Cînd poate fi primit ca preot cel hirotonit de ereticii ecumeniști

Publicăm un fragment din Scrisoarea nr. 53 a Sf. Teodor Studitul către citețul Ștefan și celor împreună cu el, scrisă în anul 809, din cartea „Dreapta credință în scrierile Sfinților Părinți – volumul 1”, Ed. Sophia, București, 2006.

Să cercetăm, dar, şi să ne grijim cu de-amănuntul de la cine sîntem datori să ne împărtăşim: dacă mărturiseşte dreapta credinţă, dacă nu a fost hirotonit pe bani, dacă nu este adevărat altceva din cele bănuite cu privire la viaţa lui şi din alunecările despre care s-a auzit în legătură cu el. Iar dacă are hirotonia dată de cutare, fie eretic, fie hirotonit pe bani, dar el nici eretic nu este, nici hirotonit cu bună ştiinţă de unul care ia bani, adică de un simoniac, ci mărturiseşte tot adevărul şi păzeşte şi credinţa, şi canoanele neştirbite, şi leapădă şi pe cei care le ştirbesc pe amîndouă, nu avem nici o pricină de îndepărtare faţă de el. Căci neosîndit este unul ca acesta, după sfinţii arătaţi mai înainte şi, prin ei, după toţi.

Deci astfel şi noi ne împărtăşim şi vă sfătuim şi pe voi să faceţi acelaşi lucru, dacă vom fi ascultaţi. Fiindcă dacă se cercetează prea mult, pe de-o parte, se alungă, precum s-a arătat, poruncile Părinţilor, iar pe de alta, încetează marele dar al preoţiei prin care avem numele de creştin; şi cădem iar în slujirea păgînească (ceea ce e nelalocul lui); şi în acest caz şi cei ce ţin cu scumpătate credinţa nu pot să găsească nici în Apus, nici în Răsărit ceea ce caută, fiindcă toţi sînt caterisiţi prin împreuna-liturghisire a unora cu alţii. Fiindcă e limpede că în vremea lui Tarasie, cu întîistătătorul romanilor au slujit împreună şi apocrisiarii [trimișii oficiali ai Bisericii din Roma la Constantinopol] trimişi de acolo, şi aceia poate au slujit împreună cu cei din Răsărit, şi de aici ruinate sînt toate cele ale preoției.

Sintetizînd cele scrise de Sf. Teodor Studitul, putem enumera criteriile după care un preot venit de la eretici poate fi primit de către cei ortodocși (adică de cei care nu se află în comuniune cu erezia și ierarhii/preoții eretici):

  1. Mărturisește întru totul dreapta credință (= este ortodox după credință)
  2. Păzește întru totul canoanele Bisericii (inclusiv calendarul bisericesc)
  3. Dacă nu sînt adevărate careva zvonuri privind eventuale devieri grave de comportament (sodomie, violenţă, vrăjitorie etc.)
  4. Nu a fost hirotonit pe bani (= simonie) de către un episcop care a fost hirotonit pe bani (este simoniac) și/sau care hirotonește pe alții pe bani
  5. Dacă a fost hirotonit de un ierarh eretic, la acel moment nu avea cunoștință despre erezia respectivă și despre credința eretică a episcopului pe care îl știa drept ortodox
  6. S-a lepădat de părtășia cu ierarhii, preoții și mirenii eretici și nu are nici o comuniune cu aceștia (nici în slujbă, nici în rugăciunile obștești și particulare, nici nu-i pomenește în vreun fel la slujbă și, în special, la proscomidie)

Notă: În vremurile noastre, principalele erezii în care au căzut de ceva vreme Bisericile Oficiale sînt ecumenismul (împreună cu nou-calendarismul ca parte componentă a ecumenismului) și (neo)serghianismul.

sursa

Publicat în adevarata ortodoxie, ecumenism, preot | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Noua ordine sexuală este atȃt de derutantă

Supunem atenției cititorilor noștri un text ironic și ușor umoristic care surprinde destul de bine contradicțiile interne ale ideologiilor actuale cu privire la gen, vădind celor care au minte să ȋnțeleagă ce fel de gȃndire defectuoasă și ce fel de minciuni fundamentează ideologia noii ordini, care se dorește a fi o ideologie despre libertățile și drepturile oamenilor de a alege să fie orice, de ,,a-și ȋmplini potențialul’’. Nu este nevoie, după cum vom vedea ȋn cele ce urmează, de prea multă inteligență, ci este nevoie doar de puțină rigoare logică și de bun simț comun pentru a dibui neȋntȃrziat minciuna și ipocrizia noii ideologii. Prețul ȋmbrățișării ei este prea mare: lepădarea căilor părinților noștri (asta ȋnsemnȃnd normalitate, valori, credință) și siluirea logicii și a bunului simț comun, pierderea păcii interioare a minții și a inimii și interiorizarea unei ȋntregi legiuni de tulburări și neliniști. Adică delir, nebunie care vin să ia locul păcii și ordinii puse ȋn creație.

 

Mi-ar plăcea să mă poziționez de partea dreptă a istoriei cu privire la sex și la gen, doar că nu-mi dau seama unde este.

Camarazii mei liberali – cei puțini rămași – ȋmi aduc aminte cu regularitate de progresul neabătut al ,,istoriei’’ pe măsură ce avansează către o anume stare eshatologică de pace deplină și de egalitate totală. Mi se spune că, ȋn calitatea mea de cetățean al vechii orȃnduiri patriarhale, trebuie să mă poziționez de partea cea dreaptă a istoriei și să ȋncetez să mă mai fac de rȃs. Continuă lectura

Publicat în erezii, Fără categorie, homosexualitate, sexualitate | Etichetat , , , , , | 7 comentarii

Pata neagra a campaniei „fara frica” sau altfel despre miscarea homosexuala

3352421„Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.” 

Înțeleptul Solomon, Biblia

„Semnele și simbolurile conduc lumea, nu cuvintele și legea.”

Confucius

 

De la marșul „comunității lgbt” au trecut 4 zile. Cei care au urmărit mai atent sau chiar și mai puțin atent mișcările propagandistice din ultima săptămînă pe care le-au efectuat activiștii homosexuali răsădiți în RM, cunosc despre campania manipulatoare și insistent promovată denumită post-modernist „Fără frică”. Nu vom scotoci acum toate pretextele, falsurile și pretențiile liberaste pe care le impun, prin această campanie, societății noastre încă „întunecate” și „medievale” mercenarii lgbt prin mass-media iubitoare de patologii. Vom atrage atenția însă la un singur aspect: simbolul/logo-ul acestei campanii – pătratul negru pe fundal alb care ne-a urmărit de la TV în ultimele zile pe noi, „fricoșii” iubitori de normalitate.

Vulgul nu prea cunoaște că acest „simplu” pătrățel negru pe fundal alb se numește, de fapt, „pătratul negru, suprematist, al lui Malevici”. Dar și mai puțini cunosc că acest simbol este, de fapt, un simbol ocult, chiar satanist în esența lui. Vom aduce în fața cititorului interesat cîteva aspecte relevante pe marginea acestui simbol și a autorului său. Continuă lectura

Publicat în erezii, Fără categorie, homosexualitate | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

ECLEZIOLOGIA ADEVĂRULUI: UN DOMN, O CREDINŢĂ, UN BOTEZ. UN POTIR –III. ECLEZIOLOGIA SEMNATARILOR „MĂRTURISIRILOR …”: Respingerea eresului şi disocierea de el. Mustrarea propovăduitorilor eresului

Pe parcursul textului „Mărturisirii …” adepţii (împreună cu autorii) ei declară în repetate rînduri atitudinea lor faţă de eres şi faţă de ereticii din Biserica lor oficială. Faţă de eresul ecumenist atitudinea lor se rezumă la respingerea eresului şi la disocierea de el:

arătăm şi respingem [s.n.] în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii.” [Am arătat mai sus contradicţia în termeni a expresiei abusrde sub aspect ecleziologtic „ereziile care au cuprins pe unii membri ai Bisericii.”]

… ne disociem [s.n.] de poziţia tuturor celor care învaţă sau practică ereziile …”

ne disociem [s.n.] de poziţia lor …”

…ne disociem [s.n.] de toate acţiunile lor ecumenist-sincretiste …”

respingem şi ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică.”

Astfel, atitudinea semnatarilor faţă de panerezia ecumenismului care a cuprins de „aproape 100 de ani” „tot trupul Bisericii” lor ei o definesc exhaustiv drept respingere a ereziei şi disocierea lor (a autorilor şi a părtaşilor lor) de ea.

Să vedem acum care este atitudinea lor faţă de ereticii înşişi:

îi mustrăm [s.n.], cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor …”

îi mustrăm [s.n.] pe preoţii, episcopii, patriarhii şi credincioşii ce învaţă erezia …”

aşteptând [s.n.] să dea semne de pocăinţă publică …”

Alte atitudini decît mustrarea ereticilor şi aşteptarea semnelor lor de căinţă textul „Mărturisirii de credinţă împotriva ereziei” nu consemnează.

Aceste atitudini ale semnatarilor documentului trezesc cel puţin o nemărginită nedumerire.

Mărturisirea …” reproduce (sperăm, fidel, căci în ea nu se face nici o minimă referinţă la locul, împrejurările, persoana, documentul care a vociferat public erezia dată) formulările a 24 de afirmaţii eretice. Ele toate sînt de o flagrantă apostazie, în totală incompatibilitate cu Ortodoxia, deci, cu mîntuirea. Aceste eresuri au fost date anatemei pe parcursul Istoriei Bisericii. Altfel zis, cei care propovăduiesc aceste eresuri sînt apriori anatema, sînt deplin în afara Bisericii lui Hristos (dar, potrivit autorilor şi semnatarilor documentului, propovăduitorii acestor eresuri sînt membri deplini ai Bisericii lor oficiale).

Nici Canoanele Bisericii adevărate şi nici practica ei bimilenară nu cunosc asemenea atitudini faţă de eres ca „respingerea” sau „disocierea” de el, dar nici asemenea atitudini faţă de eretici ca „mustrare” şi „aşteptarea căinţei lor”, fără ruperea categorică, necondiţionată şi imediată a oricărei părtăşii cu ei – de la părtăşia euharistică la cea de aflare la aceeaşi masă. Exemplele din partea a II-a a analizei de faţă demonstrează aceasta. Continuă lectura

Publicat în adevarata ortodoxie, Biserica din catacombe, calendar stil vechi, Fără categorie, marturisire credinta, ortodoxie necenzurata, ortodoxie traditionala | Etichetat , , , , , | 6 comentarii

Adevărata Ortodoxie și cinstirea Sfinților

 

Se spune adesea că proslăvirea sfinților ȋn Ortodoxie diferă de canonizarea romano-catolicilor prin aceea că Ortodoxia nu are pretenția că ,,face’’ sfinți. Dumnezeu, nu omul, este cel Care sfințește și proslăvește pe cei care I-au bineplăcut. Biserica ȋi recunoaște doar pe cei bineplăcuți lui Dumnezeu ȋn mod nebirocratic, neavȃnd procesul oficial de canonizare romano-catolic care necesită sigiliul papal la fiecare dintre etapele respective. În sprijinul acestei teze, este adeseori citată relatarea despre evlavia pe care o avea Sfȃntul Simeon Noul Teolog față de părintele său duhovnicesc Simeon Evlaviosul, ȋn lipsa unei aprobări sinodale. Prin urmare se argumentează că cinstirea sfinților este un fenomen simplu, local, care nu necesită nici o aprobare oficială din partea ierarhiei Bisericii.All-Saints-of-British-Isles-and-Ireland

Acest fapt este adevărat, pȃnă la un punct. Sfințenia sfinților este negreșit dăruită de Dumnezeu, nu de om. Acea sfințenie nu le este conferită prin nici un ,,act’’ de-al ierarhiei Bisericii. Cu toate acestea, potrivit cuvintelor Sfȃntului Pavel, ȋn Biserică totul trebuie făcut ,,cu rȃnduială’’. Și nu există nici un fragment al vieții Bisericii care să nu fie vulnerabilă la neorȃnduială sau ȋnșelare, și care să nu aibă trebuință prin urmare, ȋntr-un moment sau altul, de rȃnduire de către păstorii Bisericii. În ce privește cinstirea sfinților, există un temei limpede pentru care trebuie implicată ierarhia Bisericii, dacă nu ȋn maniera complicată și birocratică a romano-catolicilor, măcar prin a spune un simplu ,,da’’ sau ,,nu’’ cinstirii lor publice. Continuă lectura

Publicat în adevarata ortodoxie, Biserica din catacombe, Iisus Hristos, ortodoxie, ortodoxie necenzurata, ROCOR, serghianism, Vladimir Moss | Etichetat , , , , , , , , , | 17 comentarii

Este importantǎ obȃrșia?

 

Snobismul este o meteahnǎ binecunoscutǎ. Unei persoane care provine dintr-o familie ,,bunǎ’’ ȋi place sǎ se creadǎ mai bunǎ decȃt alta care provine dintr-o familie ,,proastǎ’’. Pe tot cuvȃntul ,,aristocrat’’ scrie mare snobism; el provine dintr-un termen grecesc care ȋnseamnǎ ,,mai bun’’. Existǎ desigur, ca reacție la snobismul aristocratic, și un snobism anti-aristocratic. În vremurile sovietice, a proveni dintr-o familie aristocratǎ era vǎzut ca un semn de inferioritate, de decadențǎ, ȋn timp ce originile clasei muncitoare erau apreciate.
În duminica de dinante de Nașterea lui Hristos ne amintim de obȃrșia dupǎ trup a lui Hristos. Era El de familie ,,bunǎ’’? Avea cu siguranțǎ printre strǎmoșii Sǎi pe unii dintre cei mai mari bǎrbați și femei din istorie: Noe, Avraam, David, Ioachim, Ana, Maica Domnului. Însǎ nu toți erau de aceeași sfințenie. Pȃnǎ și Preacurata Maicǎ a Domnului, care este desigur cea mai apropiatǎ dintre ȋnaintașii Sǎi, nu era cu totul liberǎ de pǎcat. A fost nevoie sǎ fie curǎțițǎ prin umbrirea ei de cǎtre Duhul Sfȃnt la Buna Vestire ȋnainte de a putea deveni Maica Cuvȃntului. De aceea Biserica Ortodoxǎ respinge dogma catolicǎ a concepției imaculate a Fecioarei Maria din pǎrinții sǎi Ioachim și Ana.

Continuă lectura

Publicat în adevarata ortodoxie, Iisus Hristos, ortodoxie traditionala, Vladimir Moss | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu

ECLEZIOLOGIA ADEVĂRULUI: UN DOMN, O CREDINŢĂ, UN BOTEZ. UN POTIR –II. ECLEZIOLOGIA SFINŢILOR: ÎNVĂŢĂTURA BISERICII DESPRE PĂRTĂŞIA CU ERESUL

Semnatarii „Mărturisirii …” îşi întemeiază atitudinea lor faţă de „cei care învaţă erezia”, formulată în finalul documentului, pe următoarele afirmaţii care, în esenţă, alcătuiesc fondul logic al acestei „Mărturisiri …”:

Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci şi pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia şi celorlalţi membri prin cuvânt şi prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii [s.n.]. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează şi pe credincioşi. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu înveţe erezia. […] De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce ameninţa Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice şi Locale care au anatematizat erezia şi pe ereticii ce o susţineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învăţătura eretică şi pe cei ce o promovau. .[s.n.] […] Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem şi ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică [s.n.].”

Omisiunile pe care le consemnează punctele de suspensie dintre parantezele pătrate […] conţin, practic, numai citate din Scriptură care ilustrează, în viziunea autorilor documentului, cele afirmate de către ei, adică firul logic al expunerii din documentul analizat a fost păstrat cu rigoare.

Felul în care sînt formulate aceste afirmaţii împiedică o înţelegere limpede, fără echivocuri a adevărurilor (?) pe care doresc să le exprime semnatarii documentului.

Vom analiza pe rînd, după putinţa înţelegerii noastre, aceste trei propoziţii-cheie ale „Mărturisirii …” Continuă lectura

Publicat în adevarata ortodoxie, calendar stil vechi, ortodoxie traditionala, serghianism | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii