Noua ordine sexuală este atȃt de derutantă

Supunem atenției cititorilor noștri un text ironic și ușor umoristic care surprinde destul de bine contradicțiile interne ale ideologiilor actuale cu privire la gen, vădind celor care au minte să ȋnțeleagă ce fel de gȃndire defectuoasă și ce fel de minciuni fundamentează ideologia noii ordini, care se dorește a fi o ideologie despre libertățile și drepturile oamenilor de a alege să fie orice, de ,,a-și ȋmplini potențialul’’. Nu este nevoie, după cum vom vedea ȋn cele ce urmează, de prea multă inteligență, ci este nevoie doar de puțină rigoare logică și de bun simț comun pentru a dibui neȋntȃrziat minciuna și ipocrizia noii ideologii. Prețul ȋmbrățișării ei este prea mare: lepădarea căilor părinților noștri (asta ȋnsemnȃnd normalitate, valori, credință) și siluirea logicii și a bunului simț comun, pierderea păcii interioare a minții și a inimii și interiorizarea unei ȋntregi legiuni de tulburări și neliniști. Adică delir, nebunie care vin să ia locul păcii și ordinii puse ȋn creație.

 

Mi-ar plăcea să mă poziționez de partea dreptă a istoriei cu privire la sex și la gen, doar că nu-mi dau seama unde este.

Camarazii mei liberali – cei puțini rămași – ȋmi aduc aminte cu regularitate de progresul neabătut al ,,istoriei’’ pe măsură ce avansează către o anume stare eshatologică de pace deplină și de egalitate totală. Mi se spune că, ȋn calitatea mea de cetățean al vechii orȃnduiri patriarhale, trebuie să mă poziționez de partea cea dreaptă a istoriei și să ȋncetez să mă mai fac de rȃs.

Nu vreau să fiu un prost și mi-a plăcut dintotdeauna să am dreptate, deci poate că este timpul să lepăd calea părinților mei și să mă las călăuzit de vizionarii feminiști și de teoreticienii genului pe potecile aurite ale noii ordini care se apropie. Mă pocăiesc de căile mele sexiste și heteronormative. Înălțarea conștiinței mele a ȋnceput. Dar trebuie să mărturisesc că-mi va fi foarte greu să fac această tranziție, pentru că sunt chiar și ȋn momentul de față pătruns de modurile de gȃndire patriarhale și de concepțiile masculiniste ale rigorii logice.

Patriarhatul mi-a ȋngreunat abilitatea de a mă contrazice

De pildă, mi-e foarte greu să ȋnțeleg cum poate pretine un individ transsexual că ar trebui să devină celălalt sex pentru că simte precum celălalt sex; pentru că, cum pot ei oare să știe cum e să te simți a fi celălalt sex dacă nu au fost vreodată celălalt sex?Dar dacă femeile și bărbații au minți identice, cum se face că femeile pot avea o perspectivă sau o ȋnțelegere proprie cu care să-și aducă contribuția? De asemenea, dacă ȋnțeleg corect, este imposibil pentru bărbați să ȋnțeleagă experiențele femeilor, și tocmai de aceea noi bărbații trebuie să ne ȋnfrȃnăm pentru totdeauna privilegiul; dar dacă este prin urmare cu neputință bărbaților să știe cum e să fii femeie, atunci cum poate cineva care se pretinde transsexual să știe cum e să fii femeie și prin urmare să știe că se simte ca o femeie? Se spune și că a fi transexual ȋnseamnă să ai creier de bărbat ȋn trup de femeie, sau creier de femeie ȋn trup de bărbat; ȋnsă nu ni se spune oare și că bărbații și femeile sunt egali și identici, și că a aduce argumentul diferențelor biologice ȋntre mințile bărbaților și ale femeilor reprezintă un truc deosebit de viclean al patriarhatului de a marginaliza modul de gȃndire al femeilor?

Dar dacă femeile și bărbații au aceleași minți, cum se face atunci că femeile pot avea o perspectivă sau o ȋnțelegere proprie cu care să-și aducă contribuția? Mie tot mi se pare că dacă femeile au gȃnduri aparte și ȋnțelegeri speciale, acestea trebuie să provină dintr-o minte specială, și ȋn plus o minte specială prin definiție, nu poate fi aceeași minte cu mintea unui bărbat; altfel nici una nu ar fi specială, ci obișnuită. Știu că am pur și simplu nevoie de mai multă educație de la cei mai progresați decȃt mine, și nu e desigur nici o surpriză pentru mine că nu pot discerne logica internă a noii ordini (noua ordine, fiind una fondată pe minciună, nu are desigur nici o logica internă ci doar contradicții interne) pentru că sunt prea afundat ȋn modul de gȃndire patriarhal. Într-adevăr, s-ar putea să nu fiu niciodată capabil să depășesc cu totul influența acestuia asupra minții mele, atȃt de mult am beneficiat de sexismul sistematic, atȃt de sus am fost ȋn rȃndurile conspiraționiștilor.

De ce să-i ȋnrobești pe homosexuali căsătoriei?

Sunt sigur că voi ajunge cu timpul să ȋnțeleg, dar pȃnă atunci, ȋncă mă miră unele lucruri – multe lucruri, ȋntr-adevăr. Mă mir cum de este cu putință ca a avea un anume sex să fie o construcție socială, dar a fi transsexual să fie o necesitate biologică. Și apoi, dacă o rochie este atȃt de tiranică, nu ar trebui ea descurajată la purtare și printre femeile transformate, la fel ca și printre cele ȋnnăscute?

Mă simt derutat și de felul ȋn care este cu putință ca pantofii cu tocuri ȋnalte, rochiile și rujul să fie instrumente ale patriarhatului de a oprima femeile și de a le transforma doar ȋn niște obiecte ale dorințelor masculilor, și ȋn același timp să se considere necesar ca bărbații care se transformă ȋn femeie să poarte tocuri, rochii și ruj ca ,,să se exprime ca o femeie’’, ceea ce ar sugera că există totuși ceva feminin ȋnnăscut cu privire la aceste obiecte.

Dar lucrurile nu pot sta așa dacă ele sunt instrumente ale oprimării masculiniste, decȃt dacă feminitatea ȋnsăși ar fi o invenție a modului de gȃndire patriarhal fără nici o bază ȋn realitate, ceea ce ar ȋnsemna că este imposibil să existe o necesitate biologică de a te transforma ȋn femeie, de vreme ce feminitatea nu este deloc de esență biologică, ci politică. Prin urmare, dacă o rochie este ȋn esență despotică, nu ar trebui ea descurajată printre femeile transformate la fel ca și printre femeile născute așa? S-ar părea că așa stau lucrurile, dacă femeile născute așa nu sunt cumva diferite față de femeile transformate, dar mi se aduce aminte că nu sunt diferite! (ne ȋngăduim să remarcăm faptul că un astfel de mod de gȃndire total contradictoriu stă și la baza argumentării faptului ca femeile pot purta pantaloni, se pot ȋmbrăca precum bărbații, iar bărbații se pot și ei, după poftă, ȋmbrăca precum femeile).

Îmi dau seama acum că mariajul este o instituție născocită să le ȋnrobească pe femei și să le oprească de la a se realiza ȋn plan profesional. Și totuși, dacă mariajul este dăunător femeilor heterosexuale, de ce devine un drept pentru bărbații homosexuali? Ca și pentru lesbiene care, din cȃte mi se spune, sunt și ele tot femei? (apropo de această idee, bine observa cineva că pentru feministe a asculta de bărbații lor devine sclavie, dar a suporta toate hachițele managerilor din multinaționale pentru a-și asigura locul de muncă devine ,,realizare profesională’’).

Și mă ȋntreb de ce sexul este fluid, iar dacă cineva este trans-sexual, acest fapt este bătut ȋn cuie? Pentru aceștia din urmă, trupul este fluid și trebuie conformat la un sex neschimbător. Și totuși, pentru mine, trupul pare prea puțin fluid (schimbător), după cum ȋmi aduc aminte de cȃte ori mă lovesc la cap. Și apoi, dacă sexul este fluid, ce anume determină ȋn ce direcție să se schimbe sexul cuiva? Ni se spune că nu este o chestiune de alegere. Poate că există o forță sexuală scrisă, necontrolabilă care sălășluiește adȃnc ȋn fiecare persoană, determinȃnd-o să se exprime uneori ca femeie, alteori ca bărbat și alteori bizar.

Dar dacă suntem atȃt de conduși de forțe inconștiente, un soi de soartă din interior deosebită de Soarta de sus, atunci ce mai vine din libertate și din alegere? S-ar părea ca nu e nici o alegere ȋn ideologia pro-alegere. (ideologia potrivit căreia individul are libertatea de a-și alege sexul).

Feministele par să ȋndrăgească orȃnduirea patriarhală

Mi se spune că dacă femeile ar conduce lumea, nu ar fi niciodată război, de vreme ce femeile sunt mai blȃnde și mai puțin violente decȃt bărbații. Însă de curȃnd mi se zice că din cauza sexismului instituționalizat, femeile au avut performanțe mai reduse ȋn exercițiile de luptă militare. Dacă meritul femeilor stă ȋn non-violența lor, cum poate ca aceeași caracteristică să le fie și de ocară?Ni se spune că bisericile și religia sunt o creație nefastă a orȃnduirii patriarhale pentru a oprima mințile tuturor oamenilor de rȃnd, și totodată că este o batjocură faptul că nu există femei clerici sau chiar femeie papă! Cȃteodată mi se ȋntunecă mintea. Mă ȋndoiesc uneori, ȋntr-adevăr, că liderii noii ordini sunt ȋntru totul binevoitori. Pentru că, vedeți voi, ni se spune despre capitalism și despre marile afaceri că sunt niște nenorociri create de orȃnduirea patriarhală că să oprime pe oamenii de rȃnd ai națiunii noastre, și totodată că este scandalos faptul că femeile nu ocupă poziții de vȃrf ȋn rȃndul afacerilor.

Ni se spune și că armatele și războaiele sunt niște nenorociri create de orȃnduirea patriahală ca să oprime pe oamenii de rȃnd ai națiunii noastre, și totodată că este scandalos faptul că femeile nu se luptă ȋn prima linie sau că este și mai rău faptul că ele nu conduc armatele! Ni se spune că bisericile și religia sunt o creație nefastă a orȃnduirii patriarhale pentru a oprima mințile tuturor oamenilor de rȃnd, și totodată că este o batjocură faptul că nu există femei clerici sau chiar femeie papă!

Dacă doar asupritorii caută să conducă demersurile asupritoare, iar dacă afacerile, războiul și religia sunt strădanii asupritoare, iar dacă feministele caută să conducă afacerile, războaiele și bisericile, nu rezultă de aici că feministele sunt asupritoare – potrivit propriei lor recunoașteri? Nu doar că nu urmăresc să desființeze orȃnduirea patriarhală, ci urmăresc doar să o conducă! Nu cumva pentru asta se dorește noua ordine? Să fie toate cuvintele sale de dragoste și de pace doar minciunile lui Lilith pentru a prelua puterea? Îmi pare că porcii merg ȋn două picioare și beau din băuturile oamenilor.

Să ne aducem aminte, nu există nici un Adevăr (cu excepția adevărului nostru)

Unitatea de simțire și de cuget pe care o aveam cȃndva ȋn orȃnduirea patriarhală, o unitate ȋnnăscută a rațiunii, pe care acum o știu ca fiind masculinistă, competitivă, chiar violentă prin fire (de vreme ce caută să nimicească răspunsurile ,,false’’ pentru a avea un singur răspuns ,,adevărat’’) – această unitate pe care am pierdut-o, pentru ca ȋn locul ei să fiu posedat de o diversitate de ,,adevăruri’’, ,,adevăruri’’ pe care ȋnainte le-aș fi considerat că se exclud reciproc și le-aș fi numit contradictorii. Trebuie totuși să-mi aduc aminte că sabia care tăia și făcea distincții a fost ȋnlocuită de o ȋmbrățișare care ȋnconjoară totul fără deosebire. Noua noastră eră este o eră a unei noi vieți, un fel de renaștere a omenirii din pȃntecele iubitor al luminătoarelor feministe.

Chiar și așa, nu mă pot opri să simt aceste multe adevăruri ca pe niște diavoli mulți ȋn sufletul meu, care nu doar că nu-mi aduc pacea cu lumea din afară, dar mă aruncă ȋn conflict și cu lumea dinlăuntru.Poate că ȋncep să ȋnțeleg neliniștea interioară care le duce pe feministe la marea lor mȃnie și la tulburarea lor neȋncetată, la plȃngerile și protestele for fără de sfȃrșit, la tulburarea născută din ȋmbrățișarea contradicțiilor, la agitația născută din ceea ce numeam cȃndva ȋn vechea ordine ,,nebunie’’.

Aș putea continua, dar ce folos să mă plȃng? Firește că atunci cȃnd vremurile se schimbă, oricine trebuie să se schimbe și nu există schimbare fără un pic de gȃlceavă. Progresul, la urma urmei, se petrece chiar acum. Nu mă ȋndoiesc că va fi bine pentru toți, fie ei bărbați sau femei, băieți sau fete – sau ,,altceva’’. Este timpul ca toți să ne găsim un loc ȋn noua ordine. Însă acest lucru ridică o ȋntrebare. Ce nume să dăm acestei noi ordini? Dacă pentru cea veche exista termenul de patriarhat, poate că cea nouă ar trebui denumită matriarhat. Cu toate acestea, dacă noua ordine ȋnțelege maternitatea ȋn primul rȃnd ca pe o povară, ȋn cel mai rău caz o boală și ȋn cel mai bun caz o cale către ȋmplinirea de sine ȋntre mai multe, iar de cele mai multe ori ca pe o formă de sclavie masculinistă, acest termen pare să nu se potrivească, fiind doar o reminișcență a veacurilor trecute.

Poate că s-ar potrivi termenul de feminarhie, pentru a contrasta fată de masculinitatea toxică care descria viețile lui Alexandru și Aristotel, ale lui Siddhartha și Socrate. Dar și această denumire vădește defectele vechilor rȃnduieli, pentru că este bineștiut acum faptul că feminitatea este o născocire a patriarhatului pentru ,,celealte’’ femei. Și atunci nu poate fi ȋngăduit acest lucru.Noua noastră eră este o eră a unei noi vieți, un fel de renaștere a omenirii din pȃntecele iubitor al luminătoarelor feministe. Pȃntecul trebuie să fie ȋntr-adevăr transformat ȋn simbolul noii noastre vieți, căci dacă patriarhatul era ȋnchipuit prin sabia ascuțită a falusului, noua ordine este întruchipată de ȋmbrățișarea grijulie și protectoare al mitrasului feminin.

Ah – acum știu. Delirarhie. Fie ca regatul ei să dăinuie veșnic.

George Field este mai degrabă o persoană neimportantă care ȋși găsește plăcerea ȋn lucruri lipsite de importanță. Se știu puține despre el. Locuiește ȋn prezent ȋn Landul Cotton de cȃnd se știe.

sursa

Publicitate