că sufletul nu poate simţi Raiul
fără tovarăşul său, (trupul), instrumentul şi harfa lui.
R: Fă-ne vrednici ca să ne facem moştenitori ai Împărăţiei Tale!
În acest loc al bucuriei o spaimă m-a cuprins
dându-mi seama că nu e de folos scrutarea celor ascunse.
O întrebare m-a năpădit cu privire la tâlhar:
dacă sufletul poate vedea şi auzi
fără trupul lui, de ce să fie închis în el?
Şi dacă poate trăi fără el, de ce să fie omorât odată cu el?
Că sufletul fără trup nu e în stare să vadă
o dovedeşte trupul însuşi; căci atunci când ajunge orb
şi sufletul este orb în el, bâjbâind împreună cu el.
Iată cum fiecare cheamă şi dă mărturie pentru celălalt;
aşa cum trupul are nevoie de suflet ca să fie viu,
aşa şi sufletul are nevoie de trup ca să vadă şi să audă.
Dacă trupul ajunge surd şi sufletul asurzeşte odată cu el
ba chiar aiurează atunci când trupul suferă de fierbinţeală.
Chiar dacă sufletul există prin el însuşi,
el nu există cu adevărat fără tovarăşul său;
se aseamănă unui făt în pântecele maicii lui,
viu, dar lipsit de cuvânt sau de gând.
Dacă sufletul, cât este în trup, se aseamănă unui făt
şi nu e în stare să se cunoască nici pe el însuşi, nici pe tovarăşul său,
cu atât mai slab este odată ce părăseşte trupul,
şi nu mai are simţurile
să-i slujească ca unelte.
Căci prin simţurile tovarăşului său se arată şi se face el văzut.
Nimic nu lipseşte acelui fericit sălaş,
loc al plinătăţii şi desăvârşit întru toate,
iar sufletul nu poate intra aici singur
căci ar fi lipsit atunci de toate,
neavând simţire şi cunoştinţă; dar în ziua învierii va intra în el
şi trupul cu toate simţirile lui odată ce a ajuns desăvârşit.”
Acum, dragul meu ortodoxos, compara ce spun sfintii si spune care dintre ei ti se pare mai ortodox. Ti se pare ca sunt dubios pentru ca eu cred in invataturile Sfantului Efrem?
Theodor
orb, prost si intunecat ce esti!
Bună seara,
Am aflat de acest blog in această seară si cred ca distribuie informaţii interesante. Totuşi, aş vrea sa aflu cine administrează acest blog ca să ştiu dacă pot să am încredere în cele postate aici. Vă mulţumesc!
Buna ziua . sunt adminul acestul blog . Noi cei care publicam aici facem parte din BOSV .
Theodor,
faci parte din BORSV?
Nu, fac parte din BOR, dar militez din interiorul ei ca sa revina la calendarul iulian.
Theodor
Pai cum militezi din interior, cand nu apartii de BOR?
Pana sa fie vizibil ecumenismul in BOR, pe cei care ii auzea-ti ca vorbesc de calendarul iulian le spune-ati ca fac propaganda stilista, iar acum, cand vedeti ca fug oameni din BOR v-ati gandit sa da-ti biserica pe vechi, e prea tarziu si chiar daca s-ar da pe vechi biserica oficiala, va avea grisa masonii sa castige ceva.
http://www.manastirea-amd.ro/anatema-data-asupra-calendarului-gregorian-la-sinodul-de-la-1583.html
http://www.noi.md/md/news_id/31743
Dar de scrisoarea Sf Ier Mc Tihon, ce parere ai?
Textul original spune ca ,,The Orthodox Church teaches, on the one hand, that the soul survives the death of the body, and continues to function with full consciousness even after the body has been reduced to dust”
to function inseamna a lucra, a functiona, a indeplini un rol. Poate ca traducatorul ar fi trebuit sa aleaga in loc de a lucra, pe a exista, sau chiar a trai.
Nu e vorba aici de teologie eronata, ci de limitele autorului, traducatorului si de ce nu, ale cuvintelor.
Trebuie sa mai adaug ca sufletul nu mai poate lucra la mantuirea sa, insa se poate ruga de pilda, poate mijloci pentru altii, poate face vindecari (vezi ajutorul pe care-l avem de la sfinti) etc. Intr-un fel, nu e chiar gresit sa spui a lucra. Sufletul nu mai poate lucra la mantuirea sa, in rest, cred ca poate lucra in felul precizat mai sus, pentru ca nici mort sau inert nu este.
Eu din cate am inteles din Sf. Scriptura si putinele scrieri ale Sf. Parinti la care am avut acces, sufletul nu poate face pocainta dupa despartirea de trup, chiar daca dupa moarte ii va parea rau de pacatele facute, in trup a pacatuit in trup trebuie sa se si pocaiasca. La judecata universala se va reuni cu trupul pentru a lua rasplata deplina (buna sau rea). Niciodata in Biserica nu s-a admis ca invatatura Sf. Parinti poate veni in contradictie cu Sf. Scriptura sau invers (ca in credinta papiceasca de ex.). Eu nu cred ca Sf. Efrem sa fi fost atat de prost incat sa nu cunoasca indeajuns Sf. Scriptura si sa intre in contradictie cu ea. Cartea din care sunt luate citatele trebuie sa fie tradusa gresit intentionat, mai ales daca e tradusa sau tiparita la ecumenisti.
1. sufletul nu mai implineste pocainta dupa moarte pentru ca nu mai are trupul
2. starea sufletului fara trupul sau nu este fireasca (plata pacatului este moartea)
3. chiar daca sufletul nu mai simte cum viermii mananca trupul din sicriu, totusi persista o legatura intre el si trup:
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/legatura-sufletului-trupul-staruie-dupa-moarte-69172.html
Multumesc pentru completarile necesare referitoare la starea sufletului dupa moarte. Despre prezenta dumneavoastra pe aici, eu personal cred ca e mai mult pentru a va face reclama la saitul personal, am intrat pe el si v-am citit si comentariile de aici. Cat despre calendar tin sa va anunt ca cel putin eu personal nu sint curios pe ce data praznuiti Nasterea Domnului, nici dumneavoastra nici cei pe care ii pastoriti si nici cei care va pastoresc, noi ortodocsii praznuim sarbatorile la data la care a stabilit Biserica si conform tipicului Sf. Sava nu dupa data stabilita de un episcop izolat sau fie ei si chiar mai multi, de ex. metaxakis cu ai lui. Dupa cum vad ca va exprimati, daca episcopul va porunceste sa ziceti crezul cu filioque, crez este. Discutiile referitoare la calendar cred ca nu-si mai au rostul, mai degraba v-as recomanda sa cititi capitolul XIII din Dogmatica de Sf. Ioan Damaschinul „Despre sfintele si preacuratele Taine ale Domnului” precum si capitolele din Limonariu referitoare la impartasire, ar mai fi destule invataturi si la Sf. Teodor Studitul dar deocamdata ajunge atat. Din cata dogmatica se invata acum si prin institutele teologice se pare ca despre dogma comuniunii se vorbeste foarte putin sau chiar deloc.
” personal cred ca e mai mult pentru a va face reclama la saitul personal ”
Reklama la ce? Reklama la suflet? La preotie? Esti baut sau fara sa stii bati campii. Cat despre calendar -pe care il aveti egal cu dogma Sfintei Treimi- va spun ca sunteti incuiati! Altceva?
Da, aveti dreptate, sunt baut dar nu beat, chiar stateam in fata unui pahar de vin bun (azi e duminica si e dezlegare) si citeam prin Sectologia lui PI David „argumentele” in favoarea noului calendar de la pag. 170, eu vin din biserica stilului nou si am carti destule de genul acesta. Cititi cu luare aminte ceea ce v-am recomandat. „Eu sunt pastorul cel bun, pastorul cel bun isi pune viata pentru oile sale iar cel naimit cand vede lupul ca vine fuge pt. ca nu il doare inima de oi…” Veniti la ortodocsii adevarati si nu veti fi naimit pentru ca nu veti primi salariu de la un sistem care e vadit anticrestin, antihristic, antiuman si inuman ce elaboreaza legi impotriva normalitatii.
Sistemul e anticrestin, dar harul este hristic. Hristos nu savarseste slujbele sfinte din cauza pacatelor personale ale slujitorului, ci printre ele…
Ne considerati cumva donatisti?
Eu va consider eretici: atata timp cat botezati un roman ortodox, cat socotiti calendarul o dogma si cat nu va dati seama ce deserviciu faceti Bisericii Sfinte a lui Hristos-Dumnezeu prin zapaceala asta pe care o promovati.
1. eu nu sunt ecumenist
2. arhiereul meu nu este (in lume sunt 900, iar eu am unul din acestia)
3. eu nu sunt mason si pro-mason (nici slujitorii nu trebuie sa fie masoni)
4. eu nu ma gandesc in ce data suntem in Duminica Invierii
5. eu nu sunt pentru secularizare si parteneriat intre stat si Biserica Cea Una si Sfanta Ortodoxa si Rasariteana (Apostoleasca)
Altceva?
Altceva nimic. Timpul nu-mi mai permite sa mai scriu. Pe scurt noi „marturisim un botez… ” bineinteles ca stiti cum se savarseste un botez, cei care vin in Biserica Ortodoxa si in loc de trei afundari sunt botezati prin stropire sau turnare precum se practica mai nou si in bisericile oficiale „ortodoxe”, sunt botezati nu rebotezati avand un botez care nici macar forma exterioara a bisericii nu o are. Timpul nu-mi permite sa vin cu detalii. Adminul acestui sait va poate da mai multe amanunte. Pot sa va marturisesc ca cunosc personal destui parinti care au copiii botezati numai cu busuiocul sau doar printr-o singura afundare precum faceau spaniolii in vechime din pricina arienilor, altii sunt botezati cu cana etc… Acuzele nu au nici un temei. Hristos a Inviat!
Lumina lui Hristos lumineaza tuturor… totusi…
@ Cat despre calendar -pe care il aveti egal cu dogma Sfintei Treimi- va spun ca sunteti incuiati!
Stau si ma minunez cand aud fraze de genu . Aberatii din astea cleopiste , exagerari cum ca ne inchinam la calendar nu sunt altceva decat niste minciuni odioase .Pentru cineva care vroia sa demonstreze asa ceva , nu avea decat sa publice pe net o fotografie cu „stilistii” care pun metanii la vreo icoana a calendarului din bisericile noastre … Acum aud alta , ca tinem calendarul ca dogma Treimii !!! Sa va fie rusine pentru exagerari si minciuni ! Domnul va judeca !
Bolovanule, Ortodoxia este Una! Nu este una a ta si una a mea, una a romanilor, una a rusilor si una a grecilor. Daca vreti sa faceti zece mii de ortodoxii precum neoprotestantismul neoprotestantilor, faceti! Dar asumati-va raspunderea de vrajmasi ai Adevarului, schizmatici si eretici!
Ti-am aratat minciuna si ca raspuns tu adopti jignirea ; e atat de tipic pentru alde astia de pe nou . Ortodoxia e una , si e aceea care a pastrat duhul si invataturile parintilor .
Schisma voi ati facut prin adoptarea neo-calendarismului ; noi am ramas in ortodoxie pastrand dogmele si traditiile parintilor , intre care si calendarul patristic bisericesc .
Asa ca voi ar trebui sa va asumati raspunderea pentru schisma pe care ati introdus-o in ortodoxie .
http://www.manastirea-amd.ro/buletine-biometrice-de-la-1-aprilie-2014-au-inceput-testele-sistemului-care-va-tine-lumea-sub-control.html
Despre calendarul folosit de crestini pe http://www.hexaimeron.ro http://www.axa.info.ro .Calendarul nu e dogma.Schisma e o problema dogmatica si canonica.Te mantuie ORTODOXIA impreunata cu ORTOPRAXIA.
Pai daca te mantuie ORTOPRAXIA atunci puneti in practica si insusiti-va si anatemele impotriva noului calendar .
Ai o viziune catolica asupra intelesului cuvantului dogma . In ortodoxie , dogma inseamna invatatura de credinta , spre deosebire de papistasii la care dogma e numai hotararea conciliului .
E clar ca buna ziua ca si calendarul e dogma ; cauta intelesul vechi al cuvantului dogma , cauta sdcrieri ortodoxe vechi , nu din astea rastalmacite .
Daca un arhiereu va porunceste sa faceti Invierea pe 15 Februarie, Inviere este! Problema calendarelor este diversiune de la tatal minciunii, ca si problema rebotezarii ortodocsilor…
CANONUL 7 , Sinod 2 Ecumenic
Pe cei ce din eretici se adaog la ortodoxie (dreaptă slăvire), şi la partea celor ce se mântuiesc îi primim, după supus urmare, şi obicei. Pe arieni adică, şi pe machedonieni, şi pe savatieni, şi pe navatieni, pe cei ce se zic pe sineşi curaţi, şi mai buni, şi pe cei patrusprezecelnici, adică tetradiţi (mercurieni), şi pe apolinarişti îi primim dându-şi libele (adică mărturisirea credinţei), şi anatematisind pe tot eresul, care nu cugetă, precum cugetă Sfânta Soborniceasca şi Apostoleasca Biserica lui Dumnezeu. Şi pecetluindu-i mai-nainte cu Sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, şi pe nări, şi pe gură, şi pe urechi, şi pecetluindu-i pe ei, zicem: Pecetea Darului Sfântului Duh. Pe evnomiani care se botează întru o afundare, şi pe montanişti, cei ce aici se zice frighi,
şi pe saveliani, care învaţă, că Tatăl şi Fiul este o faţă (Yopatorie), şi alte oarecare cumplite fac, şi pe celelalte eresuri toate, (fiindcă aici sunt mulţi, mai ales cei ce năvălesc din ţara Galatenilor). Pe toţi cei ce din aceştia vor voi a se adăuga la Ortodoxie, ca pe elini îi primim. Şi în ziua cea dintâi îi facem creştini. Iar întru a doua catehumeni, iar întru a treia îi jurăm, cu insuflare de trei ori în faţă, şi în urechi, şi aşa îi catihisim, şi îi facem să zăbovească în Biserică îndestul, şi să asculte Scripturile. Şi atunci îi botezăm.
[Apostolic, can. 46, 47, 68; Sinod 1, can. 8, 19; Sinod 6, can. 95; Laodiceea, can. 7, 8; Cartagina, can. 66; Vasilie, can. 1, 5, 47]
Iata ca acest canon al sinodului 2 ecumenic reglementeaza modul de primire la ortodoxie a patrusprezecelnicilor, quoartodecimanii , care serbau Pastele odata cu evreii in 14 Nisan .
Acestia trebuiau sa dea marturisire de credinta ortodoxa in scris , sa dea anatemei erezia , si apoi erau miruiti .
In acelasi mod ar fi trebuit sa fie si intoarcerea voastra la Ortodoxie , caci ati serbat pastele inaintea iudeilor in 1926 si 1929 , cazand astfel in erezie .
@ Daca un arhiereu va porunceste sa faceti Invierea pe 15 Februarie, Inviere este! Problema calendarelor este diversiune de la tatal minciunii, ca si problema rebotezarii ortodocsilor…
Numai un „arhiereu” eretic poate porunci asa ceva . Unul care contrazice adevarul Sfintei Scripturi , cara arata clar ca Hristos a fost rastingnit inainte de pastele evreilor , si a inviat dupa pastele iudeilor .
Da voi nu aveti o problema in a nega si adevarul din sfintele scripturi .
Ortodocsii nu trebuie rebotezati ; iar pe cei din BOR care vin in BOSV si au cele trei afundari canonice ale sfantului botez , ii primim prin mirungere , conform canonului 7 sinod 2 ecumenic , exact ca pe patrusprezecelnici – quartodecimani .
Marin,
Eu acum am venit din concediu si de-abia cum iti pot raspunde, pentru ca acasa nu am mail.
In primul rand, iti spun ca este foarte urat ce ai facut, sa-ti inserezi aiurea comentariul de pe 21 decembrie, inainte de raspunsul meu de pe 18 decembrie, si nu la randul lui. Ma rog, esti admin si ai posibilitatea fizica de a face ce vrei cu siteul pe care il patronezi, dar, dpdv al cinstei tale, chestia asta este deplorabila. Totodata, esti absolut de rea credinta sa-mi spui ca nu-l inteleg pe Sf. Efrem de vreme ce afirmatiile mele sunt perfect compatibile cu cele din citatul dat din Imnele Raiului. Intrucat ai astfel de manifestari, nu mai continui cu tine. Singura informatie pe care ti-o mai furnizez este aceea ca cele 3 carti de Cuvinte si invataturi tiparite la noi ca fiind ale Sfantului Efrem, nu-i apartin. Singurele traduceri romanesti din opera autentica a Sfantului deja ti le-am indicat.
Virgil,
de ce te faci ca nu vezi virgula pe care am pus-o dupa acel Nu? Banuiesc ca nu esti agramat.
Nikolai,
traducerea e buna. Daca vrei, iti postez citatul si in traducere engleza si in traducere franceza facuta de autori diferiti. In schimb tu esti foarte opac si nu vezi mai mult decat iti permit ochelarii de cal pe care credinta ta fanatica si necercetatoare ti i-a sudat pe ochii cei dinauntru.
Spre linistea voastra, intrucat vad ca toti sunteti orbiti si de rea credinta, va las in pace.
Fie ca Domnul sa aiba grija de voi sa va mantuiti,
Theodor
Oi fi spus tu la urma cuvinte frumoase dar se vede ca, comentezi cu ura.
Trebuie sa recunosc cu nu am fost atent, vezi cat de important este o virgula, asa sa intamplat si-n ortodoxie cu virgula (tipicul) care la timpul respectiv multi nu i-au dat iportanta si nici acum nu-i dau, iar pt. asta suportati consecintele.
Ai inteles pe Sfantul Efrem Sirul, dar l-ai inteles gresit! Profesorii tai sunt de vina…
1. sufletul nu mai implineste pocainta dupa moarte pentru ca nu mai are trupul
2. starea sufletului fara trupul sau nu este fireasca (plata pacatului este moartea)
3. chiar daca sufletul nu mai simte cum viermii mananca trupul din sicriu, totusi persista o legatura intre el si trup:
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/legatura-sufletului-trupul-staruie-dupa-moarte-69172.html
@ Theodor
nu e deloc urat sa raspund unui comentariu de-al tau , la o data ulterioara . Si toata lumea are aceasta posibilitate , nu numai eu adminul , prin folosirea butonului Raspunde care se afla sub fiecare comentariu .
Nu inteleg de unde atata graba in a ma judeca gresit .
Asta e fie dubios, fie bagator de strambe. Nu merita conversat cu cine nu vrea sa inteleaga si e limpede ca nu ortodoxia il intereseaza. Rea vointa e motivarea lui si nimic altceva.
Anca, eu am venit in discutie cu un citat dintr-un imn compus de unul dintre cei mai faimosi Sfinti Parinti ai ortodoxiei, Sfantul Efrem Sirul, si am afirmat ca eu cred ce spune el acolo. Pentru ca am indraznit sa fac asa ceva, tu afirmi ca sunt dubios sau bagator de strambe, ca am rea vointa, ca nu ma intereseaza ortodoxia si ca nu merita conversat cu mine. Vorbesti despre mine folosindu-te de forma depreciativa a pronumelui demonstrativ. Ostilitatea ta fata de mine este in forma pura, pentru ca nu aduci nici un argument pentru afirmatiile tale.
Cel putin Nikolai si Marin se legau de ceva in aprecierile lor, caci Nikolai lasa sa se inteleaga faptul ca daca citatul adus de mine ca argument al credintei mele este adevarat atunci Sfantul Efrem ar fi chiar asa de…, eu nu am curaj sa pronunt, iar Marin, dupa ce a citit fragmentul, spune ca eu nu-l inteleg pe Sfantul Efrem, fara ca sa vina insa cu argumente din scrierile Sfantului Efrem ca sa arate in ce loc si in ce problema nu l-am inteles.
Acum, draga Anca, de vreme ce ai aflat ca pot accepta sa fiu injurat, dar sa fie acolo, cat de slaba, o farama de argument, te intreb si eu ceva: de ce vorbesti tu asa urat despre mine?
Poate ai totusi curajul sa-mi dai un raspuns de crestin ortodox care sa-ti faca cinste si sa arate ortodoxia credintei tale, cu toate ca tu crezi ca nu merit sa mi-l dai.
cu drag,
Theodor
Aduci in discutie un citat si nici nu te apleci macar un pic asupra altora, din Scripturi si alti Parinti. De aia zic de rea intentie. In Ortodoxie, criteriul adevarului este consensul Parintilor intre ei si cu Scripturile si Traditia, si nu opinia unuia sau altuia. Fiecare Parinte luat separat nu este infailibil si au mai si gresit.
E suveica! Suveica ce a facut vreun seminar teolosofiticologic!
Marine,
desi te faci ca nu intelegi, am sa-ti explic ce este foarte deranjant. Tu acolo spui ca:
„In fata atator dovezi imi permit sa spun ca nu l-ai inteles nici pe Sfantul Efrem dar nici pe sfantul Ignatie.”
Replica ta din 21 decembrie apare in mod extrem de ciudat inainte de a aparea citatul meu din Sf. Efrem care a fost postat pe 18 decembrie! Efectul este ca tu il pui in garda pe eventualul meu cititor inainte de a da eu citatul ca ceva nu este in ordine cu mine si cu citatul meu, deci cumva, intrucat tu printre ai tai ai cumva ceva autoritate, este nu luati in seama ce urmeaza, iar cel care citeste, avand ab initio aceasta parere preconceputa indusa de tine, isi poate face cu totul alta impresie decat daca nu ar fi avut „stimulentul” tau. Daca replica ta ar fi aparut la locul ei, adica dupa citatul cu Sf. Efem, era cu totul OK, era parerea ta ca urmare a postarii mele si nu aveam nimic de zis. De ce ai facut tu asa ceva?
Lasa oamenii sa-si formeze propria parere, fara sa le induci tu inainte de a apare citatul din Sf. Efrem ideea ca eu nu il inteleg pe Sf. Efrem. Ce ai facut tu este o smecherie, iar cinstea ta are de suferit oricum. Efectul aceste smecherii, coroborat cu atacul cu totul nefondat al lui Virgil, caruia acum, dupa ce i-am citit postarea mai cu atentie, ii spun cu parere de rau ca nu prea le are cu gramatica limbii romane, si mai ales al lui Nikolai care imi pare pitbull-ul de serviciu al acestui site (Cum poti vorbi asa despre un Sfant a carui opera nu o cunosti deloc? Chiar nu-ti este rusine, Nikolai?) mi-au lasat un gust amar. In fond eu dialogam cu ortodoxos care pana acum mi se pare a fi un om cu bun simt si cercetator. Teologia din textul Sfantului Efrem este diametral opusa celei promovate de Sfantul Ignatie Briancianinov. Asta e limpede ca buna ziua. Iar textul este sigur. Ti-l pot oferi intr-o gramada de traduceri, dar am ales-o pe cea mai accesibila, cea tiparita la Deisis a lui Ion Ica jr. dupa Sebastian Brock, actualmente cel mai titrat siriacist in viata focalizat pe opera Sfantului Efrem Sirul.
Theodor
Da , acum am observat ce te deranjeaza; explicatia e foarte simpla . Desi raspunsul era pentru comentariul la care l-am atasat , se pare ca cu gandul si la celalalt comentariu am facut referirea la Sfantul Efrem Sirul .
Dar sa stii ca tu ai o problema , iti place sa judeci , si asta asa repede si extrem de taios .
Daca te-ai suparat si vrei sa pleci de pe blog , e alegerea ta .
Ei Marine,
de vreme ce ti-ai dat seama ce m-a deranjat si ai dat o explicatie, atunci mi-a trecut si mie supararea.
Cat despre taiosenie, esti barbat si nu te menajez dupa cum nici tu nu ma menajezi, desi in cazul tau ai fi putut sa o faci cand ai spus la graba si fara sa te gandesti prea mult ca eu nu-l inteleg pe Sfantul Efrem Sirul.
Uite, ca sa-ti raspund la postarea din din 21 decembrie ora 11:09 iti dau fara comment un citat din Sfantul Afraat Persul, citat pe care il cred valabil de asemenea:
Iată ce spune Sfântul Afraat Persul despre acest subiect:
„Căci această moarte este somn precum a spus David:’Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am’ (Ps.3,4). Pe lângă aceasta Isaia a zis ’Cei ce dorm în pulbere se vor deştepta’ (Is 26, 19). Iar Domnul nostru a spus despre fiica mai marelui sinagogii ’Copila n-a murit, ci doarme un somn’ (Mt 9, 24). Iar despre Lazăr a spus ucenicilor săi: ’Lazăr, prietenul nostru, a adormit; dar Eu merg să-l trezesc.’ (In 11, 11). Iar Apostolul a grăit: ’Nu toţi vom dormi, dar toţi ne vom schimba’ (ICor 15,51). Şi iarăşi a spus: ’Despre cei ce au adormit, nu vă întristaţi.’ (ITes 4,13).
Dar se cuvine să ne fie teamă de moartea cea de-a doua (Apoc 2,11;20,14; 21,18), cea care este plină de plânsete şi de scrâşnirea dinţilor, de suspine şi de suferinţă, cea care se află în întunericul cel mai din afară. Dar credincioşii şi drepţii vor fi binecuvântaţi în acea Înviere, întru care ei aşteaptă să se trezească şi să primească făgăduinţele cele bune făcute lor. Cât despre cei răi, care nu sunt credincioşi, în Înviere vai lor, din pricina celor ce sunt pregătite pentru ei. Ar fi mai bine pentru ei, potrivit credinţei lor, să nu se mai scoale. Căci sluga, pentru care Domnul pregăteşte biciurile şi lanţurile în vreme ce ea doarme, doreşte să nu se trezească, căci ştie că atunci când se va fi crăpat de ziuă şi se va fi trezit, Domnul o va biciui şi o va lega. Dar sluga cea bună, căreia Domnul i-a făgăduit daruri, aşteaptă cu nerăbdare vremea când zorii zilei vor veni ca să primească daruri de la Domnul său. Şi chiar dacă doarme adânc, în vis vede ceva asemănător cu ceea ce stăpânul urmează să-i dăruiscă, orice i-ar fi fost făgăduit, şi se veseleşte în visul său şi exultă şi este bucuroasă. Cât despre cel rău, somnul lui nu-i este plăcut, căci îşi imaginează că, iată, s-au mijit zorii zilei pentru el şi inima îi este frântă. Dar cei drepţi dorm, iar somnul acelora le este plăcut în timpul zilei şi în timpul nopţii şi ei nici nu-şi dau seama de noaptea aceea lungă, care doar un ceas li se va părea în ochii lor. Apoi, la straja dimineţii, ei se trezesc cu bucurie. Cât despre cei răi, somnul lor atârnă greu asupra lor, şi ei sunt asemenea unui om care este doborât de o febră mare şi profundă şi se zvârcoleşte în pat încoace şi încolo, şi este înspăimântat toată noaptea, care pentru el se lungeşte, şi se teme de zorii zilei când Domnul lui îl va osândi.
Dar credinţa noastră învaţă astfel, că atunci când oamenii dorm, ei dorm acest somn fără să deosebească binele de rău. Iar drepţii nu îşi aşteaptă cu nerăbdare făgăduinţele lor, nici păcătoşii nu îşi aşteaptă osânda, până când vine Judecătorul şi-i desparte pe cei al căror loc este de-a dreapta Sa de cei al căror loc este de-a stânga Sa.” Sfântul Afraat Persul, Demonstraţia, VIII, Despre învierea morţilor, 18-20
Sa-mi fie cu iertare, eu nu am vrut cu nici un chip sa-l atac pe Sf. Efrem ci doar am pus la indoiala corectitudinea traducerii lui. E normal sa ma fi „scandalizat” la cititul unor invataturi despre care nu aveam habar, nu am auzit niciodata despre asa ceva. Intr-adevar nu am citit scrierile lui, in schimb am citit pe Sf. Ioan Damaschin pe care il pretuiesc cel mai mult fiind scurt, si la obiect. Sf.Ioan Damaschinul nu da asemenea definitii sufletului. El spune ca sunt lucruri care stau in puterea noasta si lucruri care sunt mai presus de puterea noastra de intelegere, lucruri ce le cuprindem cu mintea si lucruri ce nu le putem cuprinde, a incerca sa cuprindem cu mintea noastra cele necuprinse e adevarata nebunie. Despre suflet, din Dogmatica Sf. Ioan Dmaschinul pag. 60: Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala, prin natura sa, invizibila
ochilor trupesti, nemuritoare, ratională, spirituala, fara de forma; se serveste
de un corp organic si îi da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire
si de nastere. Nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea
mai curată a lui. Caci ceea ce este ochiul în trup, aceea este spiritul în
suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator, adica schimbator
prin vointa pentru ca este zidit. Pe toate acestea le-a primit în chip natural,
prin harul celui care l-a creat, prin care a primit si existenta precum şi de a
exista prin fire în acest chip. ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/2dam1.pdf
Nikolai,
tu m-ai maniat rau cu ceea ce ai spus despre Sfantul Efrem si-mi faceai mare pacat ca am prilejuit sa se spuna asa ceva despre Sfant. Poate de aceea am fost si ceva mai taios. Acum, postarea ta de mai sus schimba radical situatia caci imi dau seama ca esti totusi un om cu resurse sufletesti apreciabile. Eu te-am iertat din tot sufletul pentru aprecierea ta fata de Sfantul Efrem si te rog sa ma ierti si tu in legatura cu aprecierea mea fata de tine.
Totusi te previn, ca mai trebuie sa faci un lucru. Ti-l spun. Du-te la icoana, roaga-l si pe Sfantul Efrem sa te ierte si fii convins ca te va ierta daca faci asa ceva.
Theodor
La multi ani tuturor ortodocsilor care sarbatoresc in aceste zile Nasterea Domnului!
Frumoasa urarea de mai sus! Va doresc si eu La multi ani! Sper sa vina o vreme cand vom putea si noi cei din BOR sa praznuim Nasterea Domnului corect dupa calendarul iulian.
Theodor
Daca un arhiereu pune turma sa serbeze Craciunul pe 10 Decembrie, Craciun este! Bateti campii precum ofiterii sub acoperire care au facut cursuri de teologie pentru a sapa la fundatia Bisericii! Display!
@ Theodor
Anca si-a spus parerea in mod sincer si asta e intotdeauna de apreciat ; nu a umblat cu subterfugii .
Te-as ruga sa nu exagerezi in aprecieri totusi , ca nu ai fost injurat de nimeni de aici de pe blog . Judecat poate , chiar dur , dar nu injurat .
Pai, o apreciez si pe ea si pe tine. Ea ti-a sarit in ajutor, iar tu, galant, si asa se si procedeaza, ai scapt-o de corvoada de a da raspunsul frumos ortodox pe care l-am cerut, dandu-l tu in locul ei.
Cat despre verbul a injura folosit de mine, nu luati telle quelle, ci, metaforic vorbind, inseamna o judecata dura cum recunosti si tu, si, cum spun doar eu, nemeritata.
Marin, te rog sa stergi postarea mea de la ora 14:10 ca acolo mi-ai dat cancel reply iar eu am modificat putin textul si am revenit. Daca lasi cele doua postari, ma faci sa par caraghios.
@ Theodor
Chiar dacă sufletul există prin el însuşi,
el nu există cu adevărat fără tovarăşul său;
se aseamănă unui făt în pântecele maicii lui,
viu, dar lipsit de cuvânt sau de gând.
Interesant cum vede sufletul Sfantul Efrem Sirul , lipsit de cuvant si gand , orb si surd , inconstient si inert .
Sfantul Ioan Damaschin are o parere radical diferita , a unui om cu „corp din pamant , iar suflet rational si ganditor ii dadu prin insuflarea sa proprie ” . Dogmatica editura Scripta 1993 , pag 70 . capXII , Despre om .
Proprii sufletului sunt pietatea şi cugetarea. idem pag 73
Trebuie să se ştie că în suflet a fost sădită o putere care doreşte ceea
ce este conform naturii si care ţine pe toate cele care sunt în chip substan ţial
legate de fire. Această putere se numeşte voire.
Nici corpul nu este nemuritor, ci muritor; nici sufletul muritor, ci nemuritor; nici
corpul nevăzut, nici sufletul vizibil ochilor trupului, ci unul raţional,
gânditor si necorporal, altul, gros, vizibil şi iraţional.
Dacă Hristos a luat un suflet fără minte, atunci a luat sufletul unei fiinţe iraţionale.
Iata dar o mare blasfemie , daca sufletul ar fi neganditor , fara minte , am putea spune ca Hristos a luat sufletul unei fiinte irationale ? Departe de noi aceasta ! La ce nemaiauzita erezie ar putea duce !!!
Parerea mea este ca viziunea sfantului Efrem este gresita , spre deosebire de cea a Sfantului Ioan Damaschin si cea a sfantului Ignatie Briancianinov , care sunt corecte .
Oricum , un suflet inert , mut surd si neganditor contrazice insasi fiinta credintei ortodoxe si dogma ortodoxa .
Noi ne rugam sfintilor ca ei sa „mijloceasca”, sa se roage pentru noi , sfintii fac minuni dupa moarte , ni se arata , ne vorbesc , sufletele lor lucreaza si sunt constiente , pot auzi rugile noastre si ne pot recunoaste .
Daca tu crezi altfel , scuza-ma dar esti oricum , dar nu ortodox .
Asta vroiam si eu sa spun din ceea ce am citit in Dogmatica Sf. Ioan Damaschinul (eu am editia BOR de Dumitru Fecioru, la alta nu am avut acces) spune ca sufletul e activ, deci nu adormit, si e fara forma, nici Dumnezeu nu are forma. Vroiam sa spun ca aceasta invatatura (somnul sau inactivitatea sufletului) se aseamana cu a iehovistilor dar m-am gandit ca o sa par chiar foarte dur. Sf.Ioan Damaschinul alaturi de Sf. Marcu de Efes sunt preferatii mei. La Sf. Ioan Damaschinul nu se gaseste nici o invatatura care sa nu fie acceptata de constiinta sau ratiune sau sa fie pusa la indoiala nici nu vine in contradictie cu nimic. Biserica Ortodoxa intotdeauna a marturisit invatatura unanima a Sf. Parinti nu in mod special invatatura unui sfant, la fel ca la alcatuirea Crezului, nu s-au luat in seama unele crezuri particulare, desi erau bune, ci s-a alcatuit Crezul de catre Sinod, adica Biserica. Un citat din Nichifor Crainic al BOR: „Intre a studia si a trai sau a „teologhisi” e o dostanta ca de la pamant la cer.Orice netrebnic poate sa studieze, dar sa „teologhiseasca” poate numai un sfant”. (Sfintenia implinirea umanului p. 110)
Marin,
Sfantul iti spune ca sufletul este dupa moarte lipsit de cuvant sau gand din punct de vedere al realitatii gandului sau cuvantului voit, ca nu este ca si cum ai fi in viata reala sa poti gandi si rosti cuvintele pe care le voiesti, dar nu spune in nici un caz ca este inconstient sau inert, sau fara minte cum spui tu. E o chestie fina, ti-am spus doar, asa ca chibzuieste-o mai mult si nu te repezi cu aprecieri. Tu cand dormi, si tine cont ca ti se petrece asta cand ai sufletul in trup, vezi, auzi, mirosi, gusti, pipai, poate si gandesti si si vorbesti, dar ceea ce faci cu simturile in somn nu este deloc legat de realitate. In timp ce dormi esti sigur ca-ti manifesti propria vointa sau modul de gandire din realitate? Iti spun eu ca nu. Ai totusi o stare de constiinta, si nici inert nu esti pentru ca participi la vis si ti-l mai si amintesti uneori. Dar, pentru ca visele din viata noastra sunt controlate in cea mai mare parte a lor de Michiduta, cu ingaduinta lui Dumnezeu pentru calirea noastra sufleteasca, -de aceea spun Sfintii Parinti sa nu crezi in ele si sa nu incerci sa le descifrezi simbolistica daca nu ai ajuns la masura lui Iosif – de cele mai multe ori in vis gandesti ce nu vrei, vorbesti ce nu vrei, mananci, vezi, auzi, faci ce nu vrei. Sa nu-mi spui ca nu ai avut niciodata astfel de cosmaruri. Visele sunt mai line atunci cand ajungi la starea in care spune Psalmistul la Cantarea Cantarilor: Eu dorm, dar inima mea vegheaza (sintagma e valabila si pentru starea de adormire de dupa moarte). Si vin si te intreb eu pe tine: tu chiar in trup fiind ai ajuns cumva la starea in care sufletul tau sa fie lucrator in somn, adica sa fie constient ca viseaza in timp ce viseaza?
Daca sufletul cat este in trup se manifesta in vis fara gandul si vointa lui si este nelucrator, decat cel mult cu veghea pentru cei avansati, veghe care-i trezeste din somn pe cei in viata cand ceva nu e in regula si nu lasa sa se continue cosmarul, cum ar putea fi lucrator, si constient de ceea ce lucreaza, dupa moarte cand sufletul se desprinde de trup? Sfintii Efrem si Afraat iti spun ca dupa moarte se activeaza puternic o stare de constiinta pura, aceeasi sadita de Dumnezeu in toti oamenii. Starea aceea de constiinta incepe sa faca inca din timpul somnului mortii un fel de judecata. Prin urmare, desi trupul se descompune, sufletul viu fiind, nu-si foloseste simturi obiective identice cu cele ale trupului ca sa perceapa o realitate obiectiva (asta e greseala mare a Sfantului Ignatie) ci i se da un vis, de data asta sigur de la Dumnezeu, un vis simbolic pe masura intelegerii sufletului, in functie de constiinta la care a ajuns in viata, ca sa vada unde a gresit si ce ar fi trebuit sa faca. Are acolo loc o confruntare intre 2 stari de constiinta: cea la care a ajuns inainte de moarte si cea, aceeasi sadita de Dumnezeu in toti oamenii, judecatore de bine si de rau, constiinta care exista si in timpul vietii, dar pe care, pentru pacatosi, pacatul a adormit-o si a inlocuit-o cu o stare de constiinta contrara. Sfantul Efrem numea aceasta stare de constiinta judecatoare drept mintea cea din adancul omului. Deci ai minte si dupa moarte, dar o ai pe aceasta din adanc, cea judecatoare, pe care o poseda sufletul inca de cand este dat de catre Dumnezeu, minte care nu-ti mai aduce nici o schimbare a starii de dupa moarte, ci , in functie de ce ai facut in viata, ramai cu ea ca si cum ar fi un chin sau o odihna pana la inviere.
Bogatul de acolo se chinuie ca Lazar pe pamant, ca nu i se da farama dorita si vede alt bogat, pe Avraam, care il odihneste pe Lazar in sanul lui si se comporta exact cum ar fi trebuit sa se comporte el in viata reala. Eu cred ca acesta nu este decat un vis simbolic dat de Dumnezeu bogatului, vis care urmeaza sa tina pana la inviera mortilor, cand iadul se va desfiinta si bogatul va participa la Judecata de Apoi in perfecta cunostinta de cauza cu ceea ce a gresit in viata reala si ce trebuia sa faca. Asadar acei ochi ai bogatului sunt cei ai constiintei care-l judeca, ai mintii din adanc si cu care, uite, si in somnul mortii vede ceea ce nu a facut bine si i se arata ceea ce trebuia facut pentru ca sa fi fost bine, si nu niste ochi obiectivi ai sufletului, ca-ti spune si Sf. Ioan Damaschin ca sufletul e simplu si nu are ochi, nu e ca un corp eteric cu simturi cum il vede Sfantul Ignatie.
In aprecierile lui, Sfantului Ioan Damaschin vorbeste corect, dar vorbeste numai despre sufletul in trup, nu despre cel din afara trupului dupa moarte. Data fiind greutatea teologica a problemei, foarte putini Sfinti Parinti au tratat-o. Eu am gasit-o mai amanuntit la acesti doi Sfinti Parinti, iar Sfantul Efrem, in imnele Raiului, este Sfantul Parinte care a tratat-o cel mai pe larg, adesea cu anumite ezitari pe care si le recunostea. Eu te-as sfatui sa cumperi cartea, ca inca mai exista la Sofia, sa te documentezi, apoi sa cercetezi cu mintea ta, si asta vreme mai indelungata, si de-abia apoi sa emiti judecati de valoare.
Cat despre sfintii care lucreaza dupa moarte pentru cei vii, afla ca nu sufletele lor fac acest lucru, ci Domnul. Sunt si sfinti care au inviat in trup duhovnicesc inainte de invierea mortilor, dupa cum exemple poti gasi tu singur in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie (iti las placerea de a le cauta, iar daca te predai, ti le arat eu) si care lucreaza din plin. Maica Domnului este un exemplu graitor in acest sens din Sfanta Traditie pe care o credem cu totii.
Acum despre teologia mortii a Sfantului Ignatie. Seamana foarte mult cu cele descrise in cartea cea mai demonica pe care am citit-o si anume Divina Comedie a lui Dante in care sufletele oamenilor, pentru ca au astfel de simturi “obiective” sunt chinuite de draci, ca sa simta acut pe pielea lor durerea intr-un iad vesnic. E cartea care a facut, alaturi de Almagestul lui Ptolemeu, cel mai mare rau omenirii. La Sfintii Parinti din secolul de aur al crestinismului nu ai vami ale vazduhului, nu te intalnesti cu draci dupa moarte si nu ai iad vesnic ca la Sfantul Ignatie. In bisericile pictate in timpul lor si inca pastrate nu gasesti ilustrat cu draci chinuind in iad, acelea cu draci pictati chinuind sunt de influienta romano-catolica, mult mai tarzie, si pictate mai intens dupa ce a aparut cartea lui Dante.
Cat despre Rai nu pot fi doua raiuri diferite, cum sustii tu, caci Pomul vietii, despre care se aminteste la Facere pentru Raiul lui Adam si in apocalipsa la Ioan pentru Imparatia cerurilor, este unul singur. Sfantul Efrem echivala Raiul cu Imparatia cerurilor. Asa a facut si Domnul nostru Iisus Hristos cand i-a spus talharului, care-I ceruse sa-l pomeneasca intru Impraratia Lui, anume ca va fi cu El in Rai.
Theodor
@ Cat despre sfintii care lucreaza dupa moarte pentru cei vii, afla ca nu sufletele lor fac acest lucru, ci Domnul.
Domnul face , intr-adevar , dar ca raspuns la mijlocirile sfintilor .
@ La Sfintii Parinti din secolul de aur al crestinismului nu ai vami ale vazduhului, nu te intalnesti cu draci dupa moarte si nu ai iad vesnic ca la Sfantul Ignatie.
Cred ca am inteles care e problema ta , crezi numai in sfintii parinti din secolul de aur al crestinismului . Ortodoxia e la pachet , ori crezi totul , ori nu esti ortodox . Parerea mea e ca tu nu esti ortodox atacand o parte a invataturii ortodoxe care nu iti place tie .
Sfintii nu se categorisesc in sfinti superiori sau inferiori , dupa cum Sfantul Duh nu a fost altul in veacul de aur si altul mai tarziu .
Sfantul Ignatie Briancianinov e in deplin acord in invatatura sa cu alti mari sfinti ai ortodoxiei , precum Sfantul Ioan Casian , care a spus ca dupa moarte sufletul e mai viu ca in timpul vietii trupesti ,precum Sfantul Marcu Efeseanul , care spunea ca drepţii „se află în cer cu îngerii înaintea lui Dumnezeu, şi deja ca şi cum ar fi în raiul din care a căzut Adam (în care tâlharul cel pocăit a intrat înaintea altora) şi adesea ne vizitează în bisericile care le sunt închinate lor, şi îi ascultă pe cei care îi cheamă şi se
roagă pentru ei lui Dumnezeu ” , precum sfantul Ambrozie care spunea ca „sufletul este mai lucrator cand este slobozit din trup dupa moarte” , precum Sfantul Avva Dorotei , „că sufletul „îşi aduce aminte de toate mai limpede şi mai desluşit la
ieşirea din acest trup , odată ce este scăpat din deşertăciunea trupului” .
In ortodoxie dogma este data de consensul sfintilor parinti , nu de parerea particulara a unuia , desi in treacat fie spus eu nu cred ca Sfantul Efrem ar fi zis asa ceva , mai degraba este vorba de o intoxicare adventista strecurata in opera sa .
@ La Sfintii Parinti din secolul de aur al crestinismului nu ai vami ale vazduhului, nu te intalnesti cu draci dupa moarte si nu ai iad vesnic ca la Sfantul Ignatie.
Iata ce invata Sfantul Macarie cel Mare ( egipteanul), vietuitor in secolul IV ,in Cincizeci de omilii duhovniceşti :
Când sufletul omului iese din trup, se petrece o mare taină. Dacă se află sub apăsarea păcatelor, vin cete de draci şi îngeri din partea cea de-a stânga, dimpreună cu puterile întunericului şi iau sufletul acela şi îl ţin în
strânsoare, în partea lor. Nimeni nu trebuie să se mire de aceasta. Dacă, pe vremea când vieţuia în această lume, omul a fost înrobit şi ascultător faţăde aceia, şi s-a făcut rob al lor, cu atât mai mult, când pleacă din lumea aceasta, este ţinut jos şi prins în strânsoare, la ei (Omilia 22 )
Ca vameşii care stau pecăile strâmte şi nu-i lasă din strânsoare pe trecători, luând plată de la ei, tot la fel dracii cercetează sufletele şi le ţin în strânsoare; şi când acestea ies din trup, dacă nu sunt curăţate cu desăvârşire, aceia nu le suferăsă urce spre sălaşurile cereşti ca să ajungă la Domnul lor, şi sunt aruncate jos de către dracii văzduhului. Dar dacă pe vremea când se află în trup, cu multă osteneală şi nevoinţă primesc de la Domnul harul de sus,fără îndoială că faptele acestea, dimpreună cu sufletele, care printr-o vieţuire de fapte bune se află întru odihnă, vor merge la Domnul, după cum a făgăduit El …. (Omilia 43, pag. 274).
„Despre cunoaşterea duhovnicească” de Sf. Diadoh al Foticeii , secol V:
Dacă nu ne mărturisim păcatele cele fără de voie aşa cum trebuie, vom afla în noi o frică nedesluşită, la ceasul morţii. Cei care Îl iubim pe Domnul trebuie să ne
rugăm, ca să nu fim cu frică la ceasul acela; căci dacă ne este frică atunci, nu ne va sta în putinţă să trecem nestingheriţi de stăpânitorii lumii celei de jos. Ei vor
avea de partea lor frica pe care o va avea sufletul nostru pentru răutăţile noastre, pe care o va ridica asupra noastră. Dar sufletul care se bucură în dragoste de
Dumnezeu, la ceasul ieşirii din trup, urcă dimpreună cu îngerii păcii, deasupra tuturor cetelor întunericului .
In Octoih, într-un tropar către Maica Domnului: … şi în ciasul cel înfricoşat al morţii, tu mă răpeşte de la dracii cei ce mă clevetesc şi din toată munca
(Slujba miezonopticii de duminică, glasul I, cântarea 7).
Rugăciunea Sfântului Eustratie (secolul IV) (Slujba miezonopticii de sâmbătă), „Să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor diavoli, ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciţi şi luminaţi”.
Sf. Avva Dorotei de Gaza (secolul IV): „Când sufletul este nepăsător, este de folos să se citească des Sfânta Scriptură şi predicile Părinţilor purtători de Dumnezeu, care însufleţesc pocăinţa şi aducerea aminte de Judecata cea înfricoşătoare a lui Dumnezeu, de ieşirea sufletului din trup şi de puterile înfricoşătoare care trebuie să-l întâlnească, dimpreună cu care se săvârşeşte răul în această viaţă scurtă şi ticăloasă”
Sf. Teognoste, un Părinte al Filocaliei: „De neînchipuit şi de negrăit este dulceaţa sufletului care iese din trup şi i se face cunoscut despre mântuirea sa
…. Însoţit de îngerul (care este trimis pentru el), el merge fără piedici prin sălaşurile văzduhului,fără nici o tulburare de la duhurile cele rele; cu bucurie şi cu îndrăzneală, sufletul urcă cu strigări de recunoştinţă către Dumnezeu şi vine la sfârşit să se închine Ziditorului său”
Evagrie Ponticul: „Vino-ţi în simţiri şi socoteşte cum vei răbda plecarea neaşteptată din trup, când îngerii ameninţători vor veni pentru tine şi te vor prinde într-un
ceas când nici nu te aştepţi şi la o vreme pe care nici nu o cunoşti! Care vor fi faptele tale pe care le vei trimite înaintea ta învăzduh, când vrăjmaşii tăi, care se află în văzduh vor veni să te cerceteze?”
Invatatura despre vamile vazduhului e ca un fir rosu in istoriografia ortodoxa , al carui capat il vedem in insusi Sfanta Scriptura :
Luca 12 , 20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere(ingerii intunericului) de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?
@ Cat despre Rai nu pot fi doua raiuri diferite, cum sustii tu, caci Pomul vietii, despre care se aminteste la Facere pentru Raiul lui Adam si in apocalipsa la Ioan pentru Imparatia cerurilor, este unul singur.
Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, in Talcuirea Apocalipsei talcuia ca pomul vietii il simbolizeaza pe Hristos, nicidecum raiul .
Cat despre cele 2 raiuri , e util articolul de aici , desi in general nu recomand siteul :
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/viata-vesnica/sfintii-parinti-despre-starea-rai-iad-dupa-judecata-univer-sala-69159.html
Inca o dovada zdrobitoare impotriva inconstientei sufletului , si asta inca inainte de mantuirea adusa prin jertfa Hristica :
Luca 9,30. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie,
Sfanta Scriptura demonstreaza aici clar ca sufletul este lucrator dupa moarte , sufletul lui Moise vorbind cu Domnul nostru Iisus Hristos la Schimbarea la Fata .
Theodor , aluneci pe panta ereticilor adventisti si martorilor iehoviti tinzand sa crezi in somnul / inconstienta sufletului .
Raspund aici si tie si lui Nikolai, desi cred ca am mai dat acest raspuns pe undeva. Adventisitii, iehovistii si in general toti protestantii care cred in erezia somnul sufletului, cred de fapt ca sufletul e mort ca trupul fara sa mai aiba nici o stare de constiinta si fara sa mai poata vizualiza ceva cu ochii mintii din adanc de care ti-am pomenit. Intre aceasta erezie numita somnul sufletului, in care sufletul e beton ca trupul, numai ca nu se descompune, unii cred ca se si descompune, fara a fi cumva chinuit sau odihnit, si ceea ce ti-am exemplificat eu cu ajutorul Sfantului Efrem si Sfantului Afraat este o diferenta ca de la cer la pamant. Prin urmare nu ma poti acuza de erezia numita somnul sufletelor. Daca tu si Nikolai persistati in a ma acuza pe nedrept de asa ceva, eu v-am aratat ca si la cei doi sfinti exista odihna si chin al sufletului dupa moarte, ceea ce la protestanti nici vorba. Daca mai persistati sa faceti asa ceva cand ii auziti pe Sfinti vorbind de somnul de dupa moarte, atunci ar trebui sa acuzati de erezia somnul sufletelor insusi Biserica ortodoxa, caci banuiesc ca si voi spuneti la pomenirea mortilor rugaciunea care incepe: Cu Sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor tai..etc.
Cat despre Moise si Ilie, aici gresesti grav Marine. La Schimbarea la fata nu s-au aratat sufletele lui Moise si Ilie, ci insisi Moise si Ilie in persoana, primul inviat din morti de catre Mantuitorul (banuiesc, precum pe Lazar dar oricum viu), iar al doilea fara sa fi murit vreodata si locatar al Raiului impreuna cu Enoh. Sfantul Petru voia sa le faca colibe, ca de-aia iti spune Scriptura amanuntul asta, ca sa crezi ca erau vii, nu doar suflete lipsite de trup a la Sf. Ignatie. Pai, e frumos asa ceva, Marine, sa crezi ca sufletelor le trebuie colibe de locuit?
Deci tu crezi ca Moise e in cer in trup ?
@ atunci ar trebui sa acuzati de erezia somnul sufletelor insusi Biserica ortodoxa, caci banuiesc ca si voi spuneti la pomenirea mortilor rugaciunea care incepe: Cu Sfintii odihneste, Hristoase, sufletele adormitilor robilor tai..etc.
Nici vorba , e doar o chestiune de terminologie ortodoxa , moartea fiind numita adormire .
@Sfantul Petru voia sa le faca colibe, ca de-aia iti spune Scriptura amanuntul asta, ca sa crezi ca erau vii, nu doar suflete lipsite de trup a la Sf. Ignatie. Pai, e frumos asa ceva, Marine, sa crezi ca sufletelor le trebuie colibe de locuit?
Daca tot citezi din Biblie , citeaza si versetul urmator , din Marcu 9 , 6 , in care spune ca Sfantul Petru nu stia ce spunea , ca erau inspaimantati !!!
Este in afara Adevarului si in afara Trupului lui Hristos-Dumnezeu. Auziti ce se canta ortodocsilor la inmormantare:
Glasul al 2‑lea:
Vai, câtă nevoie are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să‑l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându‑şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându‑şi, nu are cine să‑i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, adormitului să‑i cerem odihnă de la Hristos, şi sufletelor noastre mare milă. (stihira de la sfarsitul inmormantarii)
http://stiri.tvr.ro/nasterea-domnului-sarbatorita-pe-rit-vechi_38931_video.html?fb_action_ids=233905790113687&fb_action_types=og.likes&fb_source=feed_opengraph&fb_aggregation_id=288381481237582&action_object_map=%7B%22233905790113687%22%3A608838449163545%7D&action_type_map=%7B%22233905790113687%22%3A%22og.likes%22%7D&action_ref_map=%5B%5D#view
„In ortodoxie dogma este data de consensul sfintilor parinti, nu de parerea particulara a unuia…”
La ora actuala, teologia mortii nu este dogmatizata in Biserica. Nu exista nici un sinod ecumenic care sa-ti fi dat o dogma de tipul „sufletul cand iese din trup vede, aude, miroase, gusta, pipaie ca si cum ar fi in trup” sau „la iesirea sufletului din trup se reped dracii asupra lui daca a fost pacatos” sau, cum am gasit in catehism, „Daca Biserica nu a reusit prin rugaciunile ei sa scoata sufletele din iad pana la Judecata de Apoi, sufletele acelea vor ramane vesnic in iad”. Ma rog, nu te impiedica nimeni sa crezi asa ceva, dar eu cred cu tarie ca asta este o ratusca de lemn care de cateva secole ni se arata de cand suntem mici in locul celei adevarate (stii bine, ratustele, ce vad prima data, spun ca aceea e mama lor). Cumva te inteleg, pentru ca intr-o vreme si eu am crezut in asa ceva, asta pana mi-am luat la cercetat credinta. Ceea ce am constatat, este faptul ca aceste „invataturi” nu prea se pupa cu iubirea pentru oameni a Mantuitorului Iisus Hristos. De vreme ce toti facem pacate, Scriptura si Sfintii Parinti ne invata ca singura modalitate de a fi iertati de aceste pacate,este sa facem pocainta. Pocainta este aceea care aduce mantuirea in mod sigur. Nu se poate ca Domnul sa nu te mantuiasca daca faci pocainta. Or pocainta se poate face numai cand suntem in trup in calitate de oameni intregi.
Dar daca voi dati atata putere sufletului dupa moarte incat sa mai fie si lucrator, atunci de ce n-ar putea el face pocainta si dupa moarte de vreme ce este pe deplin constient cum sustineti voi? De ce, daca e el constient, nu mai poate sa-si ceara iertare si dupa moarte? Starea de constienta trebuie sa aduca cu necesitate si starea de parere de rau, care stare de parere de rau trebuie sa duca cu necesitate si la starea de a putea face pocainta.
Explica-mi si mie, daca voi credeti in iadul vesnic, precum face Sfantul Ignatie, atunci pentru ce mai spuneti in noaptea de Paste impreuna cu Sfantul Ioan Gura de Aur: “Inviat-a Hristos si s-a nimicit iadul… Inviat-a Hristos si nici un mort nu mai este in groapa.”? Dupa cum vezi, in ce priveste teologia mortii, adesea invataturile sfintilor din Biserica se bat cap in cap. Oare crezi ca Sfantul Ioan Gura de Aur, care era aproape in intregime pe aceeasi lungime de unda cu Sfantul Efrem, da si el doar o parere particulara, in vreme ce numai Sfantul Ignatie o da pe cea generala? Ca sa-ti spun cinstit, mie mi se par mult mai credibili Sfintii Efrem, Ioan Gura de Aur si Afraat Persul decat Sf. Ignatie.
Cat despre Moise, de vreme ce ti-am spus ca banuiesc ca Domnul l-a inviat ca pe Lazar, adica nu definitiv in trupul duhovnicesc, si nu ca pe Maica Sa, pe care a inviat-o definitiv in trup duhovnicesc, nu vad de unde ai tras concluzia ca eu cred neaparat ca se afla viu in cer. (desi acest lucru n-ar fi imposibil, dar numai dupa invierea Domnului caci scrie la Matei 27, 52-53 ca: “Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.”).
@ Theodor
Tu esti ortodox numai cu numele . Si spun asta deoarece iti permiti sa ai propriile tale banuieli /opinii contrare sfintilor parinti si chiar Evangheliei . Presupunerea ca Moise era inviat in vreun fel e chiar ciudata si nu am mai auzit asta in discursul teologic ortodox vreodata . Singura concluzie la care am ajuns e ca tu de fapt nu aperi ortodoxia ci pui umarul sa o clatini .
Scriptura nu lasa loc unor speculatii personale de acest gen si arata clar care este starea viilor , mortilor si inviatilor in trup duhovnicesc .
Trebuie sa mai remarc ca nu cunosti sensul ortodox al cuvantului dogma , ci pe cel catolic .
Daca pentru catolici dogma e alcatuita din rezolutiile conciliilor , pentru ortodocsi dogma se refera la invatatura ortodoxa in general . Ia si cauta in cartile bisericesti mai vechi si vei descoperi acest sens al cuvantului dogma ; in cartile actuale sensul cuvantului e catolicizat , cel putin in cartile BOR .
@ Nu exista nici un sinod ecumenic care sa-ti fi dat o dogma de tipul “sufletul cand iese din trup vede, aude, miroase, gusta, pipaie ca si cum ar fi in trup”
Evanghelia arata cat se poate de clar pe Moise care vorbeste cu Hristos la schimbarea la fata , sa lasam speculatiile deoparte .
@ cum am gasit in catehism, “Daca Biserica nu a reusit prin rugaciunile ei sa scoata sufletele din iad pana la Judecata de Apoi, sufletele acelea vor ramane vesnic in iad”.
Despre vesnicia iadului:
Matei 25
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
Matei 18,8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
@ Ceea ce am constatat, este faptul ca aceste “invataturi” nu prea se pupa cu iubirea pentru oameni a Mantuitorului Iisus Hristos.
Slaba intelegere , Domnul are iubire de oameni dar e si drept . Nedreptate ar fi daca in ciuda tuturor atrocitatilor si rautatilor pe care le-au facut monstrii precum hitler , stalin , ana pauker & co. . Domnul i-ar mantui si pe acestia .
Si daca iadul nu ar fi vesnic , atunci de ce ne-am mai lupta sa ne mantuim daca tot ajungem in rai dupa un timp ???
@ Dar daca voi dati atata putere sufletului dupa moarte incat sa mai fie si lucrator, atunci de ce n-ar putea el face pocainta si dupa moarte de vreme ce este pe deplin constient cum sustineti voi?
Noi nu avem de fapt problema asta . Noi credem ca sufletul e pe deplin constient dupa moarte , ba chiar mai constient caci dupa cum spun sfintii parinti este mai viu si isi aduce aminte tot ce uitase in viata pamanteasca , dar nu credem ca sufletul mai poate face pocainta dupa moarte .
@Explica-mi si mie, daca voi credeti in iadul vesnic, precum face Sfantul Ignatie, atunci pentru ce mai spuneti in noaptea de Paste impreuna cu Sfantul Ioan Gura de Aur: “Inviat-a Hristos si s-a nimicit iadul… Inviat-a Hristos si nici un mort nu mai este in groapa.”?
Aici faci o confuzie . Dupa cum spune si sfantul Apostol Petru , Hristos a propovaduit mortilor aflati in inchisoarea iadului , si a scos de acolo pe cei care au crezut in el (in paranteza fie spus sufletele acelea trebuie sa fi avut macar simtul auzului) .
Asta nu inseamna insa ca nu mai exista iad si ca toti merg in rai .
Daca tot l-ai citat pe Sfantul Ioan Gura de Aur , sfatul meu este sa incerci sa-i citesti si opera .
Uite ce spune Sfantul in omilia XXV (Despre Iad ) ; vei gasi raspunsul potrivit si problemei daca e sau nu iubitor de oameni Dumnezeu :
„Dar – zici tu – Dumnezeu este iubitor de oameni”. Însă acestea sunt vorbe, iar dacă ar fi după părerea ta, atunci nici bogatul acela care a trecut cu vederea pe Lazăr nu este pedepsit; nici fecioarele cele nebune nu sunt scoase din cămara de nuntă; nici cei ce nu hrănesc pe Hristos nu se duc în focul cel pregătit diavolului; nici cel îmbrăcat în haine necuviincioase nu se pierde, legat de mâni şi de picioare; nici cel ce a pretins de la datornicul său o sută de dinari nu va fi predat muncilor; atunci nu este adevărat nici ceea ce zice pentru preacurvari: „Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” (Marcu 9, 44), ci toate acestea sunt numai simple ameninţări. „Da!”, zici tu. Şi cum de îndrăzneşti de a pronunţa astfel de vorbă, şi de la sine îţi dai o aşa hotărâre? Eu, atât din cele spuse de Hristos, cât şi din cele ce a făcut, voi putea să-ţi dovedesc că este cu totul din contră. Dacă tu nu crezi în cele viitoare, cel puţin crede din cele petrecute, căci cele petrecute deja şi îndeplinite nu mai sunt vorbe şi ameninţări. Cine a trimis peste întreaga lume potopul şi a făcut înecarea aceea înfricoşată? Cine a adus prăpădirea aceea grozavă a întregului neam omenesc? Cine după aceasta a slobozit din cer fulgerele şi trăsnetele acelea asupra pământului Sodomei? Cine a cufundat în mare întreaga armată egipteană? Cine a nimicit în pustiu cele şase sute de mii? Cine a ars de tot adunarea lui Abiram? Cine a poruncit pământului să-şi deschidă gura şi să înghită de vii pe cei ai lui Core şi Datan? Cine, pe timpul lui David, a nimicit cât ai clipi din ochi şaptezeci de mii de oameni? Să mai spun oare şi de cei pedepsiţi în parte? Ce veţi zice de Cain, care a fost predat unei pedepse neîncetate? Dar de Harmi (fiul lui) cel lapidat cu tot neamul lui? Dar de cel ce a pătimit tot aceasta, pentru că adunase lemne în ziua Sâmbetei? Să mai spun şi de cei patruzeci de copii sfâşiaţi de fiarele sălbatice, şi care nu s-au bucurat de iertare, deşi erau prunci fără de minte?
Dacă poate ai vrea să le vezi pe acestea petrecându-se şi după har, gândeşte-te, bunăoară, la cele ce au pătimit iudeii: cum femeile lor îşi mâncau copiii, unele frigîndu-i şi altele înfulecându-i; cum iudeii fiind lăsaţi pradă foametei cumplite, şi unor grele războaie, toate tragediile lor din urmă fuseseră covârşite de nenorocirile în care căzuseră de data aceea. Cum toate acestea le-a adus asupra lor Hristos, ascultă-L pe El cum le-a proorocit mai înainte şi cum le-a desluşit prin parabole, iar de multe ori chiar de-a dreptul şi cu toată limpezimea. Prin parabole spunându-le aceasta, le-a dat pildă acolo unde zice: „Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea” (Luca 19, 27), iar în alt loc prin parabola viei şi a căsătoriei. Lămurit le vorbeşte în multe locuri, ca de pildă acolo unde zice: „Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile,…,iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor, iar oamenii vor muri de frică” (Luca 21, 24-26), sau acolo unde zice: „Că va fi atunci strâmtorare mare, care n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va fi” (Matei 24, 21).
Ştiţi apoi cu toţii ce pedeapsă au primit Anania şi Safira, pentru că au ascuns din banii rezultaţi prin vânzarea ogorului lor. Dar încă nenorocirile zilnice nu le vezi? Nu vezi pe cei ce se topesc şi acum de foame? Nu vezi pe cei ce sunt cuceriţi de lepră şi de schimonosirea trupului? Pe cei ce încontinuu trăiesc în sărăcie, şi pe cei ce pătimesc mii de rele? Şi cum s-ar putea, sau mai bine zis, ce raţiune ar fi ca unii să fie pedepsiţi, iar alţii să nu fie? Dacă Dumnezeu nu este nedrept – după cum nu este –, apoi nu mai încape vorbă că şi tu vei da seamă păcatele tale; iar dacă El nu pedepseşte fiindcă este iubitor de oameni – după cum zici tu –, apoi atunci nici pe aceştia nu trebuia să-i pedepsească. Acum însă, tocmai pentru nişte astfel de cuvinte pe care voi le rostiţi, Dumnezeu pedepseşte chiar şi aici pe mulţi, pentru ca atunci când voi nu veţi crede cuvintele ameninţătoare, cel puţin prin pedepsirea faptelor imediat să credeţi. Şi fiindcă nu credeţi şi nici nu vă înspăimântă atât de mult cele petrecute în Legea veche, cel puţin cele petrecute cu generaţiile ce se succed în timp vor putea îndrepta pe cei trândavi.
@ Dupa cum vezi, in ce priveste teologia mortii, adesea invataturile sfintilor din Biserica se bat cap in cap.
Dupa cum vezi , nu se bat cap in cap invataturile ci trebuie sa cauti mai bine un pic .
Sfatul meu e sa imbratisezi invatatura ortodoxa si sa nu mai vii tu cu presupuneri si opinii separate , ca doar nu o fi gresit Biserica si oi fi avand tu dreptate , caci altfel biserica nu ar mai fi „Stalp si temelie a adevarului” .
Marine,
Tu faci o mare si nepermisa confuzie intre iad si gheena sau iezerul de foc, sau focul cel vesnic cum o numesti tu.
Iadul este numai pentru morti si se va desfiinta la invierea de obste. Asta ti-o spune chiar Scriptura: „(…) şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.”
Uite iti fac sistematizare sa-ti intre bine la cap:
– in iad oamenii nu se pot afla decat in starea de moarte trupeasca de dinainte de inviere, de aceea iadul este temporar
– in gheena oamenii se vor afla dupa Judecata de Apoi in starea de inviere, deci cu trup si suflet reunite, ambele nemuritoare de acum, de aceea gheena este vesnica.
Vezi acum dar cat de mare este confuzia ta, caci tu habar nu ai ca iadul tine doar pana la inviere, e si logic de altfel caci, nemaiexistand vreun mort trupesc, nici el nu-si mai are rostul, in schimb gheena se va inaugura de catre oameni numai dupa Judecata de Apoi.
Sfintii Efrem si Ioan Gura de Aur, respectand Scriptura, fac aceasta distinctie elementara intre iad si gheena. Sfantul Iganatie nu o mai face si daca tu il crezi, te azvarle si el precum Dante intr-un iad vesnic si infernal. Tine minte ca bogatul pomenit in Scriptura se afla in iad, nu in gheena vesnica. Asadar nu confunda iadul cu gheena ca e mare diferenta intre ele. E chestie de ABC in teologie.
Baga macar invatatura asta la cap si nu te mai repezi sa ripostezi rapid. Ai sa vezi ca ia ceva timp pana ce te obinuiesti cu modificarile substantiale pe care le aduce. De-abia de atunci incolo poate vei accepta invatatura Sfantului Efrem ca omul nu poate intra in Rai decat ca om intreg, trup si suflet ca asa a fost de la inceput acolo si asa a si iesit de acolo.
@Iadul este numai pentru morti si se va desfiinta la invierea de obste.
Pai si cu moartea cea de-a doua cum este ??? E drept ca in gheena oamenii sunt inviati trup si suflet dar scriptura numeste aceasta stare a lor tot moarte , moartea cea de-a doua . Confuzia o fac ce-i drept , ca pentru mine si gheena tot iad este , adica un loc al suferintei .
@De-abia de atunci incolo poate vei accepta invatatura Sfantului Efrem ca omul nu poate intra in Rai decat ca om intreg, trup si suflet ca asa a fost de la inceput acolo si asa a si iesit de acolo.
Ai ajuns si tu deci sa crezi in cel de-al doilea rai , in care „dreptii ca soarele vor straluci”, rai diferit de raiul in care e talharul impreuna cu Hristos acum .
Moartea ce de-a doua este cu totul diferita de moartea trupeasca, este o moarte sufleteasca. Aceasta moarte sufleteasca adusa prin ispita diavolului s-a abatut asupra lui Adam si asupra Evei imediat dupa ce a mancat din fructul oprit. Dovada? Raspunsurile date de ei lui Dumnezeu la judecata din Rai cand fiecare dadea vina pe altcineva in loc sa faca pocainta. Sfantul Efem vedea moartea trupeasca temporara decretata de catre Dumnezeu asupra protoparintilor si urmasilor ca un semn de iubire al Acestuia fata de oameni, ca ei sa nu se chinuie vesnic in starea de moarte sufleteasca adusa de Satan. Dar daca nici dupa jertfa Lui pe cruce, prin care avem posibilitatea ca in cadrul Bisericii, prin pocainta si prin Sfanta Euharistie, sa inviem sufleteste din aceasta moarte adusa de Satan, noi nu recurgem la tratamentul care ne tamaduieste de aceasta moarte, atunci o sa ramanem si la invierea de obste in starea de moarte sufleteasca, o stare de nepocainta pentru pacatele pe care le-am facut, o stare care ne conduce spre gheena focului in care sa fim vii trupeste dar morti sufleteste intrucat sufletul, care nu poate muri fizic, este atins de aceasta moarte mai subtire.
Uite ce spune Sfantul Efrem despre aceasta moarte in dialogul inchipuit de el dintre personajele Satan si Moarte in Imnele nisibene:
„Satan: Tu, Moarte, eşti cea pe care o urăsc viii şi morţii; căci orice legătură tu o desfaci şi o distrugi.
Moartea: Nu moartea văzută este cea care ucide, Satan; moartea ta care este ascunsă este cea care îi ucide pe fiii oamenilor.(…)
Satan: Eu l-am ucis cu moartea cea tainică chiar pe Adam când a păcătuit; tu, Moarte, ai omorât pe unul care era deja mort, ucis de mine.” (Imnul 54, 7-8)
Uite mai ia si din Imnul 53, asta pentru Ancuta care ma acuza ca nu aduc citate:
„Veniţi să ascultăm cum se ceartă pentru izbândă cei înfrânţi care niciodată nu au biruit şi nici n-o vor face niciodată!
Moartea (Moartea îi spune Celui Rău): Izbânda va fi a mea în cele din urmă, căci Moartea stăpâneşte ca învingătoare sfârşitul ultim.
Satan: Acest lucru ar fi adevărat, o Moarte, dacă ai fi în stare să faci pe cineva să moară, în timp ce încă mai trăieşte, cu ajutorul patimilor.
Moartea: Eu îi văd printre cei care au murit atât pe cei buni cât şi pe cei răi. Cei drepţi care te-au alungat pe tine, Răule, pe mine nu m-au alungat.
Satan: Starea trupului mort nu este decât un somn care durează pentru o vreme; să nu-ţi închipui, Moarte, că eşti cu adevărat moarte, căci eşti ca o umbră.
Moartea: Cei drepţi te-au biruit pe tine, Răule, şi încă ei te biruie, în timp ce, pe cei care te-au biruit pe tine, eu însămi i-am biruit.
Satan: În cazul Drepţilor pe care i-ai omorât nu este meritul tău, căci din cauza lui Adam pe care eu l-am învins ei au băut paharul (morţii).
Moartea: Priveşte cum Şeolul este umplut cu oamenii Sodomei, cu asirienii şi cu uriaşii din vremea Potopului. Cine se poate lua la întrecere cu mine?
Satan: Toţi aceştia, o Moarte, au fost ucişi de mine; eu sunt cel care i-a făcut să păcătuiască astfel ca să ajungă la un sfârşit rău.
Cat despre Rai in niciun caz nu cred ca pot fi doua. Talharul este in stare de inviere trupeasca in Raiul care ne asteapta si pe noi, la fel cum si Maica Domnului, la fel cum si Adam si Eva, la fel cum si dreptii de care aminteste Matei ca au fost inviati definitiv si s-au aratat in Ierusalim dupa invierea Domnului. Ce e asa de greu de inteles ca sunt sfinti lucratori ai lui Dumnezeu care sunt inviati definitiv (oare nu poate fi si Moise printre ei cand Scriptura iti spune de acei drepti inviati?) in trup duhovnicesc inainte de invierea de obste? Mai cauta si tu in Scriptura, ca nu ti le dau pe toate mura’n gura.
@Cat despre Rai in niciun caz nu cred ca pot fi doua.
Oare dreptii plecati din aceasta viata au dobandit fericirea deplina ? Deosebirea de pareri intre Biserici fusese pomenita de Vissarion . ………………………………………………………….
La 15 iulie grecii s-au adunat in chilia Patriarhului spre a citi Scrierile Parintilor. Unii au dat intrebarii un raspuns negativ, intemeindu-se pe cuvintele Apostolului Pavel despre cei din vechime care,”marturisiti fiind prin credinta,nu au luat fagaduinta , Dumnezeu ceva mai bun pentru noi mai inainte vazand,ca sa nu ia fara de noi desavarsirea”(Evrei 11,39-40). In ziua urmatoare intregul sinod al episcopilor greci s-au invoit intr-un gand ca sufletele dreptilor gusta inca de pe acum fericirea , insa la Judecata de obste , cand se vor uni cu trupurile , fericirea lor va fi si mai mare si atunci vor straluci ca soarele .
Ostrumov, Sinodul de la Ferrara-Florenta , p.53 .
Tu crezi la fel precum catolicii , ca dreptii dobandesc de pe acum fericirea deplina , pe cand eu cred la fel ca ortodocsii ca fericirea deplina va fi dobandita odata cu invierea trupeasca a dreptilor .
@ (oare nu poate fi si Moise printre ei cand Scriptura iti spune de acei drepti inviati?) in trup duhovnicesc inainte de invierea de obste? Mai cauta si tu in Scriptura, ca nu ti le dau pe toate mura’n gura.
Multumesc dar nu trebuie sa imi dai mura-n gura , cunosc si eu binisor Scriptura .
Mai bine lasa speculatia despre Moise ; prin scrierile Sfintilor Parinti nu am intalnit speculatii si exagerari , prefer sa nu speculez pe seama Scripturii , si e impardonabil ca tu o faci .
https://preotduhovnic.wordpress.com/2015/03/22/5673/
Din „Sinodul de la Ferrara Florenta” de Ivan Ostrumov: „Ca răspuns la cuvintele citate de latini de la Vasilie cel Mare (din rugăciunea sa la Cincizecime), de la Epifanie, Ioan Damaschin şi Dionisie Areopaghitul – apărătorii învăţăturii ortodoxe observară că citatele nu dovedeau nimic în folosul Bisericii Romei. Cât despre mărturia lui Theodorit, înfăţişată de latini, nu au reuşit nici măcar s-o identifice. „Rămâne un singur Părinte,” au continuat ei, „Grigorie, fericitul preot din Nissa, care s’ar părea că vorbeşte ceva mai mult în folosul vostru decât oricare dintre ceilalţi Părinţi. Păstrând toată cinstirea cuvenită acestui Părinte, nu ne putem împiedica a spune că şi el a fost doar un om muritor, iar omul, oricât de mare ar fi treapta sfinţeniei la care ar ajunge, poate oricând greşi, îndeosebi în asemenea lucruri ce nu au fost cercetate mai înainte ori statornicite de către Părinţi într-un Sinod de obşte.” Când dascălii ortodocşi vorbesc despre Grigorie, de cele mai multe ori îşi limitează cuvintele zicând: „dacă acesta a fost gândul lui,” şi încheie discuţia asupra lui Grigorie cu cuvintele următoare: „Trebuie să avem în vedere învăţătura de obşte a Bisericii şi să ne luăm drept legiuire Sfânta Scriptură, neluând în seamă cele scrise de fiecare în nume propriu (idia).”
În ce priveşte mărturiile Părinţilor apuseni, dascălii răsăriteni au spus că îi cunosc prea puţin, neavând nici o traducere grecească, şi au încercat să-i dezvinovăţească prin împrejurările în care au scris, neînţelegerea cuvintelor Apostolului (1 Cor. 3, 11-15), greutatea de a trage o concluzie generală din mai multe împrejurări (întemeiate pe vedenii) etc.
Cât priveşte greutatea părerii Bisericii Romei, scoasă în evidenţă de către latini, grecii au socotit că ea nu are legătură cu subiectul în discuţie.
În sfârşit, ei au stat împotriva sofismelor latinilor cu concluzii mai temeinice, scoase din principiile învăţăturii lui Hristos, din multe scrieri ale Părinţilor şi din pilda lui Lazăr, unde se pomeneşte de sânul lui Avraam – locul fericirii – şi de iad – locul osândei – nespunându-se nimic despre vreun loc de mijloc pentru osândele vremelnice.
Răspunsul grecilor voia în chip vădit să arate latinilor pe de-o parte netemeinicia nou-scornitei lor învăţături, iar pe de altă parte statornicia taberei ortodoxe în credinţa predanisită lor de către Apostoli şi Sfinţii Părinţi. În cursul disputelor, problema principală s-a ramificat într-o mulţime de probleme neserioase şi abstracte, încât în chip firesc rezolvarea celei principale s-a făcut încă şi mai anevoioasă. De pildă, latinii au întrebat: De unde şi cum zboară îngerii? Din ce materie este alcătuit focului iadului? Iată ce răspuns a primit ultima întrebare de la Iagaris, dregătorul imperial: „Întrebătorul va dobândi un răspuns cât se poate de mulţumitor la această întrebare când va experia el însuşi firea acestui foc.”
Tot de acolo: „Dar care au fost roadele serbedelor discuţii? Au dus ele în vreun fel la rezolvarea problemei principale privitoare la unirea Bisericilor? Nu! Teologii latini nu puteau să găsească nici temeiuri puternice pentru părerile lor, nici să se lepede de ele. Grecii iarăşi nu puteau primi o învăţătură care să nu fie bine întemeiată, şi nici nu-i puteau îndupleca pe latini să primească învăţătura ortodoa. Spre nenorocirea grecilor, chiar şi tabăra lor s-a dezbinat, lucru ce nu prevestea nimic bun.”
„Tu crezi la fel precum catolicii , ca dreptii dobandesc de pe acum fericirea deplina , pe cand eu cred la fel ca ortodocsii ca fericirea deplina va fi dobandita odata cu invierea trupeasca a dreptilor .”
Tu ai probleme de receptare a mesajului si conduci totdeauna discutia pe cai convenabile tie.
Daca ti-am spus ca sunt drepti deja inviati si deja cu Domnul in Rai, cum n-ar fi fericirea acestora deplina acolo raportat la propria lor persoana? Cu siguranta ca fericirea lor va fi si mai deplina cand Domnul ii va invia pe toti oamenii si vor fi cu toti sfintii impreuna.
Cat despre sfintii care nu au fost inviati inca si isi duc somnul de veci pana la invierea de obste si eu cred la fel ca ortodocsii. In somnul de veci, asa cum iti spune Sfantul Afraat, li se da acestora fericirea nedeplina a sigurantei viitoarei lor petreceri cu Domnul in Rai, care, evident se va implini deplin dupa invierea de obste a acestora. Nu te mai ascunde dupa cuvinte si nu-mi mai cauta nod in papura prefacandu-te ca nu intelegi ce spun, caci, din ceea ce iti spusesem eu, se intelegeau clar aceste lucruri. Incearca sa gandesti mai nuantat si nu te repezi una doua sa ma pui in rand cu ereticii.
Fericitul Augustin confirma existenta sinturilor duhovnicesti la om .
Este cunoscuta povestirea sa despre o intamplare cu doctorul cartaginez Ghenadie , care a visat ca i s-a aratat un oarecare tanar luminos si l-a intrebat :
Ghenadie , dormi acum ori esti treaz ?
Dorm, i-a raspuns Ghenadie .
Ma vezi ? a intrebat din nou tanarul .
Te vad .
Cu ce ma vezi ? Cu ochii trupesti ?
Nu cu ei . Acestia sunt inchisi. Nu stiu cu ce te vad.
Tanarul a continuat sa-i puna intrebari :
Ghenadie, ma auzi ?
Da.
Cu ce ma auzi ? Cu urechile tale ?
Nu cu ele. Nu stiu cu ce te aud .
Tanarul a intrebat din nou :
Ghenadie, vorbesti acum cu mine ?
Vorbesc.
Cu ce vorbesti ? Cu gura ta ?
Nu cu ea. Nu stiu cu ce vorbesc .
Vezi ? a spus ingerul. Simturile tale acum se odihnesc si, in ciuda acestui fapt , tu privesti,auzi,vorbesti…iar cand vei muri, in ciuda faptului ca simturile tale se vor odihni,tu vei continua sa vezi, sa simti,sa vorbesti si sa auzi.
Marine,
nu compara somnul din timpul vietii, in care trupul este intreg si viu, cu somnul din timpul mortii in care trupul nu mai este intrg si viu, ci este doar un cadavru. Nu compara ce iti amintesti tu din visele din viata cu activarea constiintei dupa moarte de care iti vorbeste Sfantul Efrem si Sfantul Afraat. Iar in legatura cu citatul de la Fericitul Augustin, eu din start iau cu precautie, pentru ca stii si tu ca Fericitul a avut, pe langa multe lucruri bune, si greseli destul de mari.
Ambele articole sunt interesante,si al teologului Vladimir Moss,si al Sfantului Teolog Filaret de New York(despte transplantul de inima).Biserica invata geocentrismul- http://www.hexaimeron.ro http://www.axa.info.ro .
Cel mai vechi calendar al Bisericii e cel mozaic.Pana la sinodul I universal(325) Biserica Orientala serba Pastile odata cu evreii.Calendarul roman(al lui Romulus) a fost reformat de: Sosigene,Augustus,Sfintii Parinti de la Sinodul I Universal,de papa Grigorie al XIII-lea si de adunarea talhareasca din 1923.
Si ce vrei sa evidentiezi cu acest comentariu ??? Daca sinodul ecumenic a hotarat sa adopte calendarul si pascalia pana la sfarsitul vremurilor , avem noi dreptul si trebuie sa la schimbam ???
@Lumina lui Hristos lumineaza tuturor… totusi…
Dară fiindcă dânşii cei dintâi n’au crezut, şi deci singuri s’au făurit pre dânşii nevrednici de a vedea cu ochii tainele, la urmă şi Dumnezeu i-a părăsit. Căci ce trebuia oare a face?
Trebuia oare de a-i sili, şi a li descoperi tainele, fără ca dânşii să voias a le vedea? Dară atunci mai mult încă ar fi dispreţuit faptul, şi nu ar fi văzut de loc.
Pentru care a şi adaos: „Ca să nu li lumineze lor lumina evangheliei slavei lui Christos, nu doară spre a nu crede in Dumnezeu, ci spre a nu vedea necredinţa ce era înăuntrul lor, ceia ce şi noue poroncindu-ni ni-a pus in vedere de a nu aruncă mărgăritarele înaintea porcilor. Că dacă şi necrezând ei li-ar Ii descoperit, apoi atunci boala mai mult încă li s’ar fi prelungit. Cari şi cel ce ar sili pe un bolnav de ochi de a privi la razele soarelui, prin aceasta incă mai
mult i-ar prelungi boala. De aceia doftorii tocmai că-i închid pe aceştia intr’o cameră întunecoasă, ca astfeliu boala să nu se prelungiască. Tot aşa, deci, să se înţeleagă şi aice: că adecă dânşii au devenit necredincioşi pentru dânşii chiar; dară devenind necredincioşi nu mai vedeau tainele evangheliei, Dumnezeu trăgând dela dânşii razele sale.
Sfantul Ioan Gura de Aur , talcuire II Corinteni
Nu am înțelegere papistașă asupra dogmei.Dogma e adevăr de credință(studiat de disciplina teologică DOGMATICA) formulat de un sinod universal.Credința în sens propriu-zis are legătură cu DOGMATICA.Credința nu trebuie înțeleasă doar în sens larg.