Noua ordine sexuală este atȃt de derutantă

Supunem atenției cititorilor noștri un text ironic și ușor umoristic care surprinde destul de bine contradicțiile interne ale ideologiilor actuale cu privire la gen, vădind celor care au minte să ȋnțeleagă ce fel de gȃndire defectuoasă și ce fel de minciuni fundamentează ideologia noii ordini, care se dorește a fi o ideologie despre libertățile și drepturile oamenilor de a alege să fie orice, de ,,a-și ȋmplini potențialul’’. Nu este nevoie, după cum vom vedea ȋn cele ce urmează, de prea multă inteligență, ci este nevoie doar de puțină rigoare logică și de bun simț comun pentru a dibui neȋntȃrziat minciuna și ipocrizia noii ideologii. Prețul ȋmbrățișării ei este prea mare: lepădarea căilor părinților noștri (asta ȋnsemnȃnd normalitate, valori, credință) și siluirea logicii și a bunului simț comun, pierderea păcii interioare a minții și a inimii și interiorizarea unei ȋntregi legiuni de tulburări și neliniști. Adică delir, nebunie care vin să ia locul păcii și ordinii puse ȋn creație.

 

Mi-ar plăcea să mă poziționez de partea dreptă a istoriei cu privire la sex și la gen, doar că nu-mi dau seama unde este.

Camarazii mei liberali – cei puțini rămași – ȋmi aduc aminte cu regularitate de progresul neabătut al ,,istoriei’’ pe măsură ce avansează către o anume stare eshatologică de pace deplină și de egalitate totală. Mi se spune că, ȋn calitatea mea de cetățean al vechii orȃnduiri patriarhale, trebuie să mă poziționez de partea cea dreaptă a istoriei și să ȋncetez să mă mai fac de rȃs. Citește în continuare

Publicat în erezii, Fără categorie, homosexualitate, sexualitate | Etichetat , , , , , | 4 comentarii

Pata neagra a campaniei „fara frica” sau altfel despre miscarea homosexuala

3352421„Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.” 

Înțeleptul Solomon, Biblia

„Semnele și simbolurile conduc lumea, nu cuvintele și legea.”

Confucius

 

De la marșul „comunității lgbt” au trecut 4 zile. Cei care au urmărit mai atent sau chiar și mai puțin atent mișcările propagandistice din ultima săptămînă pe care le-au efectuat activiștii homosexuali răsădiți în RM, cunosc despre campania manipulatoare și insistent promovată denumită post-modernist „Fără frică”. Nu vom scotoci acum toate pretextele, falsurile și pretențiile liberaste pe care le impun, prin această campanie, societății noastre încă „întunecate” și „medievale” mercenarii lgbt prin mass-media iubitoare de patologii. Vom atrage atenția însă la un singur aspect: simbolul/logo-ul acestei campanii – pătratul negru pe fundal alb care ne-a urmărit de la TV în ultimele zile pe noi, „fricoșii” iubitori de normalitate.

Vulgul nu prea cunoaște că acest „simplu” pătrățel negru pe fundal alb se numește, de fapt, „pătratul negru, suprematist, al lui Malevici”. Dar și mai puțini cunosc că acest simbol este, de fapt, un simbol ocult, chiar satanist în esența lui. Vom aduce în fața cititorului interesat cîteva aspecte relevante pe marginea acestui simbol și a autorului său. Citește în continuare

Publicat în erezii, Fără categorie, homosexualitate | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

ECLEZIOLOGIA ADEVĂRULUI: UN DOMN, O CREDINŢĂ, UN BOTEZ. UN POTIR –III. ECLEZIOLOGIA SEMNATARILOR „MĂRTURISIRILOR …”: Respingerea eresului şi disocierea de el. Mustrarea propovăduitorilor eresului

Pe parcursul textului „Mărturisirii …” adepţii (împreună cu autorii) ei declară în repetate rînduri atitudinea lor faţă de eres şi faţă de ereticii din Biserica lor oficială. Faţă de eresul ecumenist atitudinea lor se rezumă la respingerea eresului şi la disocierea de el:

arătăm şi respingem [s.n.] în mod public ereziile ce au cuprins pe unii membri ai Bisericii.” [Am arătat mai sus contradicţia în termeni a expresiei abusrde sub aspect ecleziologtic „ereziile care au cuprins pe unii membri ai Bisericii.”]

… ne disociem [s.n.] de poziţia tuturor celor care învaţă sau practică ereziile …”

ne disociem [s.n.] de poziţia lor …”

…ne disociem [s.n.] de toate acţiunile lor ecumenist-sincretiste …”

respingem şi ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică.”

Astfel, atitudinea semnatarilor faţă de panerezia ecumenismului care a cuprins de „aproape 100 de ani” „tot trupul Bisericii” lor ei o definesc exhaustiv drept respingere a ereziei şi disocierea lor (a autorilor şi a părtaşilor lor) de ea.

Să vedem acum care este atitudinea lor faţă de ereticii înşişi:

îi mustrăm [s.n.], cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor …”

îi mustrăm [s.n.] pe preoţii, episcopii, patriarhii şi credincioşii ce învaţă erezia …”

aşteptând [s.n.] să dea semne de pocăinţă publică …”

Alte atitudini decît mustrarea ereticilor şi aşteptarea semnelor lor de căinţă textul „Mărturisirii de credinţă împotriva ereziei” nu consemnează.

Aceste atitudini ale semnatarilor documentului trezesc cel puţin o nemărginită nedumerire.

Mărturisirea …” reproduce (sperăm, fidel, căci în ea nu se face nici o minimă referinţă la locul, împrejurările, persoana, documentul care a vociferat public erezia dată) formulările a 24 de afirmaţii eretice. Ele toate sînt de o flagrantă apostazie, în totală incompatibilitate cu Ortodoxia, deci, cu mîntuirea. Aceste eresuri au fost date anatemei pe parcursul Istoriei Bisericii. Altfel zis, cei care propovăduiesc aceste eresuri sînt apriori anatema, sînt deplin în afara Bisericii lui Hristos (dar, potrivit autorilor şi semnatarilor documentului, propovăduitorii acestor eresuri sînt membri deplini ai Bisericii lor oficiale).

Nici Canoanele Bisericii adevărate şi nici practica ei bimilenară nu cunosc asemenea atitudini faţă de eres ca „respingerea” sau „disocierea” de el, dar nici asemenea atitudini faţă de eretici ca „mustrare” şi „aşteptarea căinţei lor”, fără ruperea categorică, necondiţionată şi imediată a oricărei părtăşii cu ei – de la părtăşia euharistică la cea de aflare la aceeaşi masă. Exemplele din partea a II-a a analizei de faţă demonstrează aceasta. Citește în continuare

Publicat în adevarata ortodoxie, Biserica din catacombe, calendar stil vechi, Fără categorie, marturisire credinta, ortodoxie necenzurata, ortodoxie traditionala | Etichetat , , , , , | 5 comentarii

Adevărata Ortodoxie și cinstirea Sfinților

 

Se spune adesea că proslăvirea sfinților ȋn Ortodoxie diferă de canonizarea romano-catolicilor prin aceea că Ortodoxia nu are pretenția că ,,face’’ sfinți. Dumnezeu, nu omul, este cel Care sfințește și proslăvește pe cei care I-au bineplăcut. Biserica ȋi recunoaște doar pe cei bineplăcuți lui Dumnezeu ȋn mod nebirocratic, neavȃnd procesul oficial de canonizare romano-catolic care necesită sigiliul papal la fiecare dintre etapele respective. În sprijinul acestei teze, este adeseori citată relatarea despre evlavia pe care o avea Sfȃntul Simeon Noul Teolog față de părintele său duhovnicesc Simeon Evlaviosul, ȋn lipsa unei aprobări sinodale. Prin urmare se argumentează că cinstirea sfinților este un fenomen simplu, local, care nu necesită nici o aprobare oficială din partea ierarhiei Bisericii.All-Saints-of-British-Isles-and-Ireland

Acest fapt este adevărat, pȃnă la un punct. Sfințenia sfinților este negreșit dăruită de Dumnezeu, nu de om. Acea sfințenie nu le este conferită prin nici un ,,act’’ de-al ierarhiei Bisericii. Cu toate acestea, potrivit cuvintelor Sfȃntului Pavel, ȋn Biserică totul trebuie făcut ,,cu rȃnduială’’. Și nu există nici un fragment al vieții Bisericii care să nu fie vulnerabilă la neorȃnduială sau ȋnșelare, și care să nu aibă trebuință prin urmare, ȋntr-un moment sau altul, de rȃnduire de către păstorii Bisericii. În ce privește cinstirea sfinților, există un temei limpede pentru care trebuie implicată ierarhia Bisericii, dacă nu ȋn maniera complicată și birocratică a romano-catolicilor, măcar prin a spune un simplu ,,da’’ sau ,,nu’’ cinstirii lor publice. Citește în continuare

Publicat în adevarata ortodoxie, Biserica din catacombe, Iisus Hristos, ortodoxie, ortodoxie necenzurata, ROCOR, serghianism, Vladimir Moss | Etichetat , , , , , , , , , | 17 comentarii

Este importantǎ obȃrșia?

 

Snobismul este o meteahnǎ binecunoscutǎ. Unei persoane care provine dintr-o familie ,,bunǎ’’ ȋi place sǎ se creadǎ mai bunǎ decȃt alta care provine dintr-o familie ,,proastǎ’’. Pe tot cuvȃntul ,,aristocrat’’ scrie mare snobism; el provine dintr-un termen grecesc care ȋnseamnǎ ,,mai bun’’. Existǎ desigur, ca reacție la snobismul aristocratic, și un snobism anti-aristocratic. În vremurile sovietice, a proveni dintr-o familie aristocratǎ era vǎzut ca un semn de inferioritate, de decadențǎ, ȋn timp ce originile clasei muncitoare erau apreciate.
În duminica de dinante de Nașterea lui Hristos ne amintim de obȃrșia dupǎ trup a lui Hristos. Era El de familie ,,bunǎ’’? Avea cu siguranțǎ printre strǎmoșii Sǎi pe unii dintre cei mai mari bǎrbați și femei din istorie: Noe, Avraam, David, Ioachim, Ana, Maica Domnului. Însǎ nu toți erau de aceeași sfințenie. Pȃnǎ și Preacurata Maicǎ a Domnului, care este desigur cea mai apropiatǎ dintre ȋnaintașii Sǎi, nu era cu totul liberǎ de pǎcat. A fost nevoie sǎ fie curǎțițǎ prin umbrirea ei de cǎtre Duhul Sfȃnt la Buna Vestire ȋnainte de a putea deveni Maica Cuvȃntului. De aceea Biserica Ortodoxǎ respinge dogma catolicǎ a concepției imaculate a Fecioarei Maria din pǎrinții sǎi Ioachim și Ana.

Citește în continuare

Publicat în adevarata ortodoxie, Iisus Hristos, ortodoxie traditionala, Vladimir Moss | Etichetat , , , , , , , | 1 comentariu

ECLEZIOLOGIA ADEVĂRULUI: UN DOMN, O CREDINŢĂ, UN BOTEZ. UN POTIR –II. ECLEZIOLOGIA SFINŢILOR: ÎNVĂŢĂTURA BISERICII DESPRE PĂRTĂŞIA CU ERESUL

Semnatarii „Mărturisirii …” îşi întemeiază atitudinea lor faţă de „cei care învaţă erezia”, formulată în finalul documentului, pe următoarele afirmaţii care, în esenţă, alcătuiesc fondul logic al acestei „Mărturisiri …”:

Erezia nu afectează doar pe cel care crede în ea, ci şi pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce gândesc eretic în Biserică propovăduiesc erezia şi celorlalţi membri prin cuvânt şi prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii [s.n.]. Erezia predicată de episcop sau preot îi afectează şi pe credincioşi. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu înveţe erezia. […] De aceea, de fiecare dată când a apărut o erezie ce ameninţa Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice şi Locale care au anatematizat erezia şi pe ereticii ce o susţineau, adică au tăiat din Trupul Bisericii învăţătura eretică şi pe cei ce o promovau. .[s.n.] […] Având în vedere că până în prezent nu s-au adunat Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape 100 de ani atât Canoanele Apostolice cât şi hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem şi ne disociem de toate practicile condamnate de Biserică [s.n.].”

Omisiunile pe care le consemnează punctele de suspensie dintre parantezele pătrate […] conţin, practic, numai citate din Scriptură care ilustrează, în viziunea autorilor documentului, cele afirmate de către ei, adică firul logic al expunerii din documentul analizat a fost păstrat cu rigoare.

Felul în care sînt formulate aceste afirmaţii împiedică o înţelegere limpede, fără echivocuri a adevărurilor (?) pe care doresc să le exprime semnatarii documentului.

Vom analiza pe rînd, după putinţa înţelegerii noastre, aceste trei propoziţii-cheie ale „Mărturisirii …” Citește în continuare

Publicat în adevarata ortodoxie, calendar stil vechi, ortodoxie traditionala, serghianism | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

ECLEZIOLOGIA ADEVĂRULUI: UN DOMN, O CREDINŢĂ, UN BOTEZ. UN POTIR – 1

În noiembrie 2014 au fost date publicităţii două documente: unul fiind semnat de călugării de la schitul românesc Prodromu de la muntele Athos şi de alte persoane – clerici şi mireni; cel de al doilea – de către 6 mitropoliţi ai Bisericii oficiale a Greciei, de clerici, monahi şi mireni. Documentul semnat de către arhipăstorii greci poartă titlul de „Declaraţia istorică a Mitropoliţilor, Stareţilor de Mănăstire, preoţilor şi monahilor împotriva abaterilor eclesiologice ale Patriarhului Ecumenic (Bartolomeu)” (1) . Totodată, prezentarea acestei declaraţii în publicaţiile Ortodoxiei oficiale numesc acest document astfel: „O nouă ”mărturisire de credinţă”: Nu vom îngădui desfiinţarea sau pervertirea dogmelor de credinţă”. Publicaţia Ortodoxiei oficiale din Grecia „Ortodoxos tipos” preambulează documentul astfel: „Semnatarii amintesc Patriarhului Ecumenic că în trecutul istoric recent, atunci când răposatul Patriarh Ecumenic Athenagora a desconsiderat dogmele Bisericii, trei mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi opt sfinte mănăstiri aghiorite au întrerupt pomenirea Patriarhului Ecumenic fără altă separare şi fără ruperea totală a comuniunii [s.n.]. Semnatarii Noii Mărturisiri de Credinţă îl cheamă pe Patriarhul Ecumenic să pună capăt pervertirii Credinţei Ortodoxe şi destrămării Bisericii celei Una de dragul ecumenismului, iar pe durata vizitei Papei Francisc la Fanar, la Serbarea Tronului Bisericii din Constantinopol, îl cheamă să evite rugăciunile în comun cu ereziarhul Papă şi dezbrăcarea Bisericii Ortodoxe de ”haina Adevărului”. În această declaraţie se enumeră numeroase afirmaţii eretice ale eresiarhului Bartolomeu, făcîndu-se trimitere la citate concrete din diferite documente semnate de acela şi predici-cuvîntări ale aceluiaşi. În final, „Declaraţia …” se adresează lui Dumnezeu cu rugăciunea „ca Patriarhul Ecumenic Bartolomeu să mediteze asupra uriaşei răspunderi pe care o are faţă de cei pe care îi conduce în înşelare şi pentru faptul că dezbracă Biserica de ”haina Adevărului, cea ţesută din teologia cea de Sus”. Atît .

Documentul de la Atos este întitulat „Mărturisire împotriva ereziei”(2) . În document sînt enumerate drept erezii mai multe afirmaţii făcute de către clerici ai Ortodoxiei oficiale neidentificaţi în document. El este adresat episcopilor, patriarhilor, preoţilor şi credincioşilor „care învaţă erezia”. Acest document anunţă faptul că semnatarii lui resping, se disociază (adică se delimitează) de învăţătura eretică a acestora şi că ereticii respectivi nu exprimă credinţa semnatarilor. În afară de aceasta, semnatarii documentului îi mustră pe ereticii ecumenişti pentru faptul că aceştia învaţă erezia. Atît.

Sub aspectul scopurilor acestor două documente – adresările finale, cele pentru care au şi fost întocmite ele, – nu există nici o deosebire, precum şi nu este, credem, deosebire între credinţa autorilor şi adepţilor lor. „Mărturisirea …” de la Atos conţine mai multe formulări insuficient de exacte şi chiar confuze ceea ce împiedică o înţelegere ortodoxă a unor afirmaţii. Textul de faţă reprezintă o tentativă de analiză a „Mărturisirii …” din perspectiva experienţei istorice a Bisericii documentată în Canoanele ei şi în scrierile corespunzătoare ale Sfinţilor Părinţi.

+ + +

Citește în continuare

Publicat în adevarata ortodoxie, apostazie, ecumenism, erezii, marturisire credinta | Etichetat , , , , , , , , , , , | 15 comentarii